COMENTARIU Sorina Matei: Este bine sau rău că DNA s-a băgat în războiul dintre Liviu Vasilescu şi Radu Gavriş?

DNA a intrat ieri peste Serviciul Omoruri din Poliţia Capitalei „patronat” de Radu Gavriş, ridicând documente şi unităţi de calculator, sesizată fiind legal de tabăra Vasilescu- Berechet- Despescu că acolo se petrec o serie de nereguli.

Vizate sunt acţiunile şi actele – legale sau nu – ale mai multor poliţişti care au făcut rost de imaginile de pe camerele de supraveghere ce au ajuns ulterior în presă ( n.m ziarul Adevărul) şi l-au devoalat pe fostul şef al IGPR, Liviu Vasilescu, că s-a întâlnit noaptea, clandestin, cu clanul Duduianu, dar şi o altă bătălie mai veche dintre aceste două tabere- pe sporul de 50% din salariu- solicitat şi acordat pentru cercetările la faţa locului, atunci când poliţiştii lucrează în zone contaminate, cu cadavre sau exhumări.

Suspiciunile sunt de distrugere, contrafacere/falsificare de documente şi de sume uriaşe încasate ilegal din bani publici. Pe scurt, taberele ineficiente din Poliţie se omoară intern pentru banii publici primiţi cam degeaba de la cetăţenii contribuabili şi pe propriile mafioţenii. 

O tabără - cea a lui Vasilescu- Berechet- Despescu- a denunţat cealaltă tabără - a lui Gavriş- la DNA- eterna poveste. O tabără- cea a lui Vasilescu - Berechet- Despescu este susţinută de persoane din zona  PNL, PSD, SRI, sindicate poliţie şi din presă, cealaltă tabără- a lui Gavriş- este susţinută de zona USR, SRI, sindicate din poliţie şi din presă- altă poveste dâmboviţeană.

Până acum, înfrângerea cea mare a suferit-o tabăra Vasilescu- Berechet- Despescu. Liviu Vasilescu- cel care gândeşte aşa cum şi vorbeşte- a plecat de pe funcţia pe care şi-a dorit-o foarte tare şi pentru care era „bine susţinut”, cea de şef IGPR, făcut de râs că se întâlneşte noaptea cu grupări de crimă organizată pe care ar trebui să le ancheteze şi să le prindă. Iar Radu Gavriş- şi el bine susţinut, a fost detaşat, scriptic, drept pedeapsă, la Poliţia Judeţeană din Harghita.

Faptul că „tabăra înfrântă” a ajuns să denunţe „tabăra surghiunită” la DNA – probează, încă o dată dacă mai era nevoie, profundul putregai şi metastaza totală din Poliţia Română.

Nimeni nu exclude ca şi ceilalţi- tabăra Gavriş- să fi săvârşit posibile infracţiuni, chiar cu haina de poliţist pe ei, dar faptul că DNA s-a băgat în acestă aventură a răzbunării dintre două tabere puternice din Poliţie- arată şi pentru DNA că lupu-şi schimbă părul, şi oricât de slab ar fi, năravul nu şi-l poate schimba.

Pe de o parte, este perfect legal ca procurorii să cerceteze, la sesizare, posibile infracţiuni atunci când faptele sunt de competenţa lor. Pe de altă parte, aceasta nu este o sesizare pur şi simplu întâmplătoare, una banală, ca oricare alta. Procurorii DNA s-au pus în mişcare imediat iar, faptic, tabăra Vasilescu- Berechet- Despescu a lucrat şi colaborat mai mult cu DNA de-a lungul timpului decât cealaltă tabără care a lucrat mai mult, grosso modo, cu Parchetul General.

Unde este din start suspiciune de părtinire- bias, aşa cum spun americanii- nu poate exista totală imparţialitate, nici integritate, nici eficienţă- aşa cum scrie chiar pe frontispiciul DNA.

În acelaşi timp, istoria recentă arată că de fiecare dată când DNA s-a băgat în dosarele industriilor răzbunărilor, DNA a ieşit prost. Celebrele dosare ale mizeriilor din DIPI au fost clasate- după tam-tam-ul public aferent- chiar de DNA. Şi asta nu pentru că acolo nu erau fapte, ba ele chiar deschideau o adevărată Cutie a Pandorei – a cercetării şi justificării cheltuielilor fondurilor operative ale serviciilor secrete pentru prima oară după Revoluţie. Faptic, dosarele DIPI au fost închise chiar de DNA pentru că în dosare chiar procurorul a ţinut partea unei tabere reuşind să facă până la urmă dosarele praf. Iar exemplele dosarelor industriilor răzbunărilor pot continua, că-s nenumărate. Din toate, DNA a ieşit, pe bună dreptate, şifonată.

Presa a avut toată legitimitatea din lume ca să devoaleze un şef al Poliţiei care se întâlnea destul de des cu clanurile interlope. Aşa ceva nu este acceptat nicăieri în lumea civilizată.

Chiar dacă asta se întâmplă în România de aproape 30 de ani, nici în 2020 nu este normal şi nu mai este acceptat pentru oricine are demnitate publică să negocieze legea cu crima organizată. În SUA dar şi alte state, funcţionarii care, pun până la urmă, chiar şi la dispoziţia presei asemenea bombe –„scoop” - se numesc avertizori de integritate şi sunt protejaţi de legi speciale. Ba chiar instituţiile de multe ori încurajează intern devoalările practicilor ilegale, prin diverse organisme şi proceduri foarte bine definite, pentru a se curăţi pe ele însele. Şi pentru a se proteja totodată, chiar de asemenea situaţii.

Într-o democraţie fragedă şi prost înţeleasă ca a României, mai este mult până când se va înţelege că asemenea dezvăluiri de practici ilegale venite chiar din interiorul instituţiilor publice- trebuie încurajate şi protejate, inclusiv legal, şi nicidecum nu trebuie omorâte din faşă. Bineînţeles, în acţiunile lor, avertizorii trebuie să respecte legea, pentru că în sistemul Justiţie şi de law enforcement scopul nu scuză niciodată mijloacele, asta întâmplându-se doar la Securitate.

Cum va ieşi DNA din acest tăvălug al mizeriei din Poliţie în care s-a băgat singură este, deocamdată, prematur de spus, dar chiar şi în lipsa unor inculpări şi acuzaţii oficiale, lucrurile nu arată tocmai bine. Doar un probatoriu puternic, confirmat de instanţe, o mai poate scoate din încurcătură. Însă în mod cert, DNA a reuşit ieri ceva. În zona percepţiilor, de multe ori fără fond, DNA a reuşit ieri să-şi pună în cap tabăra cea mai vocală şi fals deontoloagă a Justiţiei din presă- care vrea anticorupţie gen balamuc, dar...fără a-i lua „pe-ai noştri”.