29 iulie 1890 - Moare pictorul Vincent Willem van Gogh

În doar peste un deceniu, el a creat aproximativ 2100 de opere de artă, inclusiv în jur de 860 de picturi în ulei, majoritatea dintre ele în ultimii doi ani ai vieţii sale. Acestea includ peisaje, naturi moarte, portrete şi autoportrete, şi sunt caracterizate prin culori puternice, simbolice, create cu o pensulă dramatică, impulsivă şi foarte expresivă, care a contribuit la fundamentele artei moderne.

El a vândut doar o pictură în timpul vieţii şi a devenit celebru după sinuciderea sa, la vârsta de 37 de ani, trăind în sărăcie şi cu boli mintale.

Născut într-o familie de clasă mijlocie superioară, Van Gogh a desenat din copilărie şi era serios, liniştit şi gânditor, dar arăta semne de instabilitate mintală. Ca tânăr, el a lucrat ca negustor de artă, călătorind adesea, dar a devenit deprimat după ce a fost transferat la Londra. El s-a întors la religie şi a petrecut timp ca misionar în sudul Belgiei. Mai târziu, el a rătăcit în boală şi singurătate. El era conştient de tendinţele moderniste din artă şi, în timp ce se întorcea la părinţii săi, a început să picteze în 1881. Fratele său mai mic, Theo, l-a susţinut financiar şi cei doi au păstrat corespondenţa prin scrisori.

Lucrările timpurii ale lui Van Gogh constau în principal din naturi moarte şi reprezentări ale muncitorilor ţărani. În 1886, el s-a mutat la Paris, unde a întâlnit membri ai avangardei artistice, printre care Émile Bernard şi Paul Gauguin, care căutau noi căi dincolo de impresionism. Frustrat la Paris şi inspirat de un spirit crescând de schimbare şi colaborare artistică, Van Gogh s-a mutat la Arles în sudul Franţei în februarie 1888 cu scopul de a stabili o retragere artistică şi o comunitate. Odată ajuns acolo, arta lui Van Gogh s-a schimbat. Picturile sale au devenit mai luminoase şi şi-a îndreptat atenţia spre lumea naturală, reprezentând livezi locale de măslini, câmpii de grâu şi floarea-soarelui. Van Gogh l-a invitat pe Gauguin să se alăture lui la Arles şi aştepta cu nerăbdare sosirea lui Gauguin în toamna anului 1888.

Van Gogh suferea de episoade psihotice şi deliruri şi, deşi îşi făcea griji pentru stabilitatea sa mintală, el adesea neglija sănătatea sa fizică, nu mânca corespunzator şi bea mult. Prietenia sa cu Gauguin s-a sfârşit după o confruntare cu un brici când, într-un acces de furie, el şi-a tăiat o parte din propria ureche stângă. El a petrecut timp în spitale psihiatrice, inclusiv o perioadă la Saint-Rémy. După ce s-a externat şi s-a mutat la Auberge Ravoux în Auvers-sur-Oise, lângă Paris, el a intrat sub îngrijirea medicului homeopat Paul Gachet. Depresia sa a persistat şi, la 27 iulie 1890, se crede că Van Gogh s-a împuşcat în piept cu un revolver, murind din cauza rănilor două zile mai târziu.

Arta lui Van Gogh a câştigat recunoaştere critică după moartea sa şi povestea vieţii sale a captat imaginaţia publicului ca un simbol al geniului neînţeles. Folosirea sa îndrăzneaţă a culorii, linia expresivă şi aplicarea groasă a vopselei au inspirat grupuri artistice avangardiste precum Fauvii şi Expresioniştii germani la începutul secolului al XX-lea. Opera lui Van Gogh a câştigat un succes critic şi comercial în deceniile următoare şi el a devenit un simbol durabil al idealului romantic al artistului chinuit. Astăzi, lucrările lui Van Gogh se numără printre cele mai scumpe picturi care au fost vândute vreodată în lume şi moştenirea sa este onorată de un muzeu cu numele său, Muzeul Van Gogh din Amsterdam, care deţine cea mai mare colecţie de picturi şi desene ale sale.