Raportul MCV: Inconsecvenţa şi lipsa de predictibilitate a instanţelor, o preocupare pentru mediul de afaceri

Raportul Comisiei Europene se referă la unificarea jurisprudenţei în România, arătând că la momentul aderării ţării noastre la Uniunea Europeană o vulnerabilitate persistentă identificată a fost inconsecvenţa în interpretarea şi aplicarea legii.

Raportul tehnic, obţinut de agenţia MEDIAFAX şi care urmează să fie dezbătut şi aprobat miercuri de Comisia Europeană, arată că de la aderare, prin reformele legislative importante adoptate, s-a tot încercat consolidarea mecanismelor de unificare a jurisprudenţei. Răspunzând în parte recomandărilor Comisiei Europene din 2009 şi 2010, prin adoptarea Legii Micii reforme a fost modificată competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reducând sfera sa de competenţă în calitate de primă instanţă şi primă instanţă de apel, în scopul de a ajuta ICCJ să se concentreze pe casaţie şi unificare a jurisprudenţei.

De asemenea, s-a simplificat recursul în interesul legii (RIL), cale extraordinară de atac existentă, pentru rezolvarea de cazuri viitoare, a problemelor juridice care decurg din decizii finale inconsistente.

Noile coduri de procedură consolidează aceste reforme. De altfel, noile Coduri de procedură introduc un nou şi mai proactiv mecanism de unificare a jurisprudenţei. Procedura preliminară permite instanţei de pronunţare a unei hotărâri, în ultimă instanţă, să adreseze întrebări la Înalte Curţi pentru o decizie de interpretare, care este obligatorie atât pentru instanţa în cauză, cât şi pentru cazurile viitoare.

CE consemnează faptul că noile prevederi aduse de Legea Micii reforme au fost bine primite de către practicieni şi au condus la îmbunătăţiri reale în ceea ce priveşte eficienţa în rezolvarea cazurilor. Cu toate acestea, numărul total de apeluri rezolvate prin acest mecanism rămâne mic, rămânând sub semnul întrebării cât de mult contribuie la rezolvarea problemelor de inconsecvenţă jurisprudenţială. Reforme mai profunde sunt introduse de noile Coduri de procedură. Aceste coduri oferă potenţial pentru Înalta Curte să îşi consolideze şi să îşi intensifice rolul său important în unificarea jurisprudenţei, în îndeplinirea responsabilităţilor sale constituţionale consacrate.

CE spune că rămâne de văzut modul cum va funcţiona în practică procedura preliminară în regimul jurisdicţional revizuit. Înalta Curte va trebui să fie pregătită pentru sarcinile sale revizuite. Filtre adecvate vor trebui să stabilească clar admisibilitatea căilor de atac sau a cererilor de hotărâri preliminare.

În opinia CE, Înalta Curte va fi crucială pentru succesul reformelor legislative în stabilirea eficientă a mecanismelor de unificare a jurisprudenţei. Înalta Curte a început să ia măsuri şi să se pregătească pentru sarcinile noi, implicit în obţinerea de finanţare pentru a angaja magistraţi asistenţi.

Cu toate acestea, rămân întrebări dacă competenţa Înaltei Curţi a fost reconfigurată corespunzător.

Reformele legislative în sine nu rezolvă jurisprudenţa inconsecventă. CE notează faptul că întâlnirile între judecătorii Înaltei Curţi şi ai Curţillor de Apel pentru a discuta despre probleme de jurisprudenţă au încetat din cauza lipsei de finanţare. Un sistem de video-conferinţă care a fost procurat pentru a permite ca aceste discuţii să aibă loc de la distanţă este, de asemenea, foarte rar utilizat, din cauza constrângerile bugetare. Finanţarea adecvată trebuie să fie asigurată. Accesul la jurisprudenţă rămâne, de asemenea, un impediment major. Publicarea online a tuturor motivărilor deciziilor instanţelor, o recomandare a Comisiei, nu a fost încă atinsă. Aceasta include şi Înalta Curte, care nu publică încă on-line toate hotărârile motivate, relatările reflectând atât constrângeri de resurse cât şi o recunoaştere că există exemple de jurisprudenţă inconsecventă şi la instanţa supremă. Pentru alte instanţe situaţia este mai gravă. Jurindex, o bază de date on-line accesibilă publicului, nu este actualizat şi conţine numai o gamă limitată de decizii între 2008-2010, în timp ce secţiunea publică a portalului instanţelor gestionat de către Ministerul de Justiţie conţine decizii chiar mai puţine, doar o fracţiune din numărul total de decizii emise în fiecare an. Baza de date internă este, de asemenea, insuficient de cuprinzătoare, prezintă deciziile judecătorilor de la Curtea de Apel de circumscripţie. Aceste probleme împiedică atât unificarea jurisprudenţei şi, de asemenea, transparenţa şi responsabilitatea actului de justiţie.

Inconsecvenţa şi lipsa de predictibilitate în jurisprudenţa instanţelor a fost identificată ca fiind o preocupare majoră pentru comunitatea de afaceri şi pentru societate în general.

Rapoartele de decizii incoerente continuă să apară şi noile coduri pot testa sever capacitatea sistemului judiciar de a asigura jurisprudenţă coerentă. Acest lucru necesită intensificarea eforturile sistemului. Deşi jurisprudenţa inconsecventă este recunoscută ca o vulnerabilitate importantă de către autorităţile române, nu a fost încercată această vulnerabilitate, ceea ce face mult mai dificilă aprecierea impactului măsurilor luate.