Interviurile lui Cristoiu. Ilie Schipor: Lenin voia să folosească tezaurul de aur al României ca monedă de schimb pentru Basarabia

Col.dr Ilie Schipor, fost consilier la Ambasada României la Moscova, povesteşte la Interviurile lui Cristoiu ce a descoperit în documentele din arhivele ruseşti despre Tezaurul României.

Ilie Schipor spune că evacuarea Tezaurului României la Moscova s-a făcut la presiunea şi sub conducerea ruşilor.

Fostul consilier dezvăluie că, din documentele cercetate privind tezaurul, rezultă o mare diferenţă între ceea ce s-a inventariat în 1924 şi ceea ce s-a returnat în aşa-zisa repatriere a bunurilor din 1956.

Ilie Schipor mai spune că există argumente în arhivele ruse că aurul românesc a fost confiscat de Lenin şi puterea sovietică, fiind vărsat în capitalul Băncii Poporului de la Moscova.

Descoperirile legate de Tezaurul României în documentele cercetate în arhivele de la Moscova au fost prezentate de Ilie Schipor în volumul Destinul Tezaurului României-argumente din arhivele ruse.

Prezentăm principalele declaraţii ale col.dr. Ilie Schipor, sâmbătă, la Interviurile lui Cristoiu de la Aleph News:

Despre arhivele de stat ale Federaţiei Ruse

Ilie Schipor: „Arhiva de stat a Federaţiei Ruse este similară Arhivelor Naţionale ale României. Are o clădire imensă. La fiecare, în prezentare, sunt date numărul de dosare, de fonduri, şamd. Orice este de zece ori mai mare ca la noi, cel puţin, comparabile însă cu arhive din alte state ca Germania, Marea Britanie, Franţa. Au şi arhive specializate. În primul rând arhivele militare. Şi ele sunt de mai multe feluri. Arhive centrale militare sunt trei: arhiva operativă, care are documente până la al doilea Război Mondial, apoi au arhivele de la RGVA, arhivele militare ruse de stat unde sunt documentele despre primul Război Mondial, puţine, dar despre prizionieri, de acolo am adunat materiale pentru volumul prizionieri români în URSS şi o a treia arhivă unde se păstrează documentele din primul Război Mondial şi secolul 19. Deci trei arhive militare. Apoi au arhive economice, distincte, au arhive pentru literatură.”

Ilie Schipor: „FSB-ul are arhivă şi am şi lucrat în arhive. Au documente de după 1917-1918. Nu au fonduri publice. Noi am făcut demersuri pentru că ne interesa soarta unor militari şi civili care au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi, fie că erau prizionieri de război, fie că au fost arestaţi de trupele sovietice atunci când au intrat în ţară şi au fost judecaţi şi condamnaţi de tribunale militare speciale. Eu am găsit foarte multe dosare în arhivele unde sunt păstrate documentele legate de al doilea Război Mondial, dar erau câteva dosare mai aparte, câteva personalităţi, inclusiv lotul Antonescu. S-a făcut un demers oficial, din partea Ambasadei. Mi-au dat să văd două tipuri de dosare din lotul Antonescu şi un mare proces care a avut loc la Chişinău. Apoi arhivele au intrat în reorganizare.”

Ilie Schipor: „Sunt arhivele Cominten-ului. El a fost desfiinţat în 1943, dar constituirea documentelor legate de mişcarea comunistă internaţională a continuat. Aşa se face că în actualele arhive ruse de stat, de istorie social-politică, fostele arhive ale Comintern-ului adăpostesc o foarte importantă parte din istoria lumii. Acolo sunt 86 de fonduri, 86 de entităţi statale din lume, inclusiv noi. Avem oameni cărora li s-au întocmit dosare de cadre şi nu numai. Am văzut toate aceste dosare, inclusiv ale Regelui Mihai, două volume. Dar să ştiţi că nu sunt operative. Nici Regele Mihai nu a fost membru de partid. Erau dosare de personalitate, importante în societate. Şi Ceauşescu avea... Nu toţi cei care au dosare personale, românii, pentru că sunt grupaţi pe state, sunt membrii de partid. Deseori Comintern-ul era interesat şi de cei care nu aveau această calitate recunoscută.”

Ilie Schipor: „Şi în arhivele Comintern-ului, dar mai ales în cele de stat, sunt multe documente. E vorba atât de documente create în URSS, la Moscova, cât şi altele. Am găsit liste cu ce s-a luat de la noi după 1945. În primul rând au luat arhive care le aparţineau. Adică, trupele române, odată intrate dincolo de Prut şi Nistru au adus arhive la noi şi ruşii le-au luat înapoi. Au luat foarte mult de la Chişinău, bunuri de mare valoare, documente medievale şi nu numai. Cert este că sunt procese verbale semnate de muzeul de la Chişinău. S-a invocat o prevedere din Convenţia pentru armistiţiu care le permitea să fie luate. Eu acolo am văzut arhiva cabinetului militar al mareşalului Antonescu şi am şi studiat-o la Moscova, originalul. Am înţeles că o parte a fost adusă încoace. Au luat şi arhivele bancare, arhiva de la Ministerul de Interne şi sunt acolo. Înainte se numea fondul Capturi.”

Ilie Schipor: „În mod periodic, se instituie nişte comisii, care mai periază din arhive. De exemplu, pentru documentele care ţineau de Lenin, s-au făcut mult mai multe comisii speciale decât cele generale, ca să nu răzbată în spaţiul public documente, informaţii care să afecteze imaginea lui Lenin. Şi după 1990. Pentru că după 90 a fost o deschidere, cine a apucat a intrat în arhive, 2-3 ani, şi a găsit ce căuta s-au se aştepta, şi după aceea s-au închis din nou. În primul rând că opera lui Lenin a fost publicată, dar sunt lucruri care au fost toaletate. Un istoric rus, care a făcut parte dintr-o comisie care s-a ocupat cu reanalizarea arhivelor a sesizat acest lucru. A pus volumul cu opere complete a lui Lenin şi documentul pe care l-a găsit şi a constatat că acea referire la aurul românesc, că se include în evidenţele financiare, bancare, care se prezentau periodic lui Lenin, în Opere complete era eludată, era ştearsă acea propoziţie. El a şi scris un articol, Lenin şi aurul românesc, pe care eu l-am şi reprodus în carte.”

Despre secretizarea dosarelor privind Tezaurul românesc

Ilie Schipor: „Una din comisiile care au analizat în detaliu componenta patrimonial-culturală, istorică, identitară a Tezaurului, adică transportul 2, a fost comisia Şleapnikov, care a lucrat între iulie 1923- iulie 1924. Şi s-au generat de către această comisie 66 de dosare. Întregul fond de 66 de dosare este secretizat. De ce? S-a făcut inventarierea bunurilor culturale, patrimoniale, arhivistice, bisericeşti şi eu dau în carte o şedinţă a comisiei Şleapnikov din ianuarie 1924 şi acolo sunt invocate cantităţile, cu maximele de rigoare, de platină, aur, argint şi briliante care au fost inventariate timp de 4 luni de către comisie, numărul de bucăţi şi greutatea. Şi constatăm că între ceea ce s-a inventariat în 1924 şi ceea ce s-a returnat în aşa zisa repatriere a bunurilor din 1956 există o foarte mare diferenţă.”

Ilie Schipor: „Cert este că aceste metode sunt destinate să ascundă informaţii, să le ţină, să restricţioneze accesul la ele. Altă explicaţie nu văd. Dar cu toate acestea, eu am reuşit să găsesc în documentele generate de această comisie, foarte multe documente. Unele sunt cunoscute chiar de ruşi.”

Ce aduce nou cartea Destinul Tezaurului României

Ilie Schipor: „Noi aveam documente foarte multe despre ceea ce s-a întâmplat la noi, dar nu aveam de acolo. Şi acest lucru a folosit foarte mult ca să se pună pe piaţă în secolul care a trecut zise, spuse, enunţuri care nu aveau în spate documente. Adică cel mai simplu. Că bijuteriile Reginei Maria au fost date colonelului Boyle care le-a dus şi i le-a pus reginei în braţe. Sau lui Diamandi care era ambasadorul nostru la Petrograd. Lucrul ăsta era imposibil pentru că am aici documentul care spune că aceste cutii cu bijuterii ale reginei au fost scoase în februarie 1919. Ori cum am vrea noi, decembrie 1917 este înainte de februarie 1919.”

Ce s-a întâmplat cu aurul românesc

Ilie Schipor: „Se spune în mod frecvent în literatura rusă, şi ai noştri nu au avut documente să contrazică, faptul că aurul românesc, aurul BNR a fost evacuat din Moscova odată cu fostul aur ţarist, cel care a fost preluat de puterea sovietică, lucru care s-a întâmplat în mai-iunie 1918. Şi de aici e foarte cunoscut faptul că aurul care a fost evacuat din Moscova şi alte localităţi, către Urali, către Siberia, a căzut în mâinile albgardiştilor, a voluntarilor cehoslovaci. O parte a fost recuperat, a fost cheltuit, a fost scos din Rusia prin extremul orient. Aurul românesc a rămas în Moscova în acel moment. El a fost evacuat, numai că apare un alt pericol asupra Moscovei, în vara lui 1919, şi el este evacuat din Moscova în octombrie 1919, dus la Samara, nu întregime.”

Arhivele din Tezaur, mai întâi periate şi apoi returnate

Ilie Schipor: „În 1935 ne-au dat arhivele, mai puţin ce-au fost interesaţi. După ce comisia Şleapnikov şi-a făcut treaba, fiecare minister, structură îşi ia părticica. Adică, cei de la serviciile armatei îşi iau dosarele cu cifru, dicţionarele pentru redactat documente. Cei de la Externe au luat dosare legate de relaţiile internaţionale ale României, înainte de intrarea în război. Aceste arhive pe care le-am invocat, unele, cum e corespondenţa soţiei lui Brătianu, au rămas acolo, la Arhivele Naţionale. Nu am găsit de exemplu documentele cu cifru sau alea care sunt identificabile.”

Ilie Schipor: „Deci urmăreau nişte persoane, nu le-au mai dat pe-astea. Probabil cei care le-au primit, le-au studiat să găsească persoanele vulnerabile sau să le poată folosi, nu le-a mai întors la Comisia Şleapnikov. Nu le mai găseau, aşa stăteau lucrurile şi la Ministerul Afacerilor Străine. (...)”

Tezaurul, monedă de schimb pentru Basarabia

Ilie Schipor: „Mai întâi s-a pus problema să fie topite anumite categorii de monede, care nu erau identificabile, pe care le puteau folosi şi peste graniţe (...) Cele care erau în tezaurul românesc puteau fi folosite ca monedă de schimb. Cele mai vechi, napoleoni, leii româneşti nu puteai să ieşi cu ei pe piaţă pentru că se prindea cumpărătorul că nu sunt ruseşti. Şi i se propune lui Lenin să le topească, dar Lenin se opune. Şi mai mult spune: nu vă atingeţi nici cu un fir de păr de aurul românesc. De ce? (...) În discuţiile care se purtau între partea  rusă şi cea română, şi uneori cu implicarea altor state europene, Lenin voia să folosească tezaurul de aur al României ca monedă de schimb pentru Basarabia.”

Ilie Schipor: „Din 1923 începe să se ciugulească din tezaurul bancar al României. În ianuarie 1925 mai exista neafectat circa o treime din aurul nostru. Dacă e să vorbim în tone, 31-32 de tone de aur, în monede şi această ultimă cantitate, nefolosită până atunci, se varsă în capitalul Bănci Poporului de la Moscova pentru a-i mări capitalul. Era nevoie de rezerva de aur care să acopere emisiunile bancare de ruble ruseşti.”

Ilie Schipor: „Şi Enescu, şi Iorga, dar şi alţi oameni de cultură şi-au evacuat documentele personale la Moscova.  Probabil că în unele cazuri i-au şi îndemnat prietenii lor. Şi au intervenit străinii. Românii noştri, care erau acolo şi au făcut inventare foarte serioase, au găsit într-o ladă manuscrisele lui Enescu. Nu a fost foarte greu de trimis un cominternist român să le preia.”

Problema Tezaurului, clarificată doar istoric

Ilie Schipor: „Comisia mixtă româno-rusă se întâlneşte să clarifice numai istoric problema Tezaurului. Şi acest modest studiu al meu este un demers istoric. Comisia e formată în principal din istorici şi experţi şi menirea ei să clarifice, şi au ce clarifica. Pentru că deocamdată, arhivele ruse nu găsesc argumente şi parcă totul duce la ideea că aurul românesc l-au luat ba albgardiştii, ba cehoslovacii, ba nu se ştie despre el. Din altă parte se vede că în arhivele ruse sunt argumente că aurul a fost însuşit s-au mă rog, l-au confiscat Lenin şi puterea sovietică.”

Ilie Schipor: „Avem foarte multe lucruri de clarificat. Până nu se clarifică din punct de vedere istoric, documentar, faptic aceste lucruri, cine se gândeşte la altceva pierde timpul. Este încă de muncă pentru istorici, pentru specialişti să întregească dosarul, să-l facă beton şi atunci şi-au făcut datoria istoricii. Nu îndrăznesc să cred decât că se va clarifica din punct de vedere documentar subiectul destinul Tezaurului României în Rusia.”