INTERVIU Actorul Robbie Coltrane: Toată lumea e fascinată de crime - FOTO, VIDEO

"Robbie Coltrane prezintă: probe esenţiale/ Robbie Coltrane's Critical Evidence" este un nou serial de investigaţii care va fi difuzat, din 7 noiembrie, exclusiv la Crime + Investigation (CI) în care actorul dezvăluie opt dintre cele mai dificile, complexe şi derutante crime investigate vreodată de poliţia britanică.

Premiatul comediant şi actor scoţian, cunoscut mai ales pentru rolurile sale din seria "Harry Potter" (Rubeus Hagrid) şi din serialul britanic de televiziune "Cracker", Robbie Coltrane se confruntă în această serie cu o nouă provocare.

Într-un interviu acordat pentru presa străină (mirror.co.uk) acesta vorbeşte despre cazurile de crimă dezvăluite în acestă serie de opt episoade, dar şi despre motivele fascinaţiei oamenilor pentru un astfel de serial.

Reporter: Care este motivul pentru care credeţi că oamenii sunt atraşi de poveştile din jurul crimelor?

• Oamenii vor să ştie că există/ se face dreptate

Robbie Coltrane: Cred că motivul principal este faptul că cei mai mulţi dintre ei trăiesc cumsecade. Ei nu fac rău altor oameni, sunt buni cu copiii lor, sunt drăguţi cu bunica lor şi au o viaţă normală. Vor să ştie că persoanele egoiste care se bucură făcându-i pe alţii nefericiţi –pentru a-şi cumpăra un ceas sau un BMW second-hand şi care au o altfel de viaţă– merg la închisoare.
Despre aceste lucruri era vorba în seria Craker; despre asta era vorba în cazul poveştilor din jurul marilor crime. Mai este atractivă şi ideea că dacă te porţi foarte urât, vei fi prins, lucru care se întâmplă şi în show-ul nostru, de fapt, pentru că toţi au fost prinşi, cu excepţia celui care a murit în închisoare. Cred că poliţia a fost deranjată de acest aspect; probabil şi-au spus: "La naiba, nu am apucat să îl ducem în instanţă". (Râsete) Şi eu am simţit asta, când am citit povestea.

Reporter: Ce anume fascinează în cazul crimelor? De unde vine acest lucru, ce credeţi?

• Toată lumea e fascinată de crime

Robbie Coltrane: De fapt, nu sunt foarte sigur. Cred ca majoritatea oamenilor este fascinată de crime şi de comportamentul îngrozitor al oamenilor, precum şi de faptul că aceşti oameni sunt prinşi, însă percepţia mea poate fi diferită, pentru că tatăl meu era medic legist. Îmi amintesc momentul în care am ajuns acasă, am intrat în bucătărie, iar tatăl meu era încojurat de şase detectivi cu care discuta cazul Peter Manuel.
Deşi nomenclatura meseriei s-a schimbat în Marea Britanie, procedura era la fel ca şi acum: era ca şi cum ai avea în faţă un cadavru despre care nu ştii nimic şi te întrebi: "Ce s-a întâmplat cu omul ăsta? Ce a mâncat ultima dată? De ce a ajuns în situaţia asta? A făcut ceva rău? A căzut de pe dig? Îl ţinea cineva în timp ce s-a înecat?". Cred că cu toţii suntem fascinaţi de lucrurile astea. Eu sunt cu siguranţă – nu într-o manieră morbidă, sper că mă înţelegeţi, dar cred că toţi suntem; cred că cu toţii suntem fascinaţi de asta.

Reporter: Aţi vrut vreodată să faceţi aşa ceva?

• Mi-ar fi plăcut să fiu genul de detectiv care să perceapă profunzimea unui caz

Robbie Coltrane: Da, la un moment dat mi-am dorit să fiu detectiv. Nu am vrut să fiu precum Mr. Plod şi să mă plimb toată ziua prin Maryhill cu o poză, întrebând: "Aţi văzut această persoană?". Mi-am dorit să fiu un detectiv de primă clasă. Apoi am început să joc în "Craker" şi m-am gândit, "Mulţumesc lui Dumnezeu", pentru că nu era doar o poveste despre un detectiv care pune întrebări precum: "Cum s-a întâmplat asta? A rămas vreun ceas sau un nasture?" şi alte lucruri de genul acesta. Aici era vorba despre aflarea răspunsului la întrebarea "De ce?". Iar eu am fost tot timpul interesat de psihologie, aşa că primul gând a fost: "Ce oportunitate, ce norocos sunt!".

Lucrul cel mai interesant la toate poveştile astea este că, să spunem de dragul argumentării, te-ai duce către un producător pentru a-i vinde povestea şi i-ai spune: "Iată povestea... bla, bla, bla... Un om este scos din apă cu o gaură mare în spatele capului, fără acte de identitate la el, cu buzunarele scoase în exterior". Te întrebi: "De ce este astfel? De ce şi-ar scoate buzunarele în exterior cineva care cade de pe un vas?". Şi probabil îţi dai seama: "Nu, altcineva i-a scos buzunarele în exterior pentru a se asigura că nu va avea actele de identitate".

(...) Toată ideea show-ului este că oricâte dovezi ai aduce într-un caz, cel mai important este că într-o zi trebuie să le prezinţi în faţa unor juraţi. Cât despre ofiţerii de poliţie, am cunoscut mulţi de-a lungul timpului şi am lucrat cu foarte mulţi în timp ce filmam pentru "Craker", iar adevărul este că, dacă ai fost poliţist timp de 20 de ani, instinctele tale sunt brici. Dacă aduci patru ofiţeri în jurul unei mese cu indicii, ei vor spune, "Ok, care e numele lui? Ce crezi?", şi-apoi toţi vor spune "Vinovat, vinovat, vinovat".

Acesta este un aspect, dar la un moment dat va fi nevoie să prezinţi cazul în faţa unui juriu format din oameni obişnuiţi care nu au aceste instincte – măcelar, brutar, orice altceva. Şi aceştia vor fi nevoiţi să spună "Chiar aşa este? Aşa a procedat? Eşti sigur?", iar în acel moment probele esenţiale fac diferenţa.

Probele esenţiale sunt dovezile care fac aproape inevitabil în faţa unor oameni obişnuiţi, ca mine şi ca tine, care poate vor fi solicitaţi să fie juraţi, să creadă: "Da, a făcut asta/ crima/ fapta", iar apoi cei judecaţi merg la închisoare pentru 15 ani. Partea glorioasă a acestui show este că toţi au păţit acest lucru - au ajuns la închisoare.

Fiul meu spunea "Este un pic morbid, tata, nu-i aşa?". Şi i-am răspuns că singura parte morbidă este că oamenii îşi pot face lucruri îngrozitoare unii altora. Ce nu este morbid este faptul că toţi au mers la închisoare. Asta e un lucru liniştitor, nu credeţi?

• Peste 90% dintre crime sunt făcute de cunoscuţi ai victimelor

Celălalt aspect pe care îl găsesc liniştitor este faptul că 98% dintre oamenii care sunt omorâţi, sunt ucişi de oameni pe care îi cunosc şi, în mod ciudat, de oameni pe care îi iubesc. Este adevărat – sunt ucişi de oameni de care au fost îndrăgostiţi, de oameni cu care au copii, de oameni cărora le datorează bani, oameni care sunt în tot felul de relaţii. Şansele ca tu să mergi pe stradă şi cineva să te tragă pe bancheta din spate a unui Mercedes, să te ia cu el şi apoi să te înece sunt de 1 la 1 miliard. Sper că oamenii vor considera asta încurajator în timp ce se urmăresc seria.

• Ăştia sunt genul de profesionişti care aş vrea să se ocupe de cazul meu, dacă ar fi să fiu victima unei crime

Reporter: Celălalt aspect încurajator, mă gândesc mereu la asta, este calibrul unora dintre detectivii şi criminaliştii pe care îi avem în serial.

Robbie Coltrane: Da. Am discutat despre asta mai înainte şi e o chestie morbidă, să ştiţi. Mă gândeam totdeauna: ,"Dacă aş fi asasinat, aş vrea ca el să investigheze cazul". Este vorba de perseverenţă. Dacă e nevoie de 18 ani, nicio problemă; nu le pasă cât durează, pur şi simplu sunt perseverenţi. Există câteva prim-planuri superbe cu ochii lor; toţi sunt persoane cu o lumină strălucitoare în priviri. Te gândeşti: "Ăsta-i tipul care aş vrea să se ocupe de cazul meu" (a spus Robbie Coltrane, cât se poate de morbid, cerându-şi apoi scuze râzând).

Reporter: Aproape că există o definiţie a ceea ce înseamnă probe esenţiale, critice. Vă amintiţi ce înseamnă asta? (apropos de numele seriei: "Robbie Coltrane prezintă: probe esenţiale/ Robbie Coltrane's Critical Evidence")

Robbie Coltrane: Există două definiţii ale probelor critice. Critic în engleză înseamnă două lucruri: crucial, esenţial – cu alte cuvinte cazul depinde de ele – şi de asemenea care se situează deasupra oricărei critici.

Reporter: Aşadar, când vorbiţi de probe critice, care este aspectul important pe care spectatorii trebuie să şi-l amintească?

Robbie Coltrane: Probele critice sunt probe esenţiale şi, de asemenea, sunt probe de necontestat. Critic are ambele sensuri în engleză. Iată de ce este foarte important, pentru că dacă eşti poliţist de 20 de ani şi eşti un detectiv care se respectă, poţi aduna patru indivizi în jurul unei mese şi ei vor zice: "A facut-o", nu-i aşa?

Dar nu te poţi duce în faţa juraţilor, spunându-le: "Facem asta de 20 de ani şi ştim sigur că e vinovat". Nu este suficient pentru un complet de judecată, care vrea probe indubitabile. Vor amprente, un nasture, un fir de păr pe scaunul maşinii; vor ceva pe care să-l poţi ţine în faţa lor, probe ADN şi, desigur, atunci pot afirma: "Sigur a fost acolo. Există motivul, există instrumentul contondent" şi aşa mai departe. Acestea sunt probe critice care-i vor trimite pe cei vinovaţi la închisoare pe viaţă. Dar să aduni toate astea e uneori foarte greu, mai ales dacă persoana care a fost ucisă este înghesuită într-o valiză sau pluteşte pe un canal din Birmingham, aşa cum s-a întâmplat într-unul dintre cazurile noastre.

Reporter: Desigur, situaţia devine şi mai critică dacă e vorba de un caz de nerezolvat.

Robbie Coltrane: Exact.

Reporter: Multe din acestea par de-a dreptul imposibile.

Robbie Coltrane: Un caz special este cel în care un corp ardea în plin camp. Nimeni nu ştia cine este. Cu ce începi într-un astfel de caz? Când nici măcar nu ştii al cui este cadavrul? Aveţi trei bucăţi de hârtie şi tipul pe bicicletă care trece pe acole e pompier şi ştie cum e mirosul de carne de om arsă. Din fericire, foarte puţini dintre noi ştiu cum e. Opeşte repede, se duce pe camp, cheamă baieţii de la pompieri şi zice "Daţi cu vaporizatorul". Detaliul e foarte interesant, pentru ca dacă ar fi folosit apă ca să stingă focul, ar fi distrus bucăţile de hârtie, singurul indiciu, şi n-ar fi putut afla niciodată cine este. Şi oricine ar fi fost, criminalul ar fi rămas liber. Folosind vaporizatorul, a fost salvată proba reprezentată de bucăţile de hârtie.

• Realitatea bate filmul

Sunt multe cazuri de acest fel. Mi se pare realmente fascinant pentru că te gândeşti: "Nu e coincidenţă, e vorba de raţionament". De fapt, este vorba de oameni care ştiu exact ce fac.
(...) Dacă ai prezenta asta (cazurile din noua serie, n.r.) ca pe o intrigă şi ai merge la producători de film, spunându-le "Am vrea să facem un serial cu lucrul asta, iar acesta este povestea", toţi ar răspunde cu "Nu". Şi totuşi cazul era adevărat. Asta-i interesant, este vorba de lucruri care par atât de neverosimile, dar care s-au întâmplat în realitate. Cred ca asta o să placă oamenilor. Mie mi-a plăcut. De aceea o fac.

Noua serie despre crime "Robbie Coltrane prezintă: probe esenţiale/ Robbie Coltrane's Critical Evidence" va fi difuzată de televiziunea Crime + Investigation (CI), în fiecare luni, de la ora 23:00, premiera având loc pe 7 noiembrie.

Robbie Coltrane's Critical Evidence 20 Promo from Genevieve Simms on Vimeo.

Citeşte şi: INTERVIU- Cristina Stihi, banată pe Facebook pentru două nuduri: "Precum în real, aşa şi în virtual" - FOTO

Citeşte şi: INTERVIU- Ana Barton: Costică Acsinte era poet cu ochii, singurul fotograf al urbei din Bărăgan

Citeşte şi: INTERVIU Mihai Georgescu - Bere Gratis: "Dacă am intrat pe teren, gata, spargem tot!" - VIDEO

Citeşte şi: INTERVIU Fly Project: Pierdem momente fericite pentru a ne face meseria şi a fi pe scenă. Muzica e prioritate - FOTO

Citeşte şi: INTERVIU Smiley "Muzica, pentru mine, e ca o mare dragoste, o dragoste necondiţionată"

Citeşte şi: INTERVIU cu RIMARU de la trupa RACLA: "România e o ţară de care să plângi. Şi apoi să fii mai bun ca să o faci mai bună"

Citeşte şi: INTERVIU – Ana Maria Sandu, despre "Cu ochii-n 3,14": "E memorabil"

Citeşte şi: INTERVIU - Dr. Pavel Chirilă: despre cancer, alimente bio, globalizarea alimentară şi dependenţa de alimente periculoase