Suspiciunea este întemeiată atâta vreme cât acest subiect rămâne unul tabu, fie că este vorba de politicieni, magistraţi sau presăm scrie Gândul.
Or, aici ar fi de menţionat trei situaţii clare care nu ar fi trebuit să rămână fără consecinţe având în vedere posibilele abuzuri grave, străine unui sistem democratic funcţional :
1) Dezvăluirea senină a fostului general SRI Dumitru Dumbravă potrivit căruia justiţia este câmpul tactic al Serviciului;
2) Problema acoperiţilor din rândul magistraţilor, reclamată de vocile din sistem – şi aici este de amintit şefa UNJR, Dana Gârbovan;
3) Problema protocoalelor dintre SRI şi justiţie.
Nu era de aşteptat ca însuşi SRI să vină să facă lumină în cazurile menţionate, specificul nu-i permite până la urmă. Un răspuns era aşteptat de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, o instituţie opacă total însă, care a clasificat la cel mai înalt nivel informaţiile referitoare la subiect. Un alt răspuns ar fi trebuit să vină de la Parlament, cel care exercită, în teorie, controlul civil al serviciilor secrete. În practică însă acesta este unul inexistent, fapt reclamat cu insistenţă în ultima perioadă, de foşti decidenţi ai statului român, fostul preşedinte Traian Băsescu şi fostul premier Călin Popescu Tăriceanu. Ambii au motive subiective, însă realitatea există, cei doi cunoscând sistemul, fiind printre beneficiarii de prim rang ai informaţiilor.
Citeşte continuarea articolului în Gândul