COMENTARIU Marius Oprea | N-avem şcoli, n-avem spitale, ci filaj şi microfoane

Nemaiavînd pe cine să dea vina, retorica oficială a fost una prudentă. E un buget ”atît cît e plapuma”, dar construit astfel încît să meargă cît mai mulţi bani spre economie – ceea ce e o abordare corectă – pentru susţinerea sectoarelor afectate de criza Covid-19. De asemenea, se spune că pentru sănătate s-au alocat cheltuielile suplimentare, pentru a se asigura vaccinarea populaţiei şi funcţionarea ”sistemului” la parametrii actuali, ba s-au găsit şi ceva bani pentru infrastructură, ca să nu mai ardă spitale. Cît despre finanţarea învăţămîntului, care, la fel ca şi sănătatea, e foarte departe (cam la jumătate) faţă de standardul european privind procentul de alocare bugetară din PIB, pare că l-a mulţumit pe ministrul Câmpeanu, pentru că el ameniţase cu demisia, dacă nu primeşte bani îndeajuns. Deci i-a primit: de acum înainte, nu mai are vreo scuză, că ministerul lui ar fi sărac. 

Aparent, s-a tăiat chiar şi din bugetul ”serviciilor”, ceea ce ar fi, la o adică, un act de curaj. La şedinţa de la Cotroceni a CSAT nu au existat obiecţii faţă de buget, nici preşedintele Iohannis n-a spus nimic. Pentru că de fapt bugetele lor au crescut: s-au redus (puţin) creditele bugetare (adică cheltuielile curente pe anul în curs sînt ”cît ţine plapuma” şi chiar mai mici), în schimb au crescut, la toate serviciile, creditele de angjament (pentru cheltuielile multianuale). Astfel,  La Serviciul de Informaţii Externe creditul bugetar a scăzut cu 0,23%, dar a crescut cel de angajament cu 9,37%,  la STS cheltuielile bugetare anuale au fost reduse cu peste 9 procente, dar au crescut cele multianuale cu un sfert, la SRI s-a redus aproape o jumătate de procent din cheltuiala anuală, dar au crescut ”angajamentele bugetare” cu peste 14 procente, ajungînd la peste 3 miliarde lei.

Cea mai spectaculoasă creştere s-a înregistrat însă în cazul Serviciului de Protecţie şi Pază, ”favoritul” preşedintelui Iohannis, care are anul acesta un buget de 401,646 milioane lei (plus 50,71%), respectiv alte 511,779 milioane lei pentru credite de angajament (cu un plus de 84,92%).

Pe ansamblu, desi li s-au alocat mai puţini bani pentru bugetul curent, au crescut semnificativ, în cazul serviciilor secrete, alocările pentru ”creditele de angajament”, ceea ce tot cheltuieli de la buget sînt, dar pentru a acoperi ”costurile” multianuale. Cu tot cu acestea din urmă, guvernul Cîţu le-a alocat serviciilor un total de peste 9 miliarde lei, o tremie din cît primeşte tot sistemul de învăţămînt din România şi mai mult de jumătate din cît a primit Ministerul Sănătăţii.

Cei mai mulţi bani merg la ambele ministere cu salariile. Nimeni n-a mai promis acum, la aprobarea bugetului, nici ”spitale regionale”, nici şcoli şi grădiniţe noi. Adică, cum ar spune acum opoziţia, dacă ar exista, n-avem şcoli, n-avem spitale, ci filaj şi microfoane.

Dan Barna ne-a spus, acum o săptămînă: bugetul nu mulţumeşte pe nimeni. Greşit. Pe lîngă cei din serviciile secrete, îi mai mulţumeşte deja pe cei 14.000 de noi angajaţi la stat. Şi nu pe funcţii de portar. La criza de Covid 19, s-au mai adăugat şi cheltuielile cu noua armată de bugetari, angajaţi de pe ”listele de partid” ale coaliţiei de la guvernare: oriunde mai era de inventat un post, de la prefecturi la agenţii, de la descentralizate la regii, s-a bifat. S-a ocupat.

În rest, s-a tăiat de peste tot, cu frenezie. E gata cu voucherele de vacanţă, cu plimbări gratis cu trenul pentru studenţi (au totuşi o reducere de 50%). Oricum, nu erau bune, că au fost date de PSD. Gata şi cu ”sporurile”. A trecut cumva gerul, va veni şi vara, dar salariile vor rămîne îngheţate, pentru tot anul. Şi pensiile. Sigur e un singur lucru, cum spunea Creangă: că săraci aşa ca în anul ăsta, ca în anul trecut şi ca de cînd sîntem, niciodată n-am fost.

Dar, ca întodeauna, nu toţi