COMENTARIU Marius Oprea | Statul paralel cu cetăţeanul

Nici măcar preşedintelui României, care e atît de abil încît să nu le-o ceară. Pentru că le cunoaşte puterea şi vrea să-şi vadă liniştit de partidele de ski, în costumele adecvate. Dăruite chiar de ”statul paralel”, cîtă vreme îl lasă în pace.

Din 2015 încoace, Serviciul Român de Informaţii nu şi-a mai prezentat Raportul în faţa Parlamentului. Comisia care îl controlează este, ştie toată lumea deja, o ficţiune parlamentară. De fapt, aşa cum ştiam încă din vremea ”scandalului Berevoieşti”, cînd un înalt ofiţer SRI mi-a mărturisit adevărul la un ”şpriţ”: ”nu ne facem griji, noi în controlăm pe ei; toţi au dosare de informatori ai Securităţii, sau au lucrat într-un fel sau altul pentru noi”. Şi aşa au mers în continuare lucrurile.

În timp, prin diverse instrumente, serviciile au pătruns în spaţiul public şi în politică. Şantajul cu ”dosarul la Secu” a dispărut, odată cu Legea Ticu, iar scoaterea de sub controlul SRI a politicienilor prin acest dosar trebuia înlocuită cu o altă metodă. S-a inventat ”Colegiul Naţional de Apărare”, o pepinieră de cadre a serviciilor, în principal a SRI-ului, o ”şcoală” obligatorie pentru orice ales care se doreşte ”în rîndul lumii”, cu o carieră lungă şi consolidată, pînă spre fotoliul de ministru. Fără ”Colegiu”, eşti nimeni – şi aleşii, precum şi mulţi dintre jurnalişti, au înţeles repede şi bine acest lucru. Au acceptat pactul. Şi nici asta nu le-a oferit completa imunitate faţă de servicii. Cazul Rizea, ori cel al lui ”Sebi” Ghiţă sînt bune exemple. Dacă ţi se urcă la cap puterea, o putere şi mai mare, din umbră, a ”serviciilor” ţi-l taie. Ele ţi l-au înălţat deasupra celorlalţi, ele ţi-l scurtează.

Între timp, din 2002 încoace, de cînd Adrian Năstase a dat dreptul serviciilor secrete să ”joace” în plan economic, prin înfiinţarea unor firme ”sub acoperire”, despre care secretul este atît de deplin, încît nu-l cunoaşte nici Klaus Iohannis, Serviciile au devenit stat în stat: bugetele aprobate de guvern şi (teoretic) controlate de Parlament sînt bani de ţigări. Acolo, în ogrăzile lor bine păzite, nimeni nu dă socoteală nimănui dinafară. Această putere, o revanşă la care Securitatea a sperat din decembrie 1989, au dobîndit-o moştenitorii ei şi ea s-a consolidat, în cei zece ani de mandat ai lui Traian Băsescu.

Băsescu a fost instrumentul perfect al serviciilor şi al practicilor lor de lumea a treia. SRI-ul a funcţionat, într-un binom perfect, ca o măciucă a DNA-ului, în aplauzele poporului, îmbătat de ”lupta anticorupţie” – poate cel mai păgubos slogan al democraţiei noastre. Sistemul ocult de putere s-a instrumentalizat rapid, prin ”protocoale secrete”. Cînd fostului preşedinte i s-a urcat la cap, a ”văzut” şi el ”pisica”: fratele i-a ajuns în închisoare şi nici fata lui cea mare nu e departe.

Primul dintre protocoalele secrete ale SRI-ului s-a încheiat în 2006. Trecuse foarte puţin timp de cînd, peste noapte (la propriu) şi ţinînd secret acest fapt, am reuşit (în calitatea mea de consilier de stat pe probleme de siguranţă naţională) să desfiinţez Serviciul Indepedent de Protecţie şi Anticorupţie din Ministerul Justiţiei, prin care SRI-ul controla direct justiţia (SIPA era condus de generalul SRI – fost Securitate – Marian Ureche). Hotărîrea de guvern a fost semnată fără ezitare de Monica Macovei, direct interesată să-şi vadă propriul dosar din arhiva SIPA. În contrapartidă, mi-a fost refuzat certificatul ORNISSS, pentru a nu mai deranaj serviciile în derapajele lor.

”Protocoalele” n-au însemnat decît repunerea în practică a ceea ce făcea SIPA, fiind pîrghii de control ale SRI-ului asupra justiţiei.  Al doilea protocol important s-a încheiat între Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) şi Serviciul Român de Informaţii (SRI) în 7 decembrie 2016. A fost publicat, ulterior, de Darius Vîlcov, cu încuviinţarea lui Dragnea, pe pagina lui de Facebook. Ambii aveau să ajungă în puşcărie, victime ale ”luptei anticorupţie” şi împotriva ”ciumei roşii”.

Astfel încît nimic nu mă poate convinge că, în lumina acestor ”protocoale”, precum şi a tuturor evoluţiilor mai importante din ultimele două decenii, Serviciul Român de Informaţii ar fi acţionat ”în limitele Constituţiei”, cum scrie în raportul pe 2015, prezentat zilele trecute cu o întîrziere de şase ani. Subunitatea sa parlamentară, Comisia ”de control”, de fapt o comisie parlamentară sub control a SRI n-a verificat NICIODATĂ nici măcar constituţionalitatea regulamentelor şi ordinelor care ordonează funcţionarea instituţiei, ca atare. De celelalte servicii, nimeni nu mai ştie nimic. E întuneric total.

Trăim din nou sub spectrul Securităţii. Numai că ea e acum mult mai puternică: e legitimată de ”interesul naţional” şi de vocaţia justiţiară trezită în români, de aşa-zisele ”campanii anticorupţie”. Socotite instrumente perfecte în mîna unor persoane cu vocaţii spre puterea absolută, cum a fost Băsescu şi se dovedeşte a fi şi Iohannis, ”serviciile” nu mai sînt demult doar atît. Ele au devenit însuşi statul. Statul paralel cu cetăţeanul, pe care-l controlează ca pe vremuri, să nu calce strîmb, în raport cu puterea lui.