Frauda alimentară în România. Unele dintre cele mai comune alimente sunt şi cele mai uşor de contrafăcut. Ce însemn trebuie căutat pe etichetă

„Frauda alimentară reprezintă înlocuirea deliberată şi intenţionată, inexactitatea, falsificarea sau contrafacerea produselor alimentare, a materiilor prime, a ingredientelor sau a ambalajelor plasate pe piaţă pentru câştiguri economice. Include toate tipurile de fraude alimentare. De exemplu, diluarea unui produs alimentar, adăugarea unei substanţe mai ieftine la un produs alimentar procesat scump”, a precizat Milan Dopuda, Adriatic Balkan District Deputy food project manager, Bureau Veritas.

Oficialul a precizat că problema fraudei alimentare trebuie să reprezinte un semnal de alarmă atât pentru producători cât şi pentru guvern şi consumator.

„Frauda alimentară trebuie să fie un motiv de îngrijorare atât pentru producători cât şi pentru guvern si consumatori. Persoanele care fac astfel de fraude nu fac rău doar pieţei, ci şi consumatorului, deoarece, acesta va căpăta un gust greşit al alimentelor”, a precizat Milan Dopuda.

Analistul menţionează că cele mai frecvente cazuri de fraudă alimentară se regăsesc în:

-uleiul de măsline care este un produs foarte uşor de alterat prin adăugarea unui alt tip de ulei şi aditivi alimentari;

-lapte - formula laptelui care conţine melamină sau contaminanţi, peştii sau fructele de mare unde cea mai mare parte a încălcării implică identificarea greşită a speciilor;

-mere şi sucul de portocale intră în categoria produselor uşor de fraudat. În acest caz s-a constatat că sucurile de fructe alterate pot conţine ingrediente artificiale, cum ar fi sulfatul de potasiu, glutamatul monosodic sau zahărul de porumb, iar o altă modalitate de a modifica calitatea sucurilor este aceea că sucurile 100% naturale pot fi amestecate cu umpluturi ieftine pentru a reduce preţurile;

-mierea reprezintă un aliment extrem de uşor de alterat prin amestec cu sirop de porumb, sirop de zahăr, sirop de glucoză şi alte ingrediente care nu conţin miere;

-vinuri - diferite amestecuri de struguri sau alte substanţe chimice pot fi adăugate vinului de calitate inferioară pentru a-i oferi aspectul unui produs de calitate superioară;

-carnea, poate conţine adaos de apă sau de colorat pentru a face ca un produs inferior să pară a fi un produs de calitate superioară;

România se clasează pe locul 4 la numărul de certificări IFS (International Food Standard) în Europa Centrală şi de Sud-Est, cu aproximativ 213 certificări, acest număr reprezentând însă jumătate din potenţialul ţării, a precizat Ionuţ Nache, directorul INAQ Consulting, reprezentant IFS România.

„Suntem pe un trend bun, ne clasăm pe locul 4 în Europa Centrală şi de Sud-Est, avem o creştere în jur de 7%, ceea ce este bine, însă perspectiva şi potenţialul bineînţeles că sunt cel puţin la jumătatea Poloniei, care a ajuns deja la 800 de certificate. Noi avem undeva la 213 certificări, iar potenţialul României este în mod clar mai mare, 500 de certificate am putea să atingem uşor”, a menţionat Ionuţ Nache, la o conferinţă pe tema certificărilor alimentare.

Oficialul a mai precizat că ţări precum Ungaria sau Cehia au un număr dublu de certificări IFS, comparativ cu România.

„Ungaria sau Cehia sunt undeva la dublul numărului de certificate din România şi sunt ţări cu un număr de populaţie şi suprafaţă jumătate cât România, deci trendul este bun”, a subliniat Ionuţ Nache.

„Ce înseamnă o certificare de produs pentru consumator, ce inseamnă ca şi o garanţie dată de o terţă parte specializată? Este tocmai această încredere că ceea ce se consumă respectă întru totul legislaţia ţării respective, respectă partea de calitate şi de siguranţă a alimentului şi - mult mai important - respectă cerinţele clientului. Drept pentru care produsele certificate IFS sunt nişte produse validate, în conformitate cu reţetele respective, cu legislaţia naţională şi legat de ingredient şi materii prime se respectă întru totul reţeta şi standardul de produs”, a precizat oficialul.