Bacilul care a provocat ciuma din Evul Mediu, în forme similare şi în prezent

Studiul despre secvenţierea genomului agentului patogen al acestei maladii supranumite "moartea neagră", pe baza analizării dinţilor victimelor ciumei bubonice, a fost publicat miercuri, online, de revista ştiinţifică britanică Nature.

Ciuma a omorât cel puţin 30 de milioane de europeni în mai puţin de cinci ani, în secolul al XIV-lea (între 1347 şi 1351). Agentul patogen al ciumei, descoperit în 1894 de francezul Alexandre Yersin, este bacteria Yersinia pestis. Genomul acesteia a fost decodat în 2001.

Studiul efectuat recent a fost centrat pe vechiul agent patogen, responsabil de pandemia din Evul Mediu, şi pe compararea acestuia cu actualele forme ale sale.

Tulpina din Evul Mediu a bacilului este strămoaşa tuturor izbucnirilor de ciumă care se ivesc în prezent, potrivit profesorului Johannes Krause, de la Universitatea Tuebingen (Germania), unul dintre autorii studiului.

În şase secole, bacteria care a provocat ciuma medievală nu a suferit schimbări genetice majore.

Această similitudine între vechiul agent patogen şi formele sale actuale sugerează că amploarea pe care a luat-o ciuma în Evul Mediu nu s-a datorat bacteriei în sine. Alţi factori trebuie avuţi în vedere atunci când este evaluat gradul de susceptibilitate al populaţiei faţă de o anumită boală infecţioasă, de la mediu (climat şi alţi factori), condiţii sociale (sărăcie, malnutriţie, lipsa igienei), dinamica vectorilor (şobolani, pureci), la prezenţa altor boli şi la vulnerabilitatea organismului.

Ciuma a lovit populaţia Europei occidentale, care nu mai fusese expusă acelui bacil, aşa cum variola a făcut ravagii în rândul populaţiei indigene a Americii.

Rămâne de explicat cum a izbucnit pandemia de ciumă din timpul lui Iustinian, în secolul al VI-lea, în Imperiul Roman, şi cum a omorât estimativ o sută de milioane de oameni în toată lumea. Potrivit autorilor acestui studiu, maladia din Antichitate ar fi fost provocată de o altă bacterie decât cea a ciumei medievale, care se regăseşte şi în prezent.