Zece invenţii şi descoperiri care ar fi trebuit premiate cu un Nobel

Potrivit editorilor de la National Geographic, o serie de invenţii şi descoperiri ale secolului al XX-lea ar fi meritat pe deplin câte un premiu Nobel, dar Academia suedeză nu pare să le fi luat niciodată în considerare.

Internetul

Internetul este una dintre invenţiile secolului trecut care au modificat radical civilizaţia umană, mai ales în ultimii 20 de ani. Începând din anii 1960, cercetătorii guvernului federal american au creat reţele de comunicare între computere care, în cele din urmă, au ajuns să fie ceea ce în prezent se numeşte internet. Potrivit nationalgeographic.com, Tim Berners-Lee, cercetător britanic în domeniul computerelor, ar merita un premiu Nobel pentru că, în 1989, a avut ideea de la baza "World Wide Web" (Reţeaua Mondială, n.r.), iar, în 1990, a creat primul site, o pagină online care descria internetul.

Internetul a dus la democratizarea accesului la informaţie, fie că este vorba despre pisici amuzante, fie de mesaje trimise pe Twitter din timpul "Primăverii arabe", iar informaţia înseamnă putere.

Primul genom

Mulţi se întreabă de ce una dintre cele mai mari realizări ale ştiinţei, descrierea completă a genomului uman în 2001, nu a fost recompensată cu un premiu Nobel. Trebuie precizat că genomul uman nu a fost o descoperire sau o invenţie, ci mai degrabă o muncă uriaşă de punere cap la cap a informaţiilor genetice, cu ajutorul tehnicilor de secvenţiere a ADN-ului, dar la proporţii industriale.

Şi totuşi, cineva ar fi trebuit să ia un premiu Nobel, şi anume cercetătorul Craig Venter, care a descoperit tehnica de secvenţiere genetică cu şase ani înainte de cea a genomului uman.

Moartea găurilor negre

Într-o noapte din 1970, Stephen Hawking se pregătea să doarmă, când a avut ideea care i-a oferit, aşa cum a descris-o mai târziu el însuşi, "un moment de extaz". Astrofizicianul s-a gândit că găurile negre, despre care se credea anterior că sunt mai mult sau mai puţin nemuritoare, ar putea să piardă masă încet şi să se evaporeze în cele din urmă, dând naştere unei explozii de raze gamma.

Problema lui Hawking este că nu există un mod de a-şi verifica ideea. Găurile negre trăiesc prea mult pentru a le putea observa moartea în prezent.

Totuşi, cercetările lui Hawking privind găurile negre sunt în prezent o parte importantă din fizica teoretică, ducând la unificarea teoriei relativităţii cu mecanica cuantică şi la un pas înainte în ceea ce priveşte rezolvarea paradoxului informaţional al găurilor negre.

Foarte probabil, Stephen Hawking ar fi câştigat un premiu Nobel dacă ar exista o confirmare observaţională a teoriei sale, dar această confirmare nu va veni timp de miliarde de ani, până ce primele găuri negre nu vor începe să explodeze.

Tabelul periodic al elementelor

Tabelul periodic al elementelor nu este un simplu tabel, ci arată ordinea protonilor, neutronilor şi electronilor care alcătuiesc materia. Coloanele şi rândurile sale au prezis existenţa unor elemente chimice înainte de a fi descoperite.

Dmitri Mendeleev a creat tabelul în 1869 şi, deşi a fost nominalizat de două ori, în 1905 şi 1906, Comitetul Nobel a considerat că descoperirea lui Mendeleev este mult prea cunoscută în epocă şi nu mai reprezintă o noutate. Practic, Mendeleev a fost o victimă a propriului succes.

Becul cu incandescenţă

Becul cu incandescenţă a fost patentat iniţial în Marea Britanie, de Joseph Swan, dar americanul Thomas Edison este cel care a transformat invenţia într-un obiect foarte practic, care a dus în cele din urmă la construirea economiei moderne, atât de avidă de energie electrică cum este şi în prezent.

Edison a murit în 1931, fără să ia vreun premiu Nobel, nici măcar pentru bec, simbolul inspiraţiei ştiinţifice, iar unii consideră acest lucru un exemplu de injusteţe istorică, Alfred Nobel incluzând referinţe privind invenţiile şi inventatorii în testamentul său legat de distincţiile ce îi poartă numele.

Quarcul

În 1969, Murray Gell-Mann a câstigat premiul Nobel pentru fizică "pentru contribuţiile şi descoperirile sale referitoare la clasificarea particulelor elementare şi a interacţiunilor lor". Dar niciun premiu nu i-a fost acordat în mod expres fizicianului ca recunoaştere a ideii pentru care este celebru: quarcul. Aceste mici bucăţele care alcătuiesc materia se unesc pentru a forma protoni, neutroni şi alte particule. Descoperirea quarcurilor, folosind creionul şi hârtia, a dus la o înţelegere mai profundă a lumii fizice.

Motivarea premiului oferit lui Murray Gell-Mann a fost atât de vagă că pare a fi un premiu pentru întreaga activitate, deşi, în 1969, acesta avea doar 40 de ani. Dar, în acea perioadă, dovezile privind existenţa quarcurilor erau ambigue şi controversate.

Teoria sintetică a evoluţiei

În 1901, la prima ediţie a premiilor Nobel, biologia evoluţionistă era un domeniu aflat la început de drum. Savanţii de atunci ştiau puţine lucruri despre detaliile schimbărilor prin care formele de viaţă trec de-a lungul generaţiilor. Unii puneau chiar la îndoială selecţia naturală şi alte concepte fundamentale ale teoriei evoluţiei a lui Darwin.

Între anii 1920 şi 1950, un grup de savanţi, geneticieni, naturalişti, paleontologi a descoperit mecanismul prin care mutaţiile genetice pot apărea, se răspândesc şi funcţionează pe post de cărămizi ale evoluţiei. Noua viziune asupra vieţii a ajuns să fie cunoscută drept "teoria sintetică a evoluţiei". Niciunul dintre savanţi nu a primit vreun premiu Nobel pentru contribuţia lor la înţelegerea vieţii.

Materia neagră

Descoperirea materiei negre este considerată una dintre reuşitele din astrofizică greu de trecut cu vederea. Şi totuşi Comitetul Nobel nu a luat-o în considerare.

În anii 1970, Vera Rubin şi Kent Ford au observat că stelele de la marginile galaxiilor se mişcă cu aceeaşi viteză ca astrele din centrul galaxiilor, cu alte cuvinte, galaxiile se rotesc atât de repede încât stelele de la margine ar trebui să fie aruncate în afară, doar dacă nu există ceva invizibil care să exercite atracţie gravitaţională pentru a le ţine la un loc.

Acel ceva invizibil a ajuns să fie denumit "materie neagră" - o substanţă misterioasă care reprezintă 90% din masa Universului, care nu emite şi nu reflectă lumina şi nu interacţionează cu materia obişnuită în niciun fel. Savanţii nu ştiu exact ce este materia neagră şi cum funcţionează ea exact şi poate acesta este motivul pentru care Comitetul Nobel nu a luat descoperirea în considerare.

Arborele vieţii

În perioada în care savanţii clasificau microbii după forma lor, Carl Woese a găsit un mod de a clasifica microorganismele comparându-le genele. Descoperirea sa a clarificat existenţa unei noi categorii de fiinţe vii: Archaea. Datorită descoperirii lui Woese, arborele vieţii a primit un al treilea trunchi, crengi mai solide şi lăstari noi. Woese a murit în 2012, iar premiile Nobel nu pot fi acordate postum, dar trebuie remarcată ironia că cineva care a contribuit la descoperirea complexităţii arborelui vieţii nu poate fi premiat din cauză că a murit.

Renaşterea dinozaurilor

În 1969, paleontologul John Ostrom de la Universitatea Yale a denumit una dintre cele mai importante specii descoperite vreodată. Savantul a numit un dinozaur care a trăit acum 110 milioane de ani Deinonychus, adică "gheara îngrozitoare". Această reptilă era de mărimea unui om, cu membre superioare pe care le putea folosi la apucarea prăzii şi avea la picioare o gheară mare, în vîrful unui deget extrem de mobil, pe care o ţinea mereu ridicată.

Ostrom a descris animalul foarte diferit faţă de ce se credea până atunci despre dinozauri, care erau văzuţi ca animale greoaie, mai degrabă proaste, ce trăiau în mlaştini. Deinonychus era agil, ar fi putut trăi in grupuri şi era un prădător cu un mod de viaţă foarte activ. Descrierea a dus la o "renaştere a dinozaurilor", un domeniu în care ştiinţa oferă şi în prezent informaţii exotice.

Din păcate, paleontologia nu este o ştiinţă premiată de Comitetul Nobel, astfel că John Ostrom şi Deinonychus nu au primit recompensa pe care ar fi meritat-o.