Calofir şi Pokemonii, reportaj realizat cu asistenţa psihologului de serviciu - VIDEO

Aplicaţia Pokemon Go, care a fost descărcată, deja, de aproape toată planeta încă după prima săptămână de la lansare, nu doar că a creat fel şi fel de controverse, ci a împărţit lumea întreagă în două tabere: cei care au descărcat aplicaţia şi cei care nici nu vor să audă despre acest joc.

La prima impresie, aplicaţia pare un soi de ciorbă de burtă. Da, exact! Ciorbă de burtă! Rar ţi-e dat să întâlneşti persoana indiferentă la ciorba de burtă. Există două variante: ori îţi place la nebunie, ori îţi provoacă greaţă doar când auzi că şi-o comandă cineva. Aşa e şi cu Pokemonii! L-am invitat pe Vasile Calofir la o plimbare prin parc. Fostul concurent de la "Ferma Vedetelor", a acceptat să ofere un interviu, atât în baza relaţiei de prietenie pe care-am dezvoltat-o cu el, de-a lungul carierei mele de jurnalist, cât şi datorită faptului că... nu am precizat exact subiectul dialogului. Ştiam că Vasile are ceva cu Pokemonii şi că îl apucă urticariile atunci când aude de aplicaţia ce a creat atât de multe victime, într-un timp atât de scurt. Şi cum vorbim de adevărate victime ale unor accidente petrecute pe fondul neatenţiei celor ce şi-au instalat aplicaţia, înverşunarea lui Vasile e cu atât mai mare.

 

"Nu sunt pornit, că nu m-am manifestat pe nicăieri cât de pornit aş fi... Pur şi simplu, eu, Vasile, nu pot să trăiesc atât de virtual, astăzi. Deşi am un mail, corespondez, comunic pe mail, am Facebook, adică să ne înţelegem, nu sunt atât de.... Dar genul ăsta nu-mi place, nu agreez, nu înţeleg, până la urmă, că asta e ideea, genul ăsta de izolare în virtual. Că te izolezi, asta înseamnă, să te izolezi. Mie îmi plac oamenii, peisajele, vreau să vorbesc, vreau să mă emoţionez la modul ăsta, interacţionând, nu? Adică... live! În viu! Ce să fac? Să intru în aplicaţie şi să îmi spună aplicaţia… ce?", se intreabă Vasile.

Să te laşi de muncă! Asta pare că îţi spune aplicaţia! Există persoane care au renunţat la locul de muncă, pentru a avea mai mult timp să prindă pokemoni.

Ca să ştim exact cu ce fel de fenomen avem de a face, aveam nevoie şi de opinia unui psiholog, întrucât aplicaţia pare să îşi strângă tot mai mulţi adepţi, de la o zi la alta. Pentru acest lucru, am apelat la Tedy Creştin, specializat în Psihologie adleriană. Tedy mi-e amic şi are un simţ al umorului foarte bine dezvoltat, astfel încât nu mi-am făcut griji că reacţiile lui Vasile o să-l “pună pe fugă”.

Ok! Acceptăm! Dar natural, se naşte întrebarea: nu creează dependenţă?

Şi cum românul e inventiv, nu a durat mult până când a apărut prima ideie de business, în jurul "aplicaţiei minune". Marius Călin, un tânăr de 22 de ani, din Bucureşti, pasionat de blogging, a postat pe un site de anunţuri, următorul mesaj:

"Salut, numele meu este Marius Călin şi vreau să îţi prezint serviciul 'plimbă-ţi pokemonii cu Marius'. Bineînţeles, nu este vorba de pokemoni reali, pentru că ei trebuie să fie duşi la gym, ca să se antreneze, dar această este altă poveste şi poate va fi introdusă în pachetul 'plimbă-ţi pokemonii cu Marius 2.0'. Acum vorbim despre ouăle de pokemoni, care după un număr de km parcurşi, se transformă în pokemoni. *Recurg la această metodă extremă deoarece mi-am pierdut telefonul în urmă festivalului Electric Castle şi, deşi are ecranul spart, un om foarte drag de acolo a ales să îi scoată cartela şi să plece cu el acasă. Acum am nevoie de bani, pentru unul nou. Te aştept, pokemonii tăi sunt în siguranţă cu mine! Mulţumesc!".

 

După ce am luat la cunoştinţă cam tot ce se putea despre aplicaţie şi despre reacţiile utilizatorilor, am hotărât că e timpul să îl convingem şi pe Vasile, să... "mănânce ciorbă de burtă". Actorul s-a conformat, până la urmă şi în ciuda faptului că nu a reuşit să prindă niciun pokemon, a prins puţină toleranţă vis-a-vis de "aplicaţia minune".