Culturalmente vorbind / „Îmblânzirea scorpiei“ la Comedie. Am râs mult!

Să pui în scenă Shakespeare nu cred c-a fost lesne niciodată, pentru niciun regizor, pentru niciun actor. Pentru că Shakespeare, ca s-o citez pe Dorina Chiriac, e despre viaţă, despre a trăi. Am citat din memorie, de-aia n-am pus ghilimele. Ştiam despre acest spectacol, un musical,încă din perioada lui de gestaţie şi abia aşteptam să se nască. Dacă ar fi fost după mine, ar fi început să se joace de a douazi după ce au început repetiţiile.

Dar bine că n-a fost după mine pentru că echipa şi-a luat exact atâta vreme câtă i-a trebuit pentru ca „Îmblânzirea scorpiei“ să fie încă de la premieră un spectacol mare. Poate suna ciudat „încă de la premieră“, ştiu asta, însă spectacolele bune, spun marii actori, sunt cu atât mai bune cu cât trece timpul şi se adânceşte chimia dintre actori.

Am tuşit mult, mult după pauza dintre cele două acte, mi-era şi ruşine de ceilalţi spectatori. Dar aşa păţesc mereu după ce râd copios şi exact asta am făcut la acest musical: am râs cu lacrimi şi cu tot corpul, ca atunci când pur şi simplu nu te poţi abţine. Bine c-a râs toată sala, că altfel aş fi căzut pe gânduri.

Vitalism strălucitor, da, acestea sunt cele două cuvinte care pot îmbrăţişa „Îmblânzirea scorpiei“, înregia lui Gelu Colceag, spectacol care se joacă la Teatrul de Comedie. Iar chestiunea cu îmblânzirea e atât de simplă şi de directă încât pare incredibilă mai ales azi, într-o lume care se complică aproape de la sine. De la un sine nemaiajuns, nemaigăsit, bineînţeles. Catarina şi Petruchio, adică îmblânzita şi îmblânzitorul, anume Dorina Chiriac şi Alexandru Bogdan, dau mărturie despre iubire, da, da, la prima vedere, şi despre cum îmblânzeşte ea, iubirea, tot ce-i iese-n cale, iubirea, cel mai frumos tăvălug. Să vă spun ceva despre montare şi jocul actorilor? Mai bine nu. Vedeţi singuri când ajungeţi în sală. Totuşi, ceva o să vă spun: o să vă ia ceva timp să vă dezvrăjiţi. Dar se lasă cu sevraj, aşa că să nu vă miraţi că veţi mai vrea să vedeţi spectacolul cel puţin încă o dată.