O carte pe zi: "Amintirea unei mari iubiri", de Dan Stanca

"În zece ani ne vom referi la revoluţie ca la ceva de pe vremea lui Ştefan cel Mare sau Vasile Lupu. O să urmeze greutăţi economice, inflaţie, şomaj, acum suntem cu mintea în nori, dar iute vom fi traşi cu picioarele pe pământ".

Urmărește
205 afișări
Imaginea articolului O carte pe zi: "Amintirea unei mari iubiri", de Dan Stanca

O carte pe zi: "Amintirea unei mari iubiri", de Dan Stanca

Admirabilă iniţiativa Editurii Vremea care, în mulţimea de colecţii, se ocupă şi de autori români, iniţiind chiar serii de autor, cea mai recentă fiind cea dedicată lui Dan Stanca. Astă-toamnă au apărut în această colecţie primele două volume: "Amintirea unei mari iubiri" şi "Darul lacrimilor", amândouă romane inedite.

Editorii prezintă sec primul dintre cele două titluri: "O carte de dragoste desfăşurată în zilele noastre, dar cu multe trimiteri la momente ale istoriei îndepărtate a românilor. Magdalena este o scriitoare în căutarea succesului, dar acţiunea volumului urmăreşte viaţa ei amoroasă şi nenumăratele întâmplări prin care trece, în încercarea de a-şi întemeia o familie".

Cititorul familiarizat cu scrisul lui Dan Stanca găseşte în aceste romane cam toate obsesiile lui. Totul e o spovedanie într-un stil recognoscibil, cel al lui Dan Stanca.

Titlul face trimitere la filmul lui Piotr Todorovski cu acelaşi nume, din 1983, amintit în roman, ale cărui personaje nu reuşesc pe timp de pace să împlinească iubirea pe care o visau pe timp de război. O iubire neconsumată - cam asta e esenţa romanului. Magda Bunescu, naratoarea, e fostă corectoare la Casa Scânteii, profesoară, scriitoare amatoare, cu mai multe iubiri nehotărâte sau nefericite, eşuate într-o biată căsnicie cu un bărbat nedorit. În timpul aventurilor ei erotice se desfăşoaraă marea istorie. Dan Stanca - scria criticul Marius Miheţ într-un excelent comentariu - "spune povestea unei fiinţe neîndoctrinate, amnezică la istoria recentă, sau care o trăieşte - prin Revoluţie - doar făcând legături cu pasiunile aproximative. Celelalte poveşti aduc miracolul în istoria vie, însă depresia, boala sau erotismul împiedică revelarea lui. Pornind de la cuplul diabolizat sau acţionând jumătatea malefică, Dan Stanca scrie un roman polifonic despre pacienţii de la frontiera lumilor".

Iată cum se confesează un personaj care a reuşit să se impună şi înainte şi după 1989: "Înainte de 1989 am lucrat în Securitate şi am ocupat funcţii importante, dar am înţeles că instituţia aceasta care a făcut, cinstit vorbind, lucruri rele, dar în egală măsură şi bune, ca să nu se compromită definitiv, nu trebuie să se implice în evenimente. Îmi dau seama că dumneavoastră vedeţi numai partea întunecată a lucrurilor. Nu aveţi dreptate. Să vă dau un exemplu. Eu de pildă, deşi nu e tocmai normal să mă iau pe mine drept exemplu, în zilele acelea fierbinţi am făcut tot posibilul ca să evit ciocnirea cu manifestanţii. Am recurs la tot felul de trucuri pe care n-o să vi le înşir acum, dar cert este că plutonul pe care l-am condus a scăpat cu faţa curată. Nu am tras un cartuş, iar băieţii din subordine se uită şi acum la mine cu admiraţie şi-mi mulţumesc fiindcă am ştiut cum să stăpânesc o situaţie extrem de delicată. Din păcate, am avut colegi care şi-au dat în petec şi au procedat ca nişte descreieraţi. Nu au gândit, le-a luat dracul minţile şi au intrat până la gât într-un îngrozitor rahat. Au fost arestaţi, inculpaţi şi acum înfundă puşcăria. Merită, o spun cu mâna pe inimă. Oricum, sincer să fiu, nu-mi fac griji pentru ei, deoarece sunt sigur că într-un an, doi cel mult, vor fi eliberaţi. Deja, după cum ştiţi, ies la iveală adevăruri care evidenţiază măsluirea evenimentelor. Furia populaţiei scade pe măsură ce are în faţă realitatea. Schingiuiţii din cimitirul săracilor nu au existat, e vorba doar de trucaje mizerabile. Cine dintre colegii mei avea timp de aşa ceva când tuturor, ce mai tura-vura, ne intrase morcovul în fiind? E drept că asta nu scuză pe nimeni pentru suta de morţi, câţi au fost aici, doar nu judecăm victimele numeric, şi una singură şi ne împovărează conştiinţa, dar să fim obiectivi şi să nu le punem în cârcă vinovaţilor şi ce nu au făcut! Dar, încă o dată, nu-mi fac griji. Toţi vor scăpa, ăsta-i cursul, în zece ani ne vom referi la revoluţie ca la ceva de pe vremea lui Ştefan cel Mare sau Vasile Lupu. O să urmeze greutăţi economice, inflaţie, şomaj, acum suntem cu mintea în nori, dar iute vom fi traşi cu picioarele pe pământ".

Dan Stanca - "Amintirea unei mari iubiri". Editura Vremea, seria de autor Dan Stanca. 182 pag.

Taguri:
dan stanca,
vremea,

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici