O carte pe zi: "Oglindiri în acuarelă", de Cristian Muntean

"Oglinzile recompun amintirea… cât de greu ne aducem aminte de chipul din trecut în timp ce te zăreşti într-o oglindă. Văzându-te acum, o întreagă lume de transparenţe moare. În preajma chipului nostru, păstrând din noi tot ce vom fi fost, vor începe să se ivească năluciri de îngeri şi păsări cu ochi de fluturi de noapte, cu aripi de mătase-n verde crud având în pliscuri iasomie. Gioconda ar fi mai frumoasă dacă nimeni n-ar mai putea s-o vadă".

Editura braşoveană Libris Editorial şi-a început activitatea în anul 2014, a publicat thrillere, biografii, jurnale şi memorii, albume de fotografie, basme, fabule sau povestiri pentru cei mici, carte ortodoxă ori de critică literară, dar şi poezie. În oferta de poezie, se numără atât tineri poeţi aflaţi la debut, cât şi alţii consacraţi. Între aceştia, Cristian Muntean.

Născut în decembrie 1971, Cristian Muntean este poet şi eseist, absolvent al Facultăţii de Teologie Oradea, doctor în teologie al aceleiaşi facultăţi, preot la Biserica Adormirii Maicii Domnului din Braşov şi fost director al Seminarului Teologic "Dumitru Stăniloae" din Braşov. A publicat, începând cu 2003, mai multe volume de poezii şi de eseuri, iar în 2013 a obţinut Premiul Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul de versuri "Nostalgii".

"E un ciclu unitar de prozopoeme pe care poetul le scrie şi ni le dăruieşte sub semnul alegoric al oglindirii, simţită ca formă de sinteză superioară a existenţei şi a trecerii – scrie prefaţatorul, Florin Şindrilaru. Oglindirea, pentru poet, nu este numai un mod efemer de viaţă, e însăşi viaţa, oferindu-i, prin memorie şi memorare, unitate şi personalitate: Multe dintre locurile vieţii le-am trăit ca amintiri, de la prima vedere. Se oglindiseră. În pagini excelente, de vibraţie interioară, poetul ne convinge că oglindirea e în fapt drumul de la un univers aparent exterior catre un univers cert, vast interior. Lumea îşi găseşte locul, se reintregeşte prin oglindire în universul spiritual al autorului ca şi al cititorului".

Exemplificări: "În oglinzile nocturne ale unei ferestre din Răsărit chipurile noastre par Înapoiate în întunericul unor vise nevisate pe de-a 'ntregul în propriu chip. Visele din oglinzi sunt de o altă esenţă... reverii sfâşiind unghiile de lumină din amintiri".

Sau:
"Goana vieţii noastre e o cufundare în văzduhul luminii. Ne împresoară ceaţa spre un ţinut imaterial iar noi ne cufundăm precum îngerii, care abia ating fundul cerului cu vârful aripilor, într-o singură ceaţă de care sunt prinşi stropi de lumină albă. Când intri în pământul păcii gândurilor ceaţa se risipeşte şi totul devine lumină cuprinsă de mulţime de lacrimi".

Cristian Muntean - "Oglindiri în acuarelă". Prefaţă de Florin Şindrilaru. Libris editorial, Braşov. 103 pag.