COMENTARIU Marius Oprea / E un eşec major, dar nu doar al României. Austria ne-a învăţat ce păţeşti cînd scuipi în oglindă, iar pentru noi e vremea trezirii din Visul European

Să nu ne facem că românii nu înţeleg cum e atunci cînd, deşi îndeplineşti toate criteriile cerute, în cazul de faţă de un deceniu, eşti ţinut în continuare la uşă, mai precis în faţa ghişeului. E vorba de şpagă şi de nimic altceva. N-ai dat destul, ori pur şi simplu decidenţilor nu le place faţa ta. Şi fac ce vor, pentru că ei sînt în spatele geamului şi au ştampila în mînă. Aşa e şi cu Austria.

Avem ce-am semănat. M-am indignat cînd Iohannis a spus că România e un stat eşuat. A avut dreptate, într-un singur sens. Austria s-a purtat cu România aşa cum România i-a arătat că poate să o facă. Nu cred ce spune Bode, că are convingerea că vom trece cu bine şi peste acest moment. Jignirea a fost prea mare, nedreptatea evidentă. Ori, pe român poţi să-l furi cît vrei, dacă-l mîngîi pe ceafă. ”Tunde oaia fără să simtă”, spunea Brâncoveanu despre modul în care pot fi puse birurile peste capul românilor. Adică, acestuia nu-i poţi băga mîna-n buzunar şi să-i mai spui şi-n faţă că e prost. Abia atunci devine nervos.

După un adevărat apartheid pe care l-au aplicat la noi în ţară, dictînd politici economice, legi, condiţii de contract, venind în România ca stăpînul care şi-a făcut milă faţă de iobag şi i-a lăsat moşia în arendă, acum, cînd le-am cerut să ne dea voie să mergem şi noi fără ”aussweiss” peste graniţele ţării, ne-au rîs în nas. Austriecii ne-au dat o lecţie, pe care ar fi fost util dacă o înţelegeam mai demult. Dacă eşti umil, eşti tratat ca milogul. Şi degeaba te amăgeşti că te apără cineva: nu o face nimeni. Pentru că ”seturile de reguli şi de valori” ale Uniunii Europene nu există, decît declarativ. Regulile sînt făcute de ei, pentru noi. Valorile lor morale sînt valabile, în funcţie de valoarea contractelor pe care le primesc în România.

Statul român, a dovedit în mod clar că poate îndeplini criteriile cerute pentru aderarea la Schengen, dar, din păcate, chiar de la cel mai înalt nivel, Uniunea Europeană nu are pentru România consideraţia faţă de un stat, ci ne tratează ca pe un teritoriu. Noi le-am arătat că pot să o facă: scuipatul în oglindă e în ţara noastră un sport naţional, practicat zilnic de o sumedenie de români (n-aveţi decît să deschideţi facebook-ul) şi chiar de preşedintele României. Dar să nu ne scuipe alţii.

Degeaba spune acum, la ceas de seară, Klaus Iohannis că îi pare rău, că ţara noastră ”merita”, că România ”va continua eforturile”. Degeaba vom asista în următoarele zile la un concurs de lamentatio general, la nivel European. Degeaba vor da unii vina, cu ”subtilitate”, pe ruşi. Nu ruşii au votat la Bruxelles, nici Putin, ci reprezentatul şi împuternicitul guvernului austriac,  Gerhard Karner, cot la cot cu Olanda. E doar făţărnicie, şi faţă de noi, şi faţă de bulgari – care parcă ştiu să piardă mai demn, decît noi.

Noi avem ce-am semănat: Austria ne-a spus şi ne-a tratat cum ne-a socotit propriul preşedinte: nişte eşuaţi. Cum ne-am lăsat trataţi şi furaţi pe faţă, de decenii bune, de companii şi bănci austriece, care acum ne întorc spatele, refuzîndu-ne cel mai simplu lucru. Să nu mai stăm, umiliţi, în faţa unui ghişeu vamal, să fim trataţi precum ceilalţi cetăţeni ai Europei.

Ei bine, nu se poate, că nu vor ei. E un eşec major, dar nu doar al României. Austria ne-a învăţat ce păţeşti, cînd scuipi în oglindă. Pentru noi, e doar momentul unui duş rece şi vremea trezirii din Visul European.