COMENTARIU Marius Oprea: Guvernul Cîţu – pîine scumpă, circ ieftin şi o sută de zile pînă-n iarnă

Cu ceva vreme în urmă, a fost închisă termocentrala de la Mintia, poate cea mai cunoscută din ţară. Din motive de ”neperformanţă”. Prudent, n-a fost trecută pe marea şi cuprinzătoarea listă a ”fierului vechi”, despre care vorbea odinioară ”liberalul” Petre Roman, la vremea în care erau înnebunite după el femeile de la APACA şi Ion Iliescu. A fost, zice-se, trecută ”în conservare”.

Despre marea majoritate a lacurilor de acumulare de la Hidroelectrica, sursa celei mai ieftine energii, am aflat de la oameni care se pricep în materie că sînt colmatate şi nu s-a mai făcut o operaţiune de curăţire a lor de trei decenii – de la Revoluţie încoace. Practic, avem un sistem energetic în care n-a mai investit nimeni, care e de mirare că mai merge, secătuit pînă la epuizare de ”băieţii deştepţi”, de care nu s-a atins nimeni. Şi un ministru, Virgil Popescu, parcă, de care n-a auzit nimeni. Care acum, la bilanţul rectificării bugetare, e primul pe listă la nechelturiea banilor alocaţi: a consumat abia o treime din fonduri, semn că la energgie toate stau locului. Numai preţul ei sare, orbitor.

Ceea ce se întîmplă în domeniul energetic, se întîmplă cam peste tot. Guvernul numeşte această frenezie a lenii cu ştaif ”creştere economică”. Se laudă cu un ”salt”, bazat aproape exclusiv pe consum, la rîndul său bazat pe faptul că, ieşită din case, în urma anulării generoase a tuturor restriciţiilor, lumea a dat buzna la circ, de care n-a avut parte în vremea lockdown-ului.

Măcar acesta de-ar fi ieftin – dar nu e. Un sejur la mare secătuieşte economiile unei familii cu cîştig mediu, fiind cel puţin egale cu facturie casei pe două luni, de acum înainte. Orice intrare în magazin te loveşte şi ea cu leuca preţurilor – nu numai la ceva anume, ci la toate, pentru că s-a scumpit, la rîndul ei, benzina. A căzut, doborît, şi leul, sub povara inflaţiei. Doar salariile au rămas la fel – cele minime pe economie, de care ministrul Vîlceanu, cel pentru care a ”garantat” premierul Cîţu, n-are habar, nu vor acoperi, în această iarnă, nici factura la gaz.

În sumara descriere de mai sus, care înseamă viaţa noastră zilnică, avem însă circ politic, din ce în ce mai ieftin. Alegerile interne din cele două partide ”mari” ale coaliţiei, liberalii şi useriştii, au ocupat toată agenda. Era să uit, se mai adaugă şi revenirea pandemiei, cu varianta Delta, mult mai agresivă, pentru copii şi tineri. Spitalele o aşteaptă, cum le ştim. Subfinanţate, fără cadre, unde medicii şi personalul fac tot ce pot, într-un sistem despre care s-a vorbit şi se vorbşte în fiecare zi de trei decenii încoace, dar nu se face nimic, în afara ”sifonării” banilor, de la utilităţi la medicamente, prin firmele de casă ale responsabililor sistemului, numiţi politic. Spitalele abia se tîrăsc de la o zi la alta, şi fără Covid-19. Sincer, nu ştiu dacă eroismul personalului, din 2020, va mai fi singurul capabil să le ţină în viaţă, la o revenire a pandemiei.

Dar, să nu-şi facă useriştii şi iliberalii prea mari proleme: cum a fost cu alegerile trecute, cînd am putut merge la urnele de vot, cu toate că nivelul infectărilor era de cîteva ori mai mare decît în momentul în care s-a luat decizia să se închidă bisericile, de Sfintele Paşti, nu-i va împiedica niciun Covid-19, cu orice variantă a lui, să-şi ţină congresele: doar ei sînt la putere, şi ei hotărăsc, dacă se moare sau nu peste ”limita admisă”. Pentru că aidoma lui Dumnezeu, Klaus Iohannis va ieşi şi va anunţa, cum ştim că a făcut-o şi de alegeri, care e această limită.  

Demult n-am mai văzut asemenea senină şi serenă incompetenţă, cu rare excepţii, la guvernare, precum cea de sub Cîţu. Corul de ”sufători”, condus de Raluca Turcan (care şi-a mai pierdut din elam, de cînd a aflat că nu va mai fi vicepreşedintă la partid, prin hotărîrea ”eminenţei blond-cenuşie” Gorghiu, din spatele premierului) e un model, al acompanierii cu osanale, a ”realizărilor” şi ”reformelor” guvernului. Acum, energia tuturor s-a canalizat, mai toată, cum spuneam, spre alegerile interne de partid. Unde e un alt circ, de care ar trebui să nu ne pese nouă, celor care nu votăm (acum!), nefiind delegaţi la magnificentele lor congrese. Unde cuvinte precum ”reformă” şi ”program de guvernare” vor reveni pe buzele tuturor aspiranţilor la ciolanul intern, care deschide portiţa ”cuştii de partid”, spre ciolanul mare, de afară, de la Palatul Victoria şi din tot ce e în teroriu, sub el.

Pîine scumpă, circ ieftin. Pînă şi puţina mea doză de speranţă se împrăştie, cînd mă gîndesc că peste o sută de zile vom fi în plină iarnă.