COMENTARIU Marius Oprea: Mai orbi ca în Duminica orbului

A avut poate certitudinea că, prin natura relaţiilor pe care le-a avut cu foştii ofiţeri ai Securităţii, dosarul său a fost distrus. Dar nu avea de unde să ştie un lucru, ori i s-a spus şi n-a înţeles: chiar dacă dosarul unui informator dispare, notele lui apar în dosarele persoanelor despre care informatorul le-a scris. Dacă ai turnat la Securitate, e imposibil ca, în cele din urmă, adevărul să nu iasă la iveală. Numai dacă nu cumva te protejează tocmai instituţia care ar trebui să te deconspire, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, adică. Dar nici aceasta nu o poate face la nesfîrşit.  

Traian Băsescu a căpătat probabil certitudinea că nu va fi deconspirat în decembrie 1989, cînd a avut legitimaţie de FSN care îi facilita accesul peste tot, în instituţiile controlate de armată şi revoluţionari. A fost văzut în 22 decembrie şi în zilele următoare la sediul Securităţii din Constanţa, inclusiv în compania colonelului Simionescu, şeful acesteia. În acele zile, arhiva Securităţii s-a mutat de pe bulevardul Lenin la sediul Academiei Militare. Filele din dosarul ”Petrov” ar fi putut să dispară în acele împrejurări tulburi. Cît priveşte dovezile de colaborare cu Securitatea în perioada petrecută la Anvers, toţi cei patru ofiţeri de securitate din Belgia care lucrau în spionaj şi au avut în aceeaşi perioadă cu Băsescu misiuni în Belgia, Silvian Ionescu, Marin Antonescu, Virgil Stanciu şi Adrian Isac i-au fost apropiaţi. Primii doi au avut carieră politică, ultimii doi în ”servicii”. Silvian Ionescu i-a fost, în perioada ascensiunii sale politice, un colaborator fidel lui Traian Băsescu în partid, chiar dacă ulterior s-au certat; pe Antonescu l-a sprijinit să treacă din PDSR în PD, deşi fusese prefect de Dîmboviţa, în guvernarea Văcăroiu. Generalul Stanciu a devenit şeful ”acoperiţilor” din SRI, iar generalul Isac a fost trimis de preşedintele Băsescu ”în misiune” ca ”negociator” al SIE, în ”afacerea” răpirii ziariştilor români în Irak. Aşa că niciunul n-ar fi avut vreodată interesul să-l deconspire. Dealtfel, întrebat de un ziarist în acest sens, dacă ar fi recunoscut în cazul în care Traian Băsescu i-ar fi fost colaborator, Marin Antonescu a declarat sincer: ”probabil că nu”.

La Consiliul Naţional pentru  Studierea Arhivelor Securităţii, principalul pilon al apărării de orice indiscreţie cu privire la colaborarea lui cu poliţia politică comunistă a fost Germina Nagâţ, şefa Direcţiei de Investigaţii. Prinsă şi ea în plasa ”condamnării comunismului” de către Traian Băsescu, premiată de Grupul de Dialog Social, care îl susţinea necondiţionat pe preşedinte, a fost totodată şi cea care ar fi trebuit să coordoneze, potrivit legii, descoperirea probelor privind eventuala lui colaborare cu Securitatea. Dar o verificare serioasă a lui Băsescu nu s-a făcut niciodată, cîtă vreme doamna Nagâţ a  condus Direcţia de Investigaţii, orientată mai ales spre spectacolul ieftin al deconspirării unor nume sonore din cultura română şi prea puţin al ofiţerilor de securitate, ori al politicienilor care au avut legături cu aceştia.

În legătură cu Traian Băsescu, a existat ca dovadă a colaborării sale numai numele lui în registre, date publicităţii încă de la începutul anilor ’90, care consemnau calitatea de colaborator al Securităţii, dar nu s-au găsit pînă de curînd dovezile fizice ale acestei colaborări. Care, iată, au ieşit la iveală numai după ce Germina Nagât nu mai conduce Direcţia de Investigaţii de la CNSAS, fiind promovată în Colegiul acestuia de către USR. Astfel, subalternii săi au putut să-şi facă treaba.

Băsescu a negat şi neagă cu vehemenţă orice raporturi pe care le-ar fi avut cu Securitatea, de-a lungul întregii sale cariere: ca ofiţer de marină şi comandant de navă, atît înainte, cît şi în timpul în care s-a aflat la post la Anvers, dar şi după întoarcerea în ţară, de la reprezentanţa NAVROM din portul belgian. În 8 octombrie 2004, declara despre perioada petrecută în Belgia: „n-am scris rapoarte Securităţii. Bineînţeles că erau în contact cu mine consulul de acolo, oameni din ambasadă. A fost o mare preocupare pentru că în acea perioadă România avea nevoie să-şi întărească ceea ce se numeşte capacitatea de a furniza pe piaţa americană textile şi oţel”. Băsescu a fost întrebat, în aceeaşi împrejurare, dacă în aceste rapoarte trimise în ţară de la Anvers a „turnat” pe cineva. A răspuns: „Exclus. Şi vă asigur că, daca exista un astfel de document, era în presă demult. Este exclus. N-am făcut aşa ceva. Şi nu-i obligatoriu să fii din categoria celor care-şi turnau colegii. Şi apoi, pe cine să torn la Anvers, că aveam în subordine belgieni?!”

În strictă legătură cu această afirmaţie de mai sus, pe 27 mai 2000, invitat la o emisiune TV, George Pădure, la acea vreme candidatul liberal la Primăria Capitalei, a declarat despre Traian Băsescu, contracandidatul său din partea Partidului Democrat la, că pe vremea cînd era reprezentantul NAVROM-ului la Anvers a transmis către Securitate note informative referitoare la el. Afirmaţia nu a fost atunci nici probată de Pădure, dar nici infirmată de Băsescu. E confirmată abia acum, de o notă informativă din dosarul lui George Pădure, om de afaceri român care locuia la Anvers, la finele anilor ‘80. În această notă, informatorul ”Traian” îl acuza pe Pădure că „se ocupă cu recrutarea în vederea rămînerii în Anvers a personalului de pe navele noastre”. El acţionase sub directa coordonare a Securităţii, care îl instruise să obţină informaţii despre exilatul român: „În conformitate cu cele discutate acasă, am încercat să culeg informaţii adiţionale despre Pădure”, scrie informatorul. Reiese că mai oferise astfel de informaţii. Iar ”turnătoria” este a unui colaborator competent, instruit şi devotat al Securităţii: conţine multe detalii care au putut fi utilizate de Securitate împotriva acestuia, aflate în urma unor acţiuni proprii, desfăşurate ”pe teren” de ”persoana de sprijin” a Securităţii ”Traian”.

Această notă informativă a lui Traian Băsescu la Securitate a fost găsită de George Pădure în dosarul său, iar la cererea lui, CNSAS a deconspirat informatorul „Traian”, comunicînd săptămîna trecută, pe 20 mai, că ”numele conspirativ e asociat în actele Securităţii cu domnul Băsescu Traian, născut la 04.11.1951 în Basarabi, jud. Constanţa”.

Pe 14 martie 2004, Traian Băsescu a făcut o depoziţie în faţa unei instanţe de judecată, jurînd pe Biblie că va spune ”adevărul şi numai adevărul”. Afirma atunci: ”nu am semnat niciun angajament, nu am semnat nicio notă informativă şi nu am dat niciun fel de informaţii în legătură cu vreo persoană din această ţară, nu am fost niciodată plătit de serviciile de informaţii, înainte sau după 1989 [...]. Nu am avut legături cu persoane ce făceau parte din Securitate. După Revoluţie, nu am fost contactat de niciun reprezentant al Securităţii. Dealtfel, niciodată nu am fost contactat de un astfel de reprezentant”.

Acest om ne-a fost timp de zece ani preşedinte. Noi l-am ales, de două ori, mai orbi ca în Duminica orbului.