COMENTARIU Marius Oprea | ”Milionul civilizat” al ”reziştilor” şi românii cu eticheta curată

Dar nu e aşa. Ei nu sînt deloc ”milionul civilizat” (cum îi numea recent un analist de pe un site ”de dreapta”), care a ieşit în stradă împotriva Ordonanţei 13, pentru că, oricît s-a străduit Gabriel Liiceanu, ...ue PSD nu e tocmai un semn de civilitate. Ei sînt milionul manipulat. De o parte a presei, a ”serviciilor” şi direct de către partidele opoziţiei din urmă cu doi ani, care şi-a clădit pe soclul luptei anticorupţie propriul piedestal, pentru a accede la putere. La puterea de a fura ei.

De cînd guvernează cei aflaţi în opoziţie atunci şi de cînd a început şi Covid-ul, nu s-a întrebat nimeni cît s-a cheltuit pe măşti, pe medicamentele de tratament, cît au costat noile paturi de la ATI şi toate vaccinurile de pînă acum, toţi dezinfectanţii, sau ”izoletele” cu care se defila la televizor, aşa cum se defila cu cătuşele în vremea lui Băsescu. Şi cîte din aceste cheltuieli au fost umflate, cine şi cît a cîştigat de pe urma pandemiei. Nu cunoaştem care sînt firmele importatoare ale tuturor acestor bunuri, necesare prevenirii şi combaterii Covid-19. S-a spus odată, cu jumătate de gură, că fi bine să se fabrice măşti în România – s-ar fi salvat bani din importuri, s-ar fi sprijinit şi industria textilă din România, care în condiţiile prăbuşitii pieţei de lohn e la pămînt. Dar şi acea jumătate de gură s-a închis şi nu s-a întîmplat nimic.

Covid-19 se suprapune în întregime cu guvernarea liberală a României, în ultimele luni exercitată în ”antrepriză” cu USR-PLUS şi UDMR. Liberalii interbelici se conduceau după un principiu, ”prin noi înşine”, care reflecta esenţa politicilor economice ale partidului. Ele sînt cu totul străine astăzi, de o doctrină liberală – care nu mai există, de fapt, în niciun act de guvernare. Se guvernează numai prin restricţii. Care au făcut ca, de un an încoace, 5.700 de firme să intre în insolvenţă şi 1,7 miloane de români să ajungă în şomaj.

Costurile social-economice ale pandemiei sînt imense şi fără îndoială că vor creşte. HORECA e distrusă şi nu ştim dacă şi cînd îşi va reveni. Trăim într-o stare de claustrare socială, nu numai de ”distanţare”. Banii din puşculiţe s-au dus, din ce în ce mai multe familii şi-au restrîns bugetele la maximum. Totul pare că s-a oprit. Nu mai avem parte de sport, nu mai avem niciun eveniment cultural – artiştii au obosit să evolueze pe facebook, în faţa unui public virtual, ale cărui aplauze nu le aude, în ochii căruia nu poate privi. Nu mai avem, în afara plimbărilor solitare prin parc, niciun divertisment. Şi acestea din urmă au darul de a adînci depresia.

Ministrul Voiculescu ne roagă să nu mai numim măsurile care ne-au adus aici ”restricţii”, ci măsuri de prevenire a îmbolnăvirii. I-aş aminti că prevenirea nu se face prin amenzi şi că, atîta vreme cît aceste încălcarea acestor ”măsuri” e sancţionată cu promptitudine de poliţiştii şi jandarmii omniprezenţi, tot restricţii se cheamă.

Pînă şi copiii au obosit. Învăţămîntul on-line, aşa cum au dovedit-o recentele testări naţionale, au fost un eşec răsunător, în condiţiile în care profesorii nu au fost niciodată de fapt pregătiţi pentru un asemenea stil de predare; majoritatea nu s-au obişnuit nici pînă acum. Cu atît mai puţin sînt pregătiţi părinţii pentru aşa ceva – să mai aibă, în plus, faţă de grija zilnică a serviciului, şi grija copiiilor care au transfomat, fără voie, casa în şcoală.

Statul ar fi trebuit să susţină toate aceste şocuri. Dar nu o face. Statul dă doar amenzi, emite decizii de poprire prin ANAF şi ne anunţă cît mai e rata îmbolnăvirilor. Prin organele competente ale statului, a fost prins şi autorul ameninţărilor antisemite, adresate actorior de la Teatrul Evreiesc, dar nu ni se spune cine e – ci numai că ar avea niscaiva probleme psihice. Cu toate acestea, în viziunea preşedintelui Iohannis, după Covid, antisemitismul şi xenofobia sînt noile pericole care pîndesc România.

Se întîmplă astfel pentru că toate nemulţumirile şi toţi nemulţumiţii din ţara asta trebuiesc, nu-i aşa, identificaţi cu ceva absolut rău. Cu prostia, cu ura. Cu violenţa, cu grobianismul, cu AUR-ul, cu PSD-ul, cu tot ce e retrograd, criptocomunist, antidemocratic, stupid. Pentru că democraţia e numai apanajul celor deştepţi, proştii nu au parte de ea. Proştii sînt numai buni pentru a fi scoşi la vot, odată la patru ani, dar nu să iasă în stradă – manifestaţiile sînt oportune numai cînd se strigă ...ue, PSD.

Dar ”reziştii” ieşeau în stradă fără să le pese de nimic. Cei nemulţumiţi, care ies în stradă acum o fac înfruntînd amenzile implacabile, deşi pentru mulţi sumele trecute pe procesele verbale sînt departe de a şi le putea permite. Aceste riscuri fac diferenţa dintre manipulare şi disperare. La ”rezişti”, era deajuns o ”convocare” pe facebook şi gata mitingul, acum cu dubele şi jandarmii la orice colţ de stradă şi cu interdicţilie de circuaţie aidoma celor din decembrie 1989, pentru a ieşi la manifestaţie în stradă e nevoie de o reală determinare. Sau disperare.

Tocmai de aceea, spre deosebire de ”rezişti”, românii care sînt în stradă acum reprezintă eşantionul reprezentativ pentru ţară. Nu sînt nici xenofobi, nici antisemiţi, nici înapoiaţi. Sînt ”români cu eticheta curată”, oameni care au ajuns pur şi simplu să nu le mai fie teamă de nimic, pentru că nu mai au mare lucru de pierdut. Tocmai de aceea, puterea ar trebui să se teamă de ei şi să-i ascute, înainte de a ajunge să se confrunte cu adevărat cu cei ajunşi pe culmile disperării.