COMENTARIU Marius Oprea / Nebunie curată: Iohannis şi Cîţu au dat guvernarea pe mîna PSD-ului. Se pregătesc să facă la fel şi cu partidul

Marele înfrînt al acestui război de trei zile e Klaus Iohannis. Păstrîndu-l pe Cîţu, cu preţul alierii liberalilor cu PSD-ul, el recunoaşte ceea ce nu a vrut să facă de la bun început, după alegeri. Că social-democraţii au cîştigat, de fapt, scrutinul electoral şi trebuiau să participe, de la bun început, la guvernare cu liberalii, cel de-al doilea partid clasat la alegeri. Toate manifestaţiile de stradă, ”10 august”, ”ciuma roşie” sînt amintiri ale altcuiva – în orice caz nu ale liberalilor, de-acum. Dacă e vorba de vreo trădare a propriului electorat, marea trădare au comis-o preşedintele şi premierul. Doi străini, în fond, de Partidul Naţional Liberal, Klaus Iohannis şi Florin Cîţu, au vîndut partidul urmaşilor lui Ion Iliescu. Ce e halucinant e că vînzarea s-a făcut la lumina ziei, în tăcerea asurzitoare a tuturor liderilor liberali care s-au alăturat ”echipei cîştigătoare”, devenită peste noapte, alături de ei, ”echipa trădătoare”.

Ce s-a întîmplat, cu prilejul acestei crize politice e că a ieşit la iveală o ”monstruoasă coaliţie”.Cine se mai îndoia de faptul că e blat între PSD şi PNL şi că s-a instaurat la Palatul Victoria, după cum am mai scris, ”Guvernul Ciolcîţu”, a avut ieri dovada palpabilă. Cele petrecute la şedinţa de la Palatul Parlamentului, în care o formalitate, în fond (înregistrarea unei moţiuni de cenzură şi stabilirea programului dezbaterii şi votului asupra ei) a devenit, cu concursul direct al social-democraţilor, care au făcut jocul murdar al ”#echipeicîştigătoare”, o periculoasă încălcare, prin vot, a normelor constituţionale. Cum spunea unul dintre parlamentarii care au comentat întîmplarea, Cristian Seidler, dacă în Biroul Permanent se votează cu 50%+1 că afară e ianuarie şi ninge, atunci acesta  devine adevărul Biroului permanent, că afară e ianuarie şi ninge, deşi noi ştim cu toţii că e septembrie şi nu ninge.

Teama de moţiunea de cenzură, depusă prin semnăturile parlamentarilor USR-PLUS şi AUR, s-a tradus prin tot felul de subterfugii, presărate cu isteriile justiţiare ale Alinei Gorghiu, care nu înceta să ameninţe cu ”plîngeri penale”, uitînd,  ca juristă făcută ”pe puncte”, că se află numai între oameni care au imunitate parlamentară. Într-adevăr, am văzut la şedinţa Birourilor Permanente reunite ale camerei şi senatului, cum li s-a spus semnatarilor moţiunii că de fapt n-au semnat şi că propriile lor semăturisînt ”falsuri”. Faptul că s-a ajuns la o asemenea aberaţie, regizată de liberali şi jucată magistral, în rolul principal, de Alfred Robert Simonis, preşedintele grupului parlamentar PSD din Cameră, trădează, în fond, o imensă frică. Şi de rezultatul moţiunii, fireşte, şi de oficializarea concubinajului dintre PNL şi PSD, la care s-a ajuns în momentul de faţă, pentru un singur motiv: acela de a-i asigura lui Florin Vasile Cîţu, în continuare, şefia guvernului şi, pe cale de consecinţă, funcţia de preşedinte al Partidului Naţional Liberal.

Faptul că preşedintele Klaus Iohannis a vîndut tot, ”guvernul meu”, rezultatul alegerilor, miile de ore ale manifestaţiilor de stradă împotriva lui Dragnea şi ale puterii lui omnipotente, pentru un singur om, Cîţu, pentru a cărui supravieţuire a aruncat la gunoi toate discursurile sale de pînă acum în care a vituperat împotriva ”peeeseeedeee” -ului, a ciumei roşii, a penalilor, arată cîte parale face neamţul nostru: absolut niciuna. Pentru că aici nu e vorba că un om ca Florin Cîţu merită să sacrifici totul pentru el. Ci de cu totul altceva: de o imensă, greu de imaginat trufie, care-i face ca rotiţele lui, care se mişcă la fel de încet şi rar precum vorbeşte, să i se blocheze cu totul. Şi raţiunea să fie blocată de ură, şi-atît – ură împotriva cuiva i-a ieşit din cuvînt. Care n-a stat în banca lui cu mîinile la spate. Care a vorbit neîntrebat.

Preşedinte era pînă acum, chiar dacă nu din cale-afară de harnic, totuşi constant în ceva: în satisfacţia cu care înfiera ”ciuma roşie” şi pe Dragnea. Acum, şi-a întors ura împotriva USR-PLUS şi AUR. Contestatarii ”guvernului său”, devenit ”premierul său”. Florin Vasile Cîţu. Acesta a ieşit de la Cotroceni purtîndu-i acelaşi mesaj, de care ne-am plictisit şi care n-a prins, de fapt, la nimeni care are capul pe umeri. Un mesaj care spune că USR-PLUS e, de fapt, cel care ”face blatul” cu AUR, ”legitimînd” acest partid care, deşi e opţiunea a aproape 10% dintre românii care şi-au exprimat voturile, e zugrăvit de parcă ar fi ceva între neonazişti şi clan de rackeţi. Cîţu nu mai poate fi scos din acest discurs, orice l-ai întreba. Iar tonul aminteşte de răspunsurile automate şi mecanice ale lui Ceauşescu, cel pe care frica îl blocase în răspunsul standard ”nu răspund decît în faţa Marii Adunări Naţionale”. E blocat într-o formulă pe care o repetă, paralizat de frică. Ştie că, fără Iohannis, e nimic.

Ori, să mizezi totul pe un asemenea om, să uiţi toate propriile afirmaţii despre ”ciuma roşie” şi să baţi palma cu ea, inclusiv să arunci la gunoi copilul, ”guvernul meu”, pentru a păstra ligheanul gol, precum căpăţîna premierului Cîţu, nu e, în niciun caz, strategie politică. De ce ţine atît preşedintele Iohannis ca Florin Vasile Cîţu să rămînă premier, încît trece peste orice şi bate palma cu PSD-ul? De ce îl vrea, neapărat, preşedinte al liberalilor?

E simplu. Cîţu nu i-a ieşit din cuvînt. În rest, Orban şi USR-PLUS l-au sfidat. Aşa că, turbat, Iohannis nu mai e stare să gîndească, vede roşu în faţa ochilor şi face orice pentru a-i nimici pe toţi aceia care i-au ieşit din cuvînt. Nimic şi nimeni nu-i poate sta în cale. Şi nici lui Cîţu, secondantul său într-un maraton distrugător. Altfel, criza nu are nicio altă explicaţie raţională, decît că două patologii similare s-au întîlnit şi sînt pe cale să spulbere tot ce a mai rămas nesfărîmat de regimurile Iliescu şi Băsescu, din democraţia românească.