COMENTARIU Marius Oprea: Duminică neagră pentru români, în timp ce Iohannis nu-şi lasă jucăria din braţe

Greu de trecut o zi ca aceea de ieri. O criză politică se adînceşte, făcînd ca să nu poată fi trăită cum se cuvine tragedia pierderii şi despărţirea de nişte oameni adevăraţi, care au făcut pentru această ţară cîte nu vor putea face, în cîte şapte vieţi, liderii ei politici care umplu ecranele. Asta, numai pentru că un nebun a aruncat o piatră în baltă.

Ce se întîmplă, într-un meci, cînd un jucător îşi faultează un jucător din propria echipă? E greu de spus, aşa ceva nu s-a întîmplat în fotbal, dar se întîmplă în politică. Nu ţine de arbitraj, ţine mai degrabă de psihiatrie. Florin Cîţu, după această măreaţă faptă de arme, care aruncă România şi într-un haos politic, după cel economic, se miră el însuşi unde s-a ajuns. Mai mult, contrar oricărei logici, premierul a afirmat ieri, aflat în excursie electorală în judeţul Alba, de parcă nimic nu s-a întîmplat, deşi prăpastia din coaliţie s-a adîncit şi s-a lărgit dincolo de dimensiunile oricărei punţi, că el crede ”că există în continuare cale de împăcare”. Cum? Cine să-i oblige pe userişti să se întoarcă în coaliţie? Pîra, de copil răzgîiat, pe la guvernele europene, de care s-a apucat consilierul său, Muraru?

Consecinţele crizei politice pot duce pînă la alegerile anticipate. Ceea ce ar fi un dezastru – şi pentru liberali, şi pentru userişti, dar mai ales pentru români, care numai de asta nu au nevoie, în pragul unei ierni cu gaze puţine şi scumpe, cu curent electric ”liberalizat”, pînă la secătuirea buzunarelor noastre, cu preţuri care sar de la o zi la alta.

O ieşire din criză poate fi rapidă. Prin demisia, demiterea premierului. Aşa, orice moţiune de cenzură devine lipsită de obiect. Asta stă însă numai în puterea preşedintelui. Va face, însă, preşedintele Klaus Iohannis un asemenea pas? Va salva el coaliţia, din dezastrul politic iminent, în ciuda propriului orgoliu? Îmi vine greu să cred, aşa cum a dovedit el pînă acum. Ar însemna să le dea satisfacţie atît useriştilor, pe care abia ce i-a pus la colţ, cît şi lui Orban, pe care nu-l poate înghiţi, tocmai pentru că-i datorează în mare măsură puterea la care a ajuns.

Soluţia de ieşire din dezbaterile nesfîrşite în Parlament, de la circul politic care ne aşteaptă, de la un şir nesfîrşit de acuze reciproce între partide şi politicieni, de care nu avem nevoie într-o perioadă în care sar preţurile şi cifrele îmbolnăvirilor din noul (al patrulea) val de Covid-19, stă doar în pixul preşedintelui. Acesta i-ar putea semna demisia lui Cîţu. Că premierul nu se dă singur dus, de bunăvoie, aşa cum i-ar dicta oricui un minim bun simţ, e clar. După ce a apucat să întrevadă culmile puterii, Florin Cîţu se crede atotputernic şi nimic nu-l poate vindeca de sine.

În schimb, atît ”calendarul moţiunii” USR-AUR, cît şi transformarea PSD-ului în arbitrul suprem al politicii din România, în urma gestului prostesc şi infatuat al premierului Florin Cîţu mai pot fi reparate, prin decizia fermă a unui om de stat, care ar trebui să fie, măcar acum, în al 12-lea ceas, preşedintele românilor.

Abia întorşi de prin concedii, în mijlocul unui ”val patru” de covid şi maree de scumpiri, românii nu vor nici anticipate şi nici circ politic ieftin. Sincer, nu-i prea interesează nici cine va fi şef la liberali şi nici care va fi rezultatul la alegerile interne din USR-PLUS. Nu-i încălzesc nici moţiuni de cenzură, nici toate consecinţele pe care le atrag ele. Ar vrea un pic de linişte şi măcar un minim de certitudini, în legătură cu viaţa lor. Să ştie că mai au o şansă de a ieşi cu bine, din această iarnă, care se anunţă mult mai grea decît cea precedentă.

Ce e atît de greu de înţeles, domnule preşedinte? Dumneavoastră l-aţi creat pe Cîţu. Lăsaţi-vă jucăria din braţe! Aveţi lucruri mai serioase de făcut. De exemplu, de condus România.