COMENTARIU Marius Oprea: Problema lui Cîţu nu e juridică, dacă e sau nu penal. E alta: cine îl mai ascultă? Cine îl mai crede?

De Cîţu, Reformatorul-cel-viteaz, s-a ales praful peste noapte

Cîţu spune că nu demisionează, că trebuie să continue reformele, în fruntea guvernului. Care reforme? Cele care au supraîndatorat ţara? Care au dus la explozia preţurilor? De Cîţu-cel-viteaz, care dădea de pămînt cu minstrul userist al sănătăţii, cu ministrul finanţelor, fără să i se poată împotrivi cineva cu succes, nu că n-ar fi încercat, de Cîţu-omul-providenţial pentru liberali, ieşind pe scene judeţene, cu microfonul în mînă, sigur pe sine, în faţa susţinătorilor electrizaţi de promisiunile sale, s-a ales praful.

Au fost deajuns două dezvăluiri de presă, în urma investigaţiilor colegei mele Sorina Matei de la MEDIAFAX, cu privire la dosarele din justiţia americană, unul cu privire la conducerea în stare de ebrietate şi altul în legătură cu un card de credit neachitat, ca imaginea premierului să se prăbuşească.

La aceasta a contribuit din plin Florin Vasile Cîţu, însuşi. Mai întîi, s-a ascuns şi trei zile n-a ştiut nimeni de el. Putem presupune orice. Că s-a îmbătat de unul singur, în casă, pînă a spart oglinda. Că a plîns în baie. Dar nu putem să ne imaginăm nimic bun, dacă e să evaluăm prestaţia sa din cea de-a treia zi, cînd s-a hotărît să dea ochii cu presa, probabil, aşa cum se vedea, mai degrabă împins de la spate de cineva, poate de Iohannis, dar mai degrabă de ”inventatoarea” lui politică, Alina Gorghiu.

În  acţiunea ”Dregerea busuiocului”, care a avut loc sîmbătă, la ora 14, în cele din urmă, trezit din mahmureala dezvăluirii, în legătură cu beţia de acum două decenii, lui Cîţu i-a fost adunat la un loc tot curajul de care mai dispunea, abia în a treia zi de la izbucnirea scandalului. Atunci a şi dat, în sfîrşit, primele explicaţii mai amănunţite. De fapt, s-a încurcat în ele. Florin Cîţu a ieşit din tăcere spăşit, chiar plouat, încercînd să dea senzaţia că relatează fapta cu sinceritate şi încearcă să ofere amănunte, dar adesea s-a împiedicat, a fost evaziv, contradictoriu şi a încercat să minimalizeze tot ceea ce ştiam deja, în urma publicării primului său dosar, apărut la MEDIAFAX.

Cîţu a invocat o mulţime de scuze, spunînd de cîteva ori că nu-şi aminteşte cutare, sau cutare detaliu – de pildă, dacă a fost încătuşat. Fireşte că a fost, poliţiştii americani nu duc pe cineva în arest, mai cu seamă un şofer beat cu o asemenea alcoolemie, îndrumîndu-l amabili de braţ. Nu ştiau că au de-a face cu un viitor prim-ministru. Cîţu a recunoscut însă că Iohannia n-a ştiut, n-a cunoscut episodul, că nu i-a spus – nu l-a considerat ”relevant”. A mai precizat că nu a aplicat pentru ORNISS, aşa că nimeni nu i-a cerut detalii amănunţite despre trecut. Aşa o fi. Dar, problema lui e, îl mai poate crede cineva?

Un om pe care îl trec toate sudorile şi care nu-şi poate învinge emoţiile

Cîţu de sîmbătă la amiază nu mai era deloc acelaşi Cîţu, dinaintea acelor trei zile care au urmat dezvăluirii, cu o singură excepţie: a anunţat că va continua, atît în fruntea guvenului, cît şi cursa pentru şefia PNL. Cineva a fiost mai puternic decît el. El s-a dovedit însă, în tot acest scandal, a fi un laş, şi mai degrabă un om labil psihic, decît un lider. În legătură cu cel de-al doilea dosar din jsutiţia din Iowa, statul care l-a găzduit la studii, cel cu cardul de credit neachitat, o datorie în valoare de cîteva mii de dolari, Cîţu n-a mai dat nicio explicaţie: a ieşit în apărarea lui Alina Gorghiu, cea care l-a şi făcut senator în 2016 şi a spus că se face caz degeaba, dosarul a fost clasat de justiţia americană.

Ceea ce omite Alina Gorghiu, nu e că e vorba neapărat de bani şi de cum se poate juca, ţepuind în stînga şi-n dreapta Florin Cîţu, cînd e vorba de banii personali, ci de credibilitatea primului ministru al României. Credibilitate care nu mai există, cel puţin în rîndul colegilor din exectutiv. Şi, în fond, legat de cel de-al doilea dosar, acum, că a fost identificat de către creditori tocmai în persoana primului ministru al României, o persoană absolut solvabilă deci, nu e deloc imposibi ca pe numele lui Florin Vasile Cîţu să se redeschidă procesul civil, pentru plata banilor datoraţi. Un proces care ar şifona enorm, din cauza lui, imaginea României.

L-am văzut pe Cîţu transpirînd la Ziua Marinei, în timpul discursului preşedintelui Iohannis, cînd nu ştia prea bine ce i se pregăteşte. I-am văzut şi zîmbetul, lăţit pe toată faţa, cînd preşedintele a dat în sfîrşit mîna cu el şi apoi au făcut cîţiva paşi împreună. Nici nu mă interesează ce au discutat, era evident că totul e ”pentru poză”. Dar fotografiile nu ţin loc de susţinere, în faţa colegilor din  guvern şi a certurilor ”de toate zilele” din coaliţie. Acolo, Cîţu are nevoie de mai mult decît de o strîngere de mînă, şi de o fotografie.

Toate acestea, întregul scandal a pornit chiar cînd Cîţu, premierul, are bătălii dure de dat. Remanierea miniştrilor neperformanţi ar fi prima (a publicat degeaba lista ”execuţiilor bugetare” defalcate pe ministere, nu va putea să ”execute” niciun ministru). Va trebui să facă faţă nemulţumirilor cu privire la rectificarea bugetară, în propriul executiv, să-şi vadă în continuare de alegerile interne din PNL şi – mai ales – să facă faţă valului de nemulţumiri ale românilor, faţă de creşterile de preţuri, care sînt abia la început – şi creşterile, şi nemulţumirile. 

Cîţu nu mai are resurse pentru asta. De fapt, nu mai e în stare de nimic. Nici să susţină certurile mai noi din coaliţie, cu USR-PLUS, care se opune noului ”PNDR”, de alocare a a banilor publici către primării, ”mita” electorală care-i poate garanta alegerea ca preşedinte al liberalilor, nici să facă faţă scandalurilor legate de remanieri. Nu e sigur că-l poate remania nici măcar pe liberalul Virgil Popescu de la Energie, ministrul cel mai şters şi cu execuţia bugetară de doar puţin peste o cincime, din banii alocaţi. Ca să nu mai vorbim de Năsui, Ghinea, ori Drulă, care au devenit intangibili.

Simţind ”trendul”, Stelian Ion de la Justiţie, poate cel mai ”remaniabil” ministru userist, criticat şi de către preşedintele Iohannis, a şi ieşit în faţă, spunînd: "în ciuda faptului că unii şi-ar dori, probabil, remanierea unora dintre miniştrii USR-PLUS, lucrul ăsta nu o să se întîmple, nu o să se întîmple aşa uşor, cum şi-ar dori acele persoane, pentru că este vorba de o coaliţie şi coaliţia are nevoie de sprijin şi sprijinul s-a dat inclusiv prin votul USR-PLUS, în Parlament”. Cu alte cuvinte, Cîţule, ia-ţi gîndul că mai poţi conduce acest guvern, ca pînă acum!

Ceea ce şi-a permis Cîţu odinioară cu ministrul sănătăţii Voiculescu, în apogeul puterii sale, e istorie. Cum istorie devine, pe zi ce trece, şi Florin Vasile Cîţu. Chiar şi de va cîştiga alegerile din Partidul Naţional Liberal, în septembrie, prin susţinerea conjugată a tuturor celor care au investit toată cariera lor politică în el, chiar şi împins de la spate de Iohannis, va merge la congres numai pentru a-l înlătura pe Orban şi-atît, ca să lase loc apoi altcuiva.

Va face Iohannis injecţii unui cal mort?

Acum, Cîţu e la pămînt, ca un cal căzut în cursă, înainte de finiş. În faţa propriului guvern nu mai stă pe scaunul de prim-ministru, ci în picioare, la colţul mesei. Cu şervetul pe braţ, aşteptînd comanda. E terminat. L-ar salva numai dacă Iohannis ar prezida alături de el, două-trei şedinţe, ca să-i redea autoritatea, dar mă îndoiesc că preşedintele va face acest transfer de autoritate, l-ar costa prea mult: cine ştie de ce mai e în stare Cîţu?

Personal, mă îndoiesc că Iohannis va împinge lucrurile pînă acolo, încît să-şi lege calul la hamul lui Florin Cîţu şi că o să facă mai mult, decît a făcut deja: îl va lăsa să se descurce singur. Iar primii care i-au sesizat lui Florin Cîţu slăbiciunea, de fapt labilitatea psihică, cea care-l face fie să-şi supraevalueze puterile, cînd se simte pe cai mari şi susţinut din spate, fie să cadă în depresie şi să se ascundă, la prima pală de vînt, cînd are de înfruntat realităţi neconvenabile sînt chiar ”colegii” lui din USR-PLUS, care au şi ei propriul meci intern, tot la toamnă. După Dacian Cioloş, şi Dan Barna se va grăbi să-i tragă una lui Cîţu, căzut la pămînt, care s-a dovedit în faţa acestor ”dobermani” politici, a fi de statura unui pechinez, care se dă mare numai cînd e protejat de gard.

La toate aceste ”meciuri”, după ce a aeşzat jucătorii pe teren, Iohannis va privi de pe margine, şi abia din toamnă încolo, va decide ce echipă ”antrenează”. E stilul lui – nu joacă decît cu cîştigătorii, nu pariază decît pe victorie.  O victorie pe care Cîţu nu i-o mai poate aduce.

Cîţu a dovedit în aceste zile, confruntat cu propriul trecut – şi nici măcar cu dezvăluiri atît de nocive, că în fond n-a omorît pe nimeni, dar n-a ştiut să explice omeneşte asta – că nu e un conducător. În apărarea sa, se poate spune că, pur şi simplu, şi-a şters din minte acel episod neplăcut, de pe cînd avea 28 de ani. Că, în cazul celui de-al doilea dosar civil din State, pur şi simplu nu a ştiut. Dar ”inhibiţia de protecţie” care i-a şters amintirile nu e o scuză pentru că, atunci cînd a fost pus faţă în faţă cu faptele, a continuat să fie evaziv, să mintă chiar, aşa cum o făcuse, prin omisiune, îl legătură cu întreg episodul. Ceea ce, la un simpu român ar fi fost trecut repede cu vederea, nu poate opera, în cazul lui. E, totuşi, prim ministrul României.

Deşi Florin Vasile Cîţu are cel mult statura unui contabil, prins pe picior greşit de un control de rutină. E omul nepotrivit, la locul nepotrivit. Un fel de Stolojan mai mic, care intră cu capul prin geamuri, confundîndu-le cu uşa, în drumul spre putere. Drum care s-a şi schimbat apoi brusc cu o retragere înlăcrimată, dintr-o confruntare electorală şi o îndelungată luptă politică de uzură, pentru care, acum ştiu toţi, că nici pe Cîţu nu-l ţin nervii.