COMENTARIU Marius Oprea / România şi Bulgaria sînt victimele KGB-ului din Austria

Ca orice ţară – mai ales din această parte a lumii – Austria n-a fost scutită în trecut de prezenţa agenţilor Directoratului 1 al KGB – cel însărcinat cu ”afacerile externe” de spionaj sovietic şi ale succesorului său, FSB-ul, cum nici de cele ale GRU, spionajul militar rus. Cu o excepţie, care semnifică multe despre ţara ”gazdă” a acestor ”oaspeţi”. Spre deosebire de alte locuri, chiar şi de ”ţările frăţeşti” din Pactul de la Varşovia, sovieticii (acum ruşii) au fost şi sînt în Austria ca la ei acasă. 

 

Pentru a nu vă părea o exagerare, aş începe cu un exemplu evident care ilustrează cele enunţate mai sus. Pentru că, din nefericire, nu e vorba de un oarecare simptom, ci de boală în toată regula: atît cît a durat războiul rece, pînă la căderea Zidului Berlinului, cît şi după prăbuşirea URSS şi reinventarea Federaţiei Ruse, Austria a fost ”capul de pod” al spionajului Moscovei îndreptat împotriva Occidentului. Că Austria nu e ţară NATO, nu e doar din cauza tratatului încheiat în 1955 cu Moscova şi apoi cu puterile aliate sau a prevederii acestei neutralităţi în constituţia austriacă: am certitudinea că, şi să-şi dorească, austriecii n-ar fi primiţi în NATO. Au cochetat prea mult şi prea îndeaproape cu ”partea întunecată” a puterii sovietice şi post-sovietice: cu spionii şi agenţii ei, care nu odată au săvîrşit acte criminale, aşa cum s-a dovedit prin uciderea în 2006, la Londra, a lui Alexander Litvinenko, cît şi prin atentatele ulterioare, dovedite ca fiind mîna spionajului rus comandat de la Kremlin.

 

De la mijlocul anilor ’50 a existat o relaţie de coabitare între Austria şi spionajul sovietic. Acum, pe fondul deceniilor de ”neutralitate” austriacă, se poate vorbi chiar de o ”relaţie privilegiată” între Austria şi serviciile secrete ruse, pe care izbucnirea războiului din Ucraina a început abia să le scoată la iveală, din considerentele strategice ale NATO. De zeci de ani, se ştia că această ţară a funcţionat ca un ”centru de spionaj” al Moscovei pentru restul Europei, dar nu se cunoşteau exact dimensiuninile. Recent, media internaţională le-a menţionat în mai multe articole, documentate prin ”dezvăluiri controlate” ale surselor din serviciile de informaţii occidentale, care au încercat să reducă dimensiunile a ceea ce e socotit un adevărat dezastru, un pericol real pentru lumea occidentală. Politicile interne din ultimele decenii au transformat Austria într-un adevărat ”hub” pentru serviciile de informaţii ale Federaţiei Ruse, iar rolul ţării a devenit unul de ”bază pentru operaţiunile de informaţii ruseşti”. 

 

”Washington Post” numea Viena, după izbucnirea războiului din Ucraina, un oraş ”bîntuit de spioni”, iar postul TV NBC comenta că ”este în general privită drept capitala spionajului lumii”. Şi mai plastic, ”New Statement” s-a referit la Austria ca la  ”tunelul Rusiei în inima Europei” şi un ”stat compromis”, ca ataşament al ţării faţă de aşa-zisa ei neutralitate, care de fapt a determinat-o să cultive „relaţii obsecvioase cu energia şi spionajul rusesc”. Toate aceste motive au determinat specialişti est-europeni în domeniul informaţiilor (inclusiv români), mai familiari cu spionajul sovietic, să socotească Austria drept ”calul troian al Rusiei în Europa de Vest”, după cum a consemnat ”Financial Times”. Aceeaşi publicaţie s-a referit la agenţia naţională de informaţii austriacă BVT ca fiind „considerată atât de compromisă, încât pentru o vreme a fost exclusă de multe activităţi europene de schimb de informaţii”. În acest context, poate fi citit altfel votul Austriei în cazul extinderii spaţiului Schengen – ca o ”operă” a spionajului rusesc în această ţară. 

 

Deşi, după invazia rusă a Ucrainei în februarie 2022, a început o acţiune de limitare a influenţei şi activităţilor de spionaj rusesc din Austria spre ţările vestului european, rezultatele sînt încă greu de estimat. Se afirmă că, în pofida şirurilor de explulzări care au avut loc după invazie, zeci de agenţi ruşi sînt încă activi în Germania, Franţa şi Belgia, folosind ca ”bază de operaţiuni Austria, după cum a declarat presei, sub anonimat, un oficial european din contrainformaţii, care nu s-a sfiit să socotească ţara drept ”un veritabil portavion al activităţii ruse ascunse”, iar un altul, diplomat european cu sediul la Viena, a spus despre agenţia de informaţii a Austriei, BVT, că este considerată ca fiind ”atât de compromisă, încât pentru o vreme a fost exclusă din activitatea de schimb de informaţii europene”. ”Ministerul Apărării al ţării este practic un departament al GRU”, a adăugat el. 

 

Răspunzînd acuzaţiilor aduse, un oficial al cancelariei austriece a spus că ”nu poate comenta acuzaţiile anonime”, dar a ţinut să sublinieze că ”actualul guvern a promovat o reformă radicală a agenţiilor sale de Securitate”. Reformă ale cărei rezultate nu se văd, însă. Ceea ce ştim despre spionajul rusesc din Austria e că el este ”aproape sigur vârful aisbergului”, a spus britanicul Keir Giles, consultant senior al programului ”Rusia” de la Chatham House. Specialistul în contraspionajul rusesc a arătat că ”începem să vedem că guvernele din Europa se confruntă public cu ceea ce se întâmplă”. 

 

România, Bulgaria, dar şi restul Europei au avut o ultimă astfel de,  ”confruntare”, în cadrul consiliului JAI, al miniştrilor de interne, unde, neaşteptat şi nejustificat, în două săptămâni, Austria şi-a schimbat poziţia faţă de extinderea Schengen – care, în fond, e şi o decizie strategică, în raport cu situaţia din Ucraina. Unde au fost serviciile de informaţii extrerne ale României, în toată această acţiune? N-avem de unde şti. Poate că l-au informat, poate că nu, pe preşedinte. Poate că Iohannis a ştiut, dar ”nu s-a băgat”. Cert e că nu numai în România, dar de fapt nimeni n-a băgat de seamă avertismentul anterior al lui Keir Giles, care spunea, în legătură cu omniprezenţa KGB şi a urmaşilor săi în Austria, că ”democraţiile nu se pot apăra împotriva ameninţărilor despre care majoritatea populaţiei lor nu este conştientă”. 

 

Acum, după trista experienţă a ratării aderării la Schengen, începem să fim conştienţi că nu tot ce e la vest de România, înseamnă „Occident”. Austria, de pildă. De fapt, acţiunile efective ale serviciilor secrete ruseşti la Viena au dus la acest rezultat. Se poate spune, după cum vă voi arăta cu fapte şi date, că România şi Bulgaria sînt victimele KGB-ului din Austria.