COMENTARIU Marius Oprea / Sărăcie şi fudulie la Bucureşti, politică şi strategie la Budapesta

Puţini ştiu (sau realizează ce înseamnă asta) că preşedintele Comisiei pentru Industrie şi Energie din Parlamentul European este un român, Cristian Buşoi. Nu ştiu exact cum funcţionează lucrurile în ”meritocraţia” bruxelleză, dar presupun că e ca la noi: ea nu prea există. Liberalul Cristian Buşoi e ca pregătire medic şi acum se ocupă de industrie şi energie, la nivel european? Deci, să nu ne facem iluzii: ceea ce credeam a fi ”modelul românesc” de eficienţă s-a extins, ori exista şi nu ştiam noi, la nivel european.

Lipsa competenţei e compensată, însă, în România - mai mult ca la alţii, de mania grandorii. E deajuns să analizezi toate discursurile ministrului Virgil Popescu de la Energie şi să realizezi asta. Pe Popescu cred că nu-l ţine în braţe doar Iohannis, ci şi ”serviciile reunite interarme” din România, întrucît rezistă politc bine-mersi de la Orban încoace, deşi e un monstru de incompetenţă, pe lîngă că aduce cele mai grave probleme de imagine guvernului şi partidului său. Performanţa nu e doar a lui. E a unui sistem, cel corupt al ”băieţilor deştepţi din energie”, care au cumpărat tot, de la vlădică pînă la opincă în domeniu, cu garnitura lor reînnoită post-Buzăianu, cît şi a unui nărav, care ţine cumva de o parte a specificului nostru national: fudulia, că mîndrie e prea puţin spus.

Pe 11 octombrie 2021, presa de la noi titra, aproape victorioasă: ”România are cel mai mare preţ la electriciate”. Kilowatul şi metrul cub de gaz au ţinut agenda de promisiuni electorale a iernii, urmate tardiv de ”plafonarea preţurilor”, de la sfîrşitul lunii martie, care a oferit doar beneficii temporare pentru români. Urmate de un rău la fel de mare: spirala inflaţiei. Acum, am atins din nou recordul din toamnă şi avem cel mai mare preţ la energie din Europa, de patru ori mai mare decît în unele ţări, după cum au măsurat analişti în domeniu. Românii plătesc în medie 239,76 euro pe un megawatt, iar suedezii şi norvegienii, trăind în ţări mult mai bogate decît noi, doar 71, respectiv 93 de euro.

Da, dar ei nu-l au pe Popescu, de la Energie! Ei n-au, ca noi, ditamai punga de gaz, care ne aşteaptă în Marea Neagră şi care a fost, pînă acum, amanetată politic de atîtea ori, încît şi-a pierdut orice valoare în ochii românilor. Numai politicienii nu-şi dau seama de asta. Numai ei cred că sîntem proşti şi nu vedem, de pildă, cum fac vecinii noştri unguri.

Guvernul de la Budapesta nu se bate cu cărămida-n piept. Ei n-au medici specialişti în industrie şi energie, care operează la Bruxelles, ci ştiu să ceară atît de imperativ, încît obţin. Ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto a declarat că, pentru a se putea desprinde de petrolul rusesc, Ungaria are nevoie de patru ani şi de investiţii de 750 milioane de euro (bineînţeles, din fonduri europene). Cu două zile înainte, estimase la 18 miliarde totalul acestor costuri. A mai scăzut, că e război... Că Ungaria va primi cel puţin o jumătate de miliard de euro, în schimbul unei promisiuni sau a unei declaraţii, mi se pare absolut predictibil.

Chiar dacă va funcţiona evident pe hîrtie şi mai puţin în realitate, Europa trebuie să demonstreze ”consensul” şi e gata să plătească, pentru asta. Pentru imagine, adică, pentru poza de grup. Poză în care România apare trufaşă, cu pieptul bombat înainte, dar pe rîndul trei, în colţul din spate-dreapta, să nu i se vadă patalonii rupţi.