COMENTARIU Valeriu Şuhan: Fake racism. Made in USA

Aducerea temei rasiste în politică are vechi şi adânci rădăcini şi ea a avut de-a lungul istoriei mai multor state, o evoluţie, mai întotdeauna, dramatică. Tulburări grave soldate cu distrugeri teribile şi pierderi de vieţi omeneşti, nu au contat în faţa ambiţiilor politice ale unor descreieraţi.

Unii au fost rasişti autentici, dacă le putem spune aşa şi acţiunile lor au îngrozit lumea prin crime, pogromuri şi soluţii finale odioase. Istoria şi omenirea i-a condamnat, dar umbra lor fetidă mai stăruie pe-aici, pe lângă noi.

Nici xenofobii nu sunt departe, epurările pe criterii etnice fiind şi ele de tristă amintire, deşi se pare că nu învăţăm niciodată din aceste experienţe şi iată că istoria contemporană confirmă asta.

Ceea ce se-ntâmplă acum în America, este un moment politic şi istoric trist pentru orice iubitor de libertate şi care a cunoscut exerciţiul exercitării ei. Măcar, un pic.

”American dream” e terfelit, bagatelizat, maculat, cu frenezie tâmpă, de o gloată dezlănţuită, manevrată fără efort, de inşi cu aere de zeu.

Invocarea luptei împotriva rasismului ca temei al manifestaţiilor actuale de protest este lipsită de temei factual. Cei interesaţi conştient de dezvoltarea temei, o promovează. Ei bine, pe ăştia îi înţeleg. Nu-i aprob, dar îi înţeleg.

E clar că există rasism în America, dar în cazul Floyd, nu e vorba de rasism. Derek Chauvin şi ceilalţi trei agenţi nu au acţionat cu această motivaţie şi nici intenţia de a ucide nu cred că era în capul lor, altfel cum naiba mai stăteau cu feţele larg expuse filmării de la doi paşi. Doar, dacă nu asistăm la un scenariu rocambolesc. 

Mai degrabă cred că cei patru au acţionat în baza unor automatisme de comportament vinovat, generate de confruntarea zilnică cu violenţa în stradă.

Nu au nici o scuză şi orice argumente sunt eliminate de evidenţa imaginilor.

Rasismul poliţiştilor albi împotriva negrilor este infirmat cel puţin în perioada în care vorbim, de statistici. Ele arată că poliţiştii negri sunt tot atât de agresivi faţă de fraţii lor, bro’s, ca şi cei albi. (sună aiurea în context, să vorbeşti de ”albi” şi ”negri”, dar aşa ne-a lăsat Dumnezeu, cu toţii suntem creaţia Sa)

Mai mult, tot statistic, s-a dovedit că omorurile ori vătămările grave asupra albilor din partea negrilor sunt duble faţă de situaţia inversă. La fel, în ceea priveşte negri vs hispanici sau asiatici.

În sfârşit, nu întotdeauna cifrele surprind nuanţe importante, dar de principiu, ele reflectă realitatea brută, iar în privinţa asta, au elocvenţă.

Manifestaţiile au început ca o reacţie firească la violenţa poliţiştilor şi ele erau pe deplin justificate. A durat foarte puţin ca ele să fie ”confiscate”, precum ”revoluţia” noastră, iar oamenii oneşti s-au pierdut în manipulare.

Media americană este divizată, spartă, de interesele părţilor care se pregătesc de marea confruntare, aceea a alegerilor prezidenţiale din toamnă.

Aceasta este cheia potrivită de a interpreta ceea ce se-ntâmplă acum, în America.

Cu toate astea, adevăruri precum faptul că numai oraşele americane conduse de republicani au reprezentat scena violenţelor, nu pot fi ascunse.

Nici faptul că Minneapolis a fost ales în mod special, tocmai pentru faptul că miza votului comunităţii negre este foarte importantă, iar Donald Trump făcuse un pas mare în sensul ăsta, încă din toamna anului trecut. Organizase acolo un mare miting, ale cărui efecte arătau că MAGA (Make America Great Again), prinsese.

Nici implicarea ”Black Lives Matters” ori a anarhiştilor de la ”Antifa”.

Nici tactica ”rent a mob”, pe care am văzut-o şi pe la noi.

Nici finanţarea tuturor acestora nu mai reprezintă un mare secret, căci la mijloc e vorba de o căruţă de bani.

De fapt, adâncirea sărăciei oamenilor care îi afectează cel mai mult pe afro-americani  este adevărata problemă, iar rezolvarea ei nu se întrevede prea curând.

De final, mă-ntreb unde-or fi fost ”securiştii” lor, că au şi ei ”grămezi” şi cum de n-au prevenit ei monstruozitatea asta, care reprezintă o mare vulnerabilitate pentru America în faţa adversarilor pe cale să devină duşmani.

S-or fi dedulcit la ”societatea deschisă”...