Ion Cristoiu: Bilanţ 2021. Topul politicienilor români

Un Top al politicienilor români pe un an poate fi alcătuit după multe criterii. Poate fi, în stabilirea ierarhiei finale, criteriul popularităţii. Poate fi criteriul prezenţei mediatice. Poate fi criteriul poziţiei din sondaje. Poate fi criteriul zicerilor cu tîlc.

Un politician trebuie înainte de toate să înfăptuiască. Iar faptele sale trebuie să aibă efecte însemnate în viaţa politică şi chiar şi în viaţa ţării. Putem asemăna astfel fapta unui politician cu un cutremur. Cu cît întinderea undelor seismice e mai largă şi cu cît forţa lor e mai mare cu atît mai mult putem vorbi de un efect mai puternic în realităţi.

Cînd vine vorba de faptele unui politician dintr-un an sau dintr-o perioadă răsare imediat eterna chestiune a aprecierii. Au fost fapte benefice pentru ţară? Au fost fapte care au schimbat în bine ţara sau scena politică sau viaţa cetăţeanului sau fapte care au schimbat în rău:

„Dacă prezentul trebuie să scrie istoria trecutului, aceea a prezentului trebuie s-o scrie viitorul” – scria A.D. Xenopol în finalul Precuvîntări la monumentala lucrare în şase volume la Istoria Românilor din Dacia Traiană.

Aprecierea faptelor din prezent ale unui politician are dreptul s-o facă doar viitorul. Istoricul Clipei, care e comentatorul, diferit de istoric, se poate referi doar la amplitudinea efectelor produse de un fapt. Că aceste efecte se vor dovedi benefice sau nocive pentru ţară – ne vom da seama abia în viitor. Atunci cînd locul Istoricului Clipei îl va lua Istoricul.

Am întreprins acest excurs pentru a justifica surprizele aduse de acest Top al politicienilor români pe 2021. Criteriul Topului nostru a fost amplitudinea efectelor unei fapte sau unor fapte aparţinînd unui politician român în 2021. Altfel spus cît de mult şi cît de profund a schimbat scena politică şi chiar scena ţării ce a făcut un politician în 2021.

1) Klaus Iohannis, preşedintele României

Klaus Iohannis a înregistrat în 2021 o spectaculoasă prăbuşire în sondaje. Electoratul taliban de Dreapta, cel care s-a hrănit şi se hrăneşte exclusiv din anti PSD-ism, s-a lepădat de Klaus Iohannis, ba mai mult l-a reevaluat în sens negativ. Judecînd după criteriul simpatiei populare, Klaus Iohannis n-ar trebui să fie nici măcar ocupantul unui loc într-un top al politicienilor români. După criteriul faptei care a schimbat ceva Klaus Iohannis e îndreptăţit să ocupe locul întîi, la o distanţă uriaşă de cel clasat pe locul al doilea.

Klaus Iohannis a reuşit o performanţă unică pentru un politician postdecembrist:

În doar trei luni, el a schimbat spectaculos scena politică a ţării. A spart Coaliţia PNL, USR, UDMR, întocmită de el după alegerile din 6 decembrie 2020, prin scoaterea USRPLUS de la Guvernare, şi a înlocuit-o cu o Coaliţie PNL, PSD, UDMR, Minorităţi, avînd drept nucleu alianţa pînă mai ieri imposibilă dintre PNL şi PSD.

Klaus Iohannis n-a recunoscut public şi nici măcar n-a lăsat să se înţeleagă că el e autorul uriaşelor răsturnări de pe scena politică a lui 2021.

Nu numai informaţiile pe surse, dar şi semnele exterioare arată limpede că Klaus Iohannis e autorul uneia dintre cele mai mare cutremure politice de pe scena postdecembristă a ţării.

Reuşita e cu atît mai însemnată cu cît:

a) Klaus Iohannis nu poate fi acuzat oficial de scoaterea USRPLUS de la Guvernare. USRPLUS a părăsit Guvernarea şi n-a fost dată afară de la Guvernare.

b) Klaus Iohannis nu poate fi acuzat oficial c-a adus PSD la Guvernare. Acţiunile sale au avut loc în culise. În plan public, el a pus accent pe teza unor negocieri între partide care au venit la Cotroceni cu o propunere de premier ivită din negocieri.

c) Klaus Iohannis şi-a luat măsuri (despre care vom afla în viitor) pentru ca Bruxelles-ul să nu bombăne că premierul e general de carieră.

d) Klaus Iohannis a trecut peste anii de duşmănie publică faţă de PSD aducînd la Guvernare partidul lui Marcel Ciolacu. Prezenţa PSD la Guvernare e o victorie a lui Klaus Iohannis, care a reuşit să facă din PSD un al doilea Partid al meu, şi nu a lui Marcel Ciolacu.

Amplitudinea efectelor produse de răsturnarea de alianţe din 2021 e uriaşă. Dacă efectele vor fi bune sau rele, dacă fapta lui Klaus Iohannis va rezista în timp, rămîne de văzut.

Din aceeaşi categorie de fapte spectaculoase face parte şi impunerea lui Florin Cîţu drept preşedinte al PNL şi blocarea lui Ludovic Orban. Şi în acest caz ne confruntăm cu imposibilitatea unor acuzaţii publice. Din punct de vedere oficial nu există nici măcar o declaraţie a lui Klaus Iohannis că-l vrea pe Florin Cîţu preşedinte al PNL.

Locul întîi în Topul politicienilor români din 2021 îl merită Klaus Iohannis şi pentru discreţia în care a reuşit să schimbe spectaculos scena politică a ţării potrivit zicalei:

Tace şi face.

Repet:

Nu ştim dacă din perspectiva viitorului faptele lui Klaus Iohannis din 2021 sînt sau nu benefice.

Vom trăi şi vom vedea.

2) Ludovic Orban, preşedintele Partidului Forţa Dreptei

La înscrierea în cursa pentru şefia PNL a lui Florin Cîţu puţină lume l-a văzut pe Ludovic Orban altfel decît retrăgîndu-se din cursă sau din Congres, învins la un scor zdrobitor. Toate datele erau împotriva lui Ludovic Orban. Florin Cîţu era candidatul celor mai puternici lideri PNL. Florin Cîţu era dorit de preşedinte în fruntea PNL. Florin Cîţu era premier. La scurt timp de la înscrierea lui Florin Cîţu în cursă, filiale loiale pînă atunci lui Ludovic Orban au trecut de partea lui Florin Cîţu. Spre surprinderea multora, Ludovic Orban nu s-a declarat şi nici măcar nu s-a considerat învins din start. S-a bătut pînă la capăt şi, pe parcursul acestei bătălii, a etalat calităţi de politician pe care puţini i le bănuiau. Mult mai important, în această bătălie Ludovic Orban nu s-a ferit să-l atace pe Klaus Iohannis, idolul PNL şi al Dreptei, un preşedinte care mai avea trei ani de mandat şi prin asta multă putere.

Bătălia angajată de Ludovic Orban în 2021 a fost o faptă cu efecte însemnate asupra scenei noastre politice:

a) A contribuit prin campania dusă împotriva lui Klaus Iohannis la căderea acestuia în sondaje.

b) A şubrezit enorm autoritatea lui Florin Cîţu ca premier mai întîi şi ca preşedintele PNL, mai apoi.

c) A slăbit într-un chip însemnat forţa PNL, atît prin dezvăluirile despre aranjamentele de la Congres, cît şi prin formarea propriului partid, cu un număr însemnat de parlamentari.

d) A făcut imposibilă refacerea Coaliţiei PNL-USRPLUS prin lovitura dată grupului parlamentar PNL. Dacă PNL ar fi rămas cu acelaşi număr de parlamentari, se mai putea spera la formarea unei Coaliţii majoritare PNL, USR, UDMR, Minorităţi. Prin plecarea unor parlamentari din Grupul PNL, această majoritate nu se putea face.

Putem spune că într-un fel Ludovic Orban a contribuit la formarea alianţei PNL-PSD.

3) George Simion, preşedintele AUR

După o perioadă în care părea a se fi mulţumit cu statutul de şef de partid parlamentar, George Simion şi-a revenit brusc şi a purces la cîteva fapte cu efecte importante pentru scena politică a lui 2021:

a) S-a aşezat în fruntea Cruciadei împotriva limitărilor drepturilor individuale prin introducerea Certificatului verde. Lupta împotriva restricţiilor impuse în numele luptei împotriva Pandemiei a numărat şi numără importante personalităţi ale societăţii civile. George Simion a adus acestei lupte dimensiunea parlamentară.

b) A declanşat o campanie de strîngere de semnături pentru Suspendarea lui Klaus Iohannis.

Suspendarea preşedintelui a fost un subiect tabu al clasei noastre politice din ultimii şapte ani. Nici măcar PSD-ul lui Liviu Dragnea n-a cutezat s-o dezbată. Sub conducerea lui George Simion AUR a îndrăznit s-o pună în chip oficial în spaţiul public.

Îndrăzneala de a anunţa că lucrează la suspendarea lui Klaus Iohannis a făcut din George Simion după trecerea PSD la Putere un lider al Opoziţiei.

Lovitura principală a fost încasată de USR, partid care s-a văzut împins în plan secund de hiperactivul AUR.

4) Marcel Ciolacu, preşedintele PSD

Chiar dacă prezenţa PSD la Guvernare e opera lui Klaus Iohannis, contribuţia lui Marcel Ciolacu la promovarea PSD la putere după nici un an de la alegeri nu poate fi pusă la îndoială.

Trecut prin bruxellizare pentru a deveni partid frecventabil, PSD a scăpat de imaginea proastă anterioară şi se află acum la Putere. Fără uriaşul talent al lui Marcel Ciolacu de a negocia, de a evita mişcările brusce, PSD n-ar fi ajuns la Putere fără frămîntări periculoase. Dacă se confrunta cu dispute interne în chestiunea participării la putere, PSD ar fi slăbit. Fapta lui Marcel Ciolacu, avînd drept consecinţă directă participarea PSD la Coaliţia de guvernare, a contribuit la marile răsturnări politice ale lui 2021.

5) Stelian Ion, lider USR, fost ministru al Justiţiei

Decizia lui Klaus Iohannis de a înlătura USRPLUS de la Guvernare şi-a avut una din cauze în campania dusă de Stelian Ion de scoatere a ministerului Justiţiei de sub tutela lui Klaus Iohannis. Tot ce a făcut Stelian Ion ca ministru, dar şi după plecarea din funcţie, a avut drept efect lipsirea lui Klaus Iohannis de imaginea de protector al Justiţiei independente şi de campion al Luptei împotriva corupţiei. Klaus Iohannis şi-a simţit pus în discuţie unul dintre rolurile cu care a cîştigat două alegeri prezidenţiale. Dacă ne gîndim că Stelian Ion e cel care a refuzat să dea aviz pozitiv Planului Guvernamental de mituire a primarilor PNL, gest care a umplut paharul în disputa dintre PNL şi USRPLUS, putem spune că Stelian Ion a contribuit la răsturnările de alianţe din 2021.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro