Ion Cristoiu: Ca şi înainte de alegeri, Klaus Iohannis e un om fericit. Fericit că trăieşte într-o Românie de basm

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că preşedintele Iohannis a recurs marţi, la conferinţa de presă de la Cotroceni, la aceeaşi vopsire în roz a realităţii ca şi înainte de alegerile parlamentare din 6 decembrie, suspectându-l că recurge la această tactică pentru că nu are nici chef şi nici posibilitatea de a face lucrurile să meargă mai bine.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Luîndu-ne pe toţi prin surprindere Klaus Iohannis a susţinut, marţi, 12 ianuarie 2021, o conferinţă de presă la Cotroceni. În mod obişnuit, dînd cursul unor proceduri reclamate şi de bunul simţ, un demnitar îşi anunţă conferinţa de presă. Dacă nu cu o zi, atunci măcar cu cîteva ore. Absenţa unei programări cu o zi înainte şi-a avut de fiecare dată, cum e şi normal, cauza în ivirea unui eveniment neprevăzut. Conferinţa de presă de marţi, 12 ianuarie 2021, n-a izvorît însă din nevoia preşedintelui de a răspunde întrebărilor născute în popor de o întîmplare năprasnică. Singura întîmplare mai deosebită, care la o adică ar putea fi văzută ca ieşită din comun, a fost ninsoarea. Nu însă în cantitate suficientă pentru ca românii să exclame, făcînd haz de necaz: Iar ne-a luat iarna prin surprindere.

Declaraţia de presă pregătită anterior Conferinţei, ca şi răspunsurile la întrebări s-au limitat la comentarea unor realităţi petrecute de la ultima conferinţă de presă, cea de dinainte de alegeri, ţinută pe 30 noiembrie 2020, din vizita electorală la Spitalul de Urgenţă Bucureşti. Lăsînd în grija detectivilor răspunsul la întrebarea Ce l-a împins pe Klaus Iohannis să susţină o conferinţă de presă intempestivă? e musai să observăm că preşedintele nu s-a mai întîlnit cu presa de o lună şi ceva.

În această perioadă, în destinul României şi al lui Klaus Iohannis s-au petrecut cîteva mari dezastre:

• Prezenţa la alegerile parlamentare a fost cea mai slabă din cei 30 de ani de postdecembrism.
• Ca urmare a slabei prezenţe, Klaus Iohannis nu mai poate paria pe sprijinul românilor în ceea ce el numeşte resetarea ţării.
•  PNL, Partidul Meu, a pierdut alegerile, cîştigate de PSD.
• Conducerea PNL a respins varianta cu premier Nicolae Ciucă şi a impus varianta cu Florin Cîţu. Varianta celui mai slab premier din istoria modernă a României (Constantin Dăscălescu era un geniu faţă de Florin Cîţu) a fost impusă de Gruparea lui Ludovic Orban din PNL din credinţa şefului PNL că astfel va putea repeta situaţia lui Liviu Dragnea în anii Guvernării PSD. Premierul de la Victoria era doar de formă. Adevăratul premier era în Kiseleff, unde-şi avea biroul preşedintele PSD.
• Coaliţia de Guvernare – PNL, USRPLUS – merge Hăis-Cea chiar din primele zile. În absenţa unui premier în stare să se impună celor trei guverne din care e alcătuit Guvernul actual, fiecare partid îşi continuă campania electorală luptînd împotriva celorlalte două.
• O dată depăşită faza Ceremoniilor de tip Ceauşist, vaccinarea a mers din eşec în eşec. Trecerea la etapa a doua se anunţă de pe acum un dezastru.
• Nici n-au apucat bine să se instaleze la Putere că liderii Coaliţiei au trecut la cea ce ştiu politicienii români să facă mai bine: Să ia Ciolanul din mîinile PSD şi, o dată ajuns în mîinile lor, să se păruiască pentru împărţirea lui.
• Uniunea Europeană a respins Planul trimis înainte de alegeri de Guvernul Orban în care banii de la Bruxelles urmau să fie cheltuiţi pe infrastructură, cerîndu-ne un Plan Nou, axat aproape exclusiv pe Green Deal.

Conferinţele de presă a lui Klaus Iohannis dinainte de alegerile din 6 decembrie 2020 au stat sub semnul unei nenorocite vopsiri în roz a realităţilor. Toate semnalele îngrijorătoare venite dinspre viaţă prin intermediul jurnaliştilor erau respinse de un Preşedinte euforic pînă la nivelul beţiei. La vremea respectivă am pus această prăpastie dintre realităţi şi prezentarea lor de către Klaus Iohannis pe seama posturii preşedintelui de agent electoral al PNL.

PNL se afla la Guvernare.

Orice recunoaştere a aspectelor negative ale realităţilor trecea în ochii lui Klaus Iohannis ca periculoasă electoral. Parfumarea prezentului era dublată de idilizarea viitorului. În viziunea lui Klaus Iohannis alegerile pe care le dădea cîştigate zdrobitor de către PNL, aveau să marcheze un început de Eră în Istoria României. Dincolo de 6 decembrie 2020 se întinde un timp al basmului devenit realitate.

Conferinţa de presă de marţi, 12 ianuarie 2021 ne-a dezvăluit un Klaus Iohannis cu nimic schimbat în abordarea euforică a realităţilor.

Toate semnalele critice din întrebările ziariştilor au fost respinse de un preşedinte beat de fericirea de a avea în faţă priveliştea unei ţări de vis.

 Despre vaccinare Klaus Iohannis a declarat fără să şovăie:

<Campania de vaccinare până acuma este un succes, chiar dacă unii încearcă să diminueze acest succes.>

La cîteva ore de la această aserţiune, Vlad Voiculescu, ministrul Sănătăţii, în Coaliţia tutelată de Klaus Iohannis, declara la un post de televiziune:

<Trebuie spus că nu totul a fost perfect în etapa I. >

Culmea beatitudinii a fost atinsă prin proclamarea certurilor din Coaliţia de Guvernare drept dezbatere de idei. În rest, România lui Klaus Iohannis e la fel ca România lui Klaus Iohannis de acum o lună întruchiparea perfectă a Celei mai bune dintre lumile posibile.

În Jurnalul meu video încerc să desluşesc originea prăpastiei dintre realităţile din ultimul timp şi viziunea lui Klaus Iohannis asupra lor.

La un moment dat fac trimiteri la Nicolae Ceauşescu din decembrie 1989, care a murit la Târgovişte convins că Poporul îl iubeşte.

Nu cred că asta e explicaţia idilizării deşănţate a realităţii de către Klaus Iohannis.

Eu sînt convins că preşedintele ştie dezastrul regimului său de după alegeri.

De ce nu-l recunoaşte?

Pentru că românii s-ar întreba de ce nu face nimic preşedintele pentru a-l micşora măcar, dacă nu pentru a-l elimina.

Klaus Iohannis ştie că nu poate face nimic pentru ca lucrurile să meargă mai bine.

Şi în plus nici n-are chef să facă vreun efort.

Şi atunci preferă să contrazică realitatea.

Sindromul clar de îmbătare cu apă rece pentru a nu vedea că e groasă rău”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro