Ion Cristoiu: În America nu sînt alegeri prezidenţiale. În America e un Referendum pro sau contra Donald Trump

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, spre deosebire de 2016, la alegerile prezidenţiale de acum, republicanul Donald Trump are adversari în adevăratul sens al cuvântului care vor ca el să piardă şi nu ca democratul Joe Biden să cîştige, scrutinul din 3 noiembrie fiind practic un referendum privind menţinerea sau nu a actualului preşedinte la Casa Albă.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

 

„Alegerile din America sînt în toi. La ora la care scriu acest text, dar şi la ora la care va fi citit, nu se ştie care dintre cei doi va învinge, Donald Trump sau Joe Biden. De fapt, ca să fim exacţi, nu se ştie dacă Donald Trump va cîştiga sau nu un al doilea mandat. Pentru că – să fim serioşi! – în America nu sînt alegeri prezidenţiale. În America se desfăşoară un Referendum cu o întrebare simplă:

Vreţi ca Donald Trump să mai fie preşedintele Americii încă patru ani?

Teoretic, în America se confruntă doi candidaţi: Joe Biden şi Donald Trump. În realitate, se confruntă un Donald Trump cu Establishment-ul. Joe Biden candidează doar pentru că Donald Trump, dacă va fi înfrînt, trebuie înlocuit cu cineva la Casa Albă. Putea fi oricine şi orice în locul lui Joe Biden. Putea fi de exemplu năsucul Statuii Libertăţii sau ultimul etaj al Empire State Building. Bătălia nu e între Joe Biden şi Donald Trump. Bătălia e între Donald Trump şi Cei care nu-l mai vor preşedinte. Da, în noiembrie 2016, în America au fost alegeri. Doi candidaţi – Donald Trump şi Hilarry Clinton – şi-au prezentat în faţa americanilor oferta. Americanii au fost seduşi de oferta lui Donald Trump. Sînt sigur că mulţi dintre cei care l-au votat au făcut-o nu numai pentru a spune Nu încercării de a constitui în America o Dinastie, Dinastia Clinton (după el venea nevasta-sa, după nevastă fiică-sa, apoi nepoată-sa şi tot aşa pînă la finele secolului), dar şi pentru că n-au ştiut în ce constă în realitate Programul lui Donald Trump. Acum americanii ştiu cine e Donald Trump. Nu din timpul campaniei electorale (nu cred că ar fi fost nevoie de aşa ceva în cazul lui Trump), ci din timpul mandatului. Acum americanii ştiu părerile adversarilor interni şi externi ai lui Donald Trump. Ştiu stilul de a conduce al lui Donald Trump. Dar mai ales ştiu, spre deosebire de anul 2016, ce va face Donald Trump dacă va fi reales. De aceea în SUA nu sînt alegeri. În SUA se desfăşoară un referendum asupra celor patru ani de mandat al lui Donald Trump.

În 2016 Donald Trump n-avea adversari în sine. Avea adversari care se numeau astfel, pentru că voiau ca Hilarry Clinton să cîştige. Acum Donald Trump are adversari pur şi simplu, adversari care vor ca el să piardă şi nu ca Joe Biden să cîştige. O victorie a lui Donald Trump n-ar fi înfrîngerea lui Joe Biden şi a democraţilor. Ar fi înfrîngerea forţelor uriaşe, unice în istoria Americii prin înverşunarea faţă de un om, care au luptat timp de patru ani împotriva lui Donald Trump, mai precis a politicii sale. Îşi imaginează cineva ce ar însemna ca Donald Trump să cîştige? Ar însemna ca toţi ceilalţi să piardă. De aceea am susţinut şi susţin că e imposbil ca Donald Trump să cîştige. 

 Ar trebui să închei aici textul meu despre ce se întîmplă acum în America. Mi-am amintit însă că în 24 iulie 2016, cu patru luni înaintea alegerilor care vor fi cîştigate de Donald Trump scriam pe cristoiublog.ro:

<Un român care trăieşte în America, deosebit de mulţi alţi români americani şi prin faptul că se interesează mai întîi de politica din America şi mai apoi de politica din România, mă ţine la curent cu ceea ce el numeşte fenomenul Donald Trump.

După nominalizarea lui Donald Trump drept candidat al Partidului Republican la Prezidenţialele din noiembrie 2016, moment considerat de mulţi drept istoric, pentru că un tip din afara nomenklaturii politice americane s-a impus unui partid majoritar nu prin lucrături de culise, ci prin argumentul votului popular, cunoscutul meu a avut o discuţie cu un student american, fan al lui Hillary Clinton

– N-are cum să ajungă Donald Trump preşedinte – a încercat să-l liniştească pe studentul îngrijorat cunoscutul meu, convins că în America se joacă piesa ieftină din România lui 2000, cînd Ion Iliescu a fost ales numai şi numai pentru a nu ajunge preşedinte C.V. Tudor.

Puşi în faţa situaţiei de a-l alege pe «nebunul» de Trump, americanii nu vor avea încotro şi o vor alege pe nesărata Hilarry Clinton.

– Da, a răspuns studentul, dar aşa am zis şi cînd Donald Trump a pornit campania pentru cucerirea desemnării, că în veci un partid precum cel Republican nu-l va accepta candidat.

Şi iată, Convenţia l-a desemnat pe Donald Trump candidatul Republicanilor la prezidenţiale!

Discuţia dintre cei doi, relatată la telefon de cunoscutul meu într-o noapte, m-a făcut să-mi amintesc brusc de cele scrise după anunţarea Brexitului:

Noi, oamenii, sîntem secretori de iluzii.

Iluziile ne ţin de altfel în viaţă.

Ne iluzionăm că nu vom muri, deşi moartea e o fatalitate pe Pămînt.

Ne iluzionăm mai ales asupra caracterului raţional al Istoriei, în timp ce Istoria, de genul feminin fiind are deseori hachiţe.

Toţi scriitorii şi publicişti români interbelici se cruceau în 1937, 1938 cînd ici-colo se vîntura posibilitatea unui nou război mondial.

– Cum un nou război?! se întrebau ei în scris. Păi n-au trecut nici două decenii de la ultimul.

Şi acest ultimul – Primul Război Mondial – a fost atît de înfricoşător prin măcelărirea reciprocă încît, cînd s-a încheiat, toată Lumea a zis:

Aşa ceva nu se mai repeta în Istorie!

Şi pe 1 septembrie 1939 a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial.

Aşa şi cu Donald Trump.

Toată lumea a zis, asemenea studentului, că n-are nici o şansă să fie desemnat candidat al unui partid precum cel Republican.

Şi uite c-a fost desemnat!

Acum, toată lumea spune:

– Fii serios, cum să ajungă Donald Trump preşedintele Americii! 

Doamne fereşte!

Şi dacă ajunge?>

Acum, toată lumea spune:

– Fii serios, cum o să cîştige Donald Trump! 

Doamne fereşte!

Şi dacă o să cîştige?

 

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro