Ion Cristoiu: Prin efectele sancţiunilor şi asupra cetăţenilor occidentali, Războiul economic împotriva Rusiei va fi practic un Război în toată regula

Joi, 24 februarie 2022, la ora 4.30, dimineaţa, cînd Rusia a atacat Ucraina poate fi considerat începutul a ceea ce Marian Preda numea în romanul Delirul, Delirul Istoriei. De la acest moment au trecut 16 zile. Cînd a izbucnit Primul Război Mondial, lumea era convinsă că va dura cîteva zile, hai, cel mult, cîteva săptămîni. A durat cinci ani. La fel s-a întîmplat şi cu al Doilea Război Mondial. A durat şase ani. În martie 2020, cînd s-a ivit Pandemia, toată lumea a crezut că-n cîteva zile, hai, cîteva săptămîni, se va încheia. Au trecut de atunci fix doi ani. Deşi încheiată în multe ţări (printre care şi România), prin Decrete de stat, Pandemia n-a luat sfîrşit.

A fost una dintre iluziile întreţinute de liderii politici pentru a convinge Popoarele să sprijine Războiul.

O altă iluzie a fost cea pe care am putea-o numi Războiul ca plimbare. Se pleca pe front cu cîntece, în timp ce de pe margini cuconiţele aruncau cu flori. Dăm o raită pînă în capitala inamică, îl prindem de barbă pe şeful ţării şi ne întoarcem tot cîntînd. Realitatea a dezminţit în chip tragic aceste iluzii. Cele două războaie mondiale au fost nişte măcelării gigantice. Cei rămaşi acasă au fost nevoiţi să suporte privaţiuni, bombardamente, boli şi foame. Cine-şi imagina cînd a izbucnit Pandemia că vom sta închişi în case luni întregi, că vom purta mască în chip obligatoriu, că nu vom mai călători?

Iluziile par să se repete şi în cazul Războiului din Ucraina. Şi, joi, 24 februarie 2022, mulţi vor fi fost convinşi că în cîteva zile Războiul se va încheia. Se paria pe teza că ruşii au angajat un Blitzkrieg. S-a dovedit o teză falsă. Ruşii s-au lansat într-un război pe termen lung. Conducătorii ţărilor occidentale nu i-au prevenit pe cetăţeni că vor urma vremuri grele. Nici acum, după 16 zile, nici la noi, nici în Europa Conducătorii nu spun Popoarelor că le aşteaptă vremuri grele, dar mai ales multe momente în care Lumea va sta cu inima cît un purice în aşteptarea Războiului nuclear. Războiului angajat de Rusia i s-a răspuns de către SUA şi Occident cu un război economic. Prin toate notele sale, sancţiunile aplicate Rusiei de Occident echivalează cu un Război. Dacă între Occident şi Rusia s-ar fi declanşat un război clasic, nu numai ruşii, dar şi occidentalii ar fi suferit:

De la bombardamente reciproce pînă la măsuri de austeritate.

În cazul Războiului America - Rusia prin intermediul Ucrainei, ucrainenii suportă bombele şi ruşii, efectele economice. Economia Occidentului s-a legat de economia Rusiei prin mii de fire nevăzute în cadrul globalizării. Prin urmare, sancţiunile aplicate Rusiei în cadrul Războiului economic încep să fie resimţite şi în Occident. Privaţiunile vor atinge la un moment dat nivelul privaţiunilor impuse de un război clasic. Privaţiunilor trebuie să le adăugăm tensiunea creată de starea de război. Cînd SUA au atacat Irakul, imaginile de pe front transmise de televiziuni nu aveau mai mare impact emoţional decît cele dintr-un serial pe Netflix. Acum însă Războiul e lîngă noi. Imaginile transmise de televiziuni nonstop din Ucraina ţin telespectatorul occidental într-o atmosferă de război. Tensiunea e exacerbată şi de pericolul unui război între Occident şi Rusia. Liderii occidentali se străduiesc să păstreze Războiul cu Federaţia Rusă în hotarele războiului economic. Un asemenea efort reuşeşte dacă războiul se încheie repede.

Războiul se lungeşte.

E greu de imaginat că Rusia va da înapoi. Vladimir Putin ştie că o înfrîngere în Ucraina înseamnă nu numai finele destinului său politic, dar şi finele pretenţiei Rusiei de a mai fi pe planetă o putere care contează. Imposibilitatea Rusiei de a da înapoi face ca războiul să se lungească şi să se adîncească. Efortul Rusiei de a învinge va fi pe zi ce trece tot mai mare. Asta înseamnă însă o şi mai mare cruzime în război , şi o şi mai mare cruzime înseamnă, prin intermediul televiziunilor, o şi mai mare indignare în opinia publică. Sub presiunea acestei stări de spirit, liderii occidentali vor impune noi sancţiuni. Numai că escaladarea sancţiunilor impuse ruşilor înseamnă şi escaladarea efectelor grave ale sancţiunilor asupra cetăţenilor occidentali. Şi dacă muniţia sancţiunilor se va epuiza, vor rezista liderii occidentali presiunii publice de a declanşa un război – război împotriva Rusiei?

Să zicem că liderii occidentali se vor strădui din răsputeri să nu dea curs presiunii exercitate de opinia publică.

Să zicem astfel că se va rămîne la arma sancţiunilor. Efectele sancţiunilor asupra cetăţenilor occidentali vor spori în gravitate pe măsură ce Războiul se lungeşte. Pentru că într-o lume globalizată, în care ţările sînt legate prin mii de fire, Războiul ruso-ucrainean, chiar şi dacă n-ar fi sancţiunile economice, tot s-ar simţi în viaţa cotidiană.

Cît s-ar putea lungi Războiul ?

Să trecem în revistă războaiele de după căderea comunismului:

Primul război din Golf – două luni

Al doilea război din Golf – o lună şi ceva.

Războiul împotriva Serbiei – trei luni.

Războiul din Afganistan – două luni.

Dintre aceste războaie, lungimea surprinde mai ales în al doilea război din Golf. Forţa Coaliţiei internaţionale era uriaşă faţă de cea a Irakului. Şi cu toate acestea, Războiul a durat o lună şi ceva. E un amănunt de care trebuie să ţinem seama pentru a nu ne iluziona că Rusia nu învinge imediat, pentru că e slabă. Împotriva amărîtei armate a lui Saddam Hussein, America a aruncat în luptă ditamai coaliţia internaţională şi armament de ultimă oră. Cu toate acestea Războiul a durat o lună şi ceva. Inclusiv cu acuzaţii de crime împotriva umanităţii.

Nici unul dintre aceste războaie calde n-a fost însoţit de un război economic din partea Occidentului, cu excepţia celui din Iugoslavia, limitat însă la bombardamente aeriene, şi fără a se bucura de sprijinul Rusiei, pentru Serbia. Apoi războaiele au fost în afara Europei. Prin asta ele n-au avut drept componentă esenţială Războiul mediatic, cel ce are drept consecinţă tensiunea împinsă pînă la isterie, cum se întîmplă acum.

Sîntem doar după două săptămîni de război.

Războiul ruso-finlandez din 1939 - 1940, cu care seamănă Războiul ruso-ucrainean, a durat patru luni.

Lungirea şi adîncirea Războiului vor ridica de la o zi la alta presiunea opiniei publice asupra liderilor occidentali ca NATO să intervină şi astfel omenirea să se confrunte cu posibilitatea unui război nimicitor. Cît timp vor putea rezista liderii occidentali acestei presiuni?

Dacă războiul va fi păstrat în hotarele războiului economic, lungirea şi adîncirea vor impune cetăţenilor occidentali tot mai multe privaţiuni. Printre aceşti cetăţeni se numără şi români.

Pe 10 mai 1940, Churchill spunea poporului englez:

„Nu am nimic de oferit decât sânge, trudă, lacrimi şi sudoare . Avem în faţa noastră un calvar de cea mai gravă natură. Avem în faţa noastră multe, multe luni lungi de luptă şi de suferinţă.”

N-ar fi cazul ca popoarele din Europa să fie avertizate că le aşteaptă vremuri grele?

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro