Istoricul Marius Oprea: De Paşte nu avem Înviere, ci reînvierea lui Lenin

Redăm integral comentariul:

Gelsenkirchen, oraş din Renania de Nord-Westfalia se află în mijlocul ţinutului minier Ruhr şi are 262.528 de locuitori. E cel de-al 25-lea oraş ca mărime al Germaniei. Aici se va ridica în curînd, în conformitate cu decizia unei instanţe judiciare de contencios administrativ o statuie a lui Lenin, tocmai în zilele sfintelor Paşti.

Gelsenhirchen, care acum o sută de ani era socotit drept cel mai mare centru minier din Europa, fiind supranumit ”oraşul celor 1000 de focuri” (de la incendiile frecvente ale gazelor care însoţeau exploatarea cărbunilor) este de zeci de ani în topul regiunilor cu una din cele mai ridicate rate ale şomajului din Germania. Pe 2 aprilie, aici se înregistrau şi 99 de bolnavi de coronavirus.

Gelsenkirchen găzduieşte clubul de fotbal Schalke 04 şi, de asemenea, aici se află o termocentrală cu cele mai înalte coşuri de fum din Germania, de 302 metri. E piesă de muzeu, atracţie turistică. Oraşul a intrat în apatie de ani de zile, stare în care a fost aruncat odată cu închiderea economiei bazate pe cărbune şi nu a putut fi resuscitat nici măcar de deschiderea unei firme de producţie pentru panouri solare.

Odată cu măsurile de izolare impuse de pandemia de coronavirus şi cu suspendarea campionatului de fotbal din Germania, în care echipa locală de fotbal Schalke 04 din Gelsenkirchen ocupă un onorabil loc 6, pulsul oraşului aproape că s-a oprit.

În mod straniu, tocmai în aceste zile în care creştinii sînt anunţaţi că este mai mult ca sigur că nu vor putea sărbători Paştele pentru că trebuie să respecte ”distanţarea socială” în Europa cuprinsă de pandemia coronavirusului, la Gelsenkirkhen, care în traducere românească înseamnă ”Bisericile Îngerilor” reînvie, la 150 de ani de la naşterea lui pe 22 aprilie 1870, Vladimir Ilici Lenin, părintele revoluţiei bolşevice şi al genocidului comunist.

De cîteva zile, de cînd instanţa de judecată a anulat ordinul Primăriei din Gelsenkirchen care oprise ridicarea statuii pe un teren din oraş, aflat în proprietatea unor reprezentanţi ai Partidului Marxist-Leninist din Germania (MLPD), permiţînd deci comuniştilor să procedeze la ridicarea unei statui impozante a lui Lenin, oraşul a prins din nou viaţă şi a reintrat în atenţia celorlalte urbe ale Germaniei. Şi a lumii.

Aici, ca în multe centre industriale ale fostei RDG, pe lîngă rata ridicată a şomajului, au înflorit extremismele.

După al doilea război mondial, în oraş s-au mai întors 69 de evrei din cei 1600 cîţi trăiau în 1937 în Gelsenkirchen, dar comunitatea s-a refăcut treptat, mai ales în anii de după destrămarea Uniunii Sovietice, cînd au emigrat aici cîteva sute de evrei din ”raiul” satanic al lui Vladmiri Ilici Ulianov. În 2014, sinagoga din oraş, ridicată în 1958, a fost vandalizată de neonazişti. Iar acum, tot în Gelsenkirchen comuniştii se pregătesc, tocmai de Paşti, să ridice prima statuie a lui Lenin, inspiratorul crimelor comunismului, la trei decenii după prăbuşirea acestui regim bazat, ca şi nazismul, pe ură, pe crimă sistematică, pe teroare şi frică, pe exterminarea duşmanilor de rasă şi de clasă.

Judecătorii din Gelsenkirchen au susţinut în decizia lor că obiecţia Primăriei cu privire la protecţia arhitecturală a monumentelor istorice aflate în spatele viitoarei impozante statui a lui Lenin nu se susţine – aceasta va fi la o distanţă mai mare de 10 metri de ele. Cît priveşte controversele cu privire la rolul istoric al lui Lenin, ele au fost socotite drept ”irelevante”, atîta vreme cît statuia e amplasată la distanţa prevăzută de lege faţă de restul clădirilor. Partidul Marxist-Leninist din Germania (MLPD) poate continua deci lucrările la statuia lui Lenin.

Dacă o decizie similară s-ar fi luat în cazul ridicării unui bust al lui Werner Mölders (1913–1941), pilot al Luftwaffe care figurează, totuşi, pe lista personalităţilor oraşului, cu siguranţă că autorităţile federale ar fi intervenit prompt. Iar dacă numai s-ar fi adus fi vorba de ridicarea unei statui a lui Hitler, atît petenţii, cît şi completul de judecată ar fi fost arestaţi imediat.

Faţă de această iniţiativă stranie, prin care cultul lui Lenin revine la viaţă într-un oraş care se numeşte ”Bisericile Îngerilor”, tocmai în zilele unor Sfinte Paşti în care creştinii nu pot intra în biserici pentru a avea parte de slujba de Înviere au existat cîteva proteste. Ele au însă o valoare simbolică. Un deputat al opoziţiei în parlametul fedearal a scris pe pagina sa de Twitter că ridicarea acestei statui ar dezonora oraşul său natal.

Ieri, am primit un e-mail de la Platforma Europeană pentru Memorie şi Conştiinţă de la Praga (al cărei iniţiator şi semnatar sînt şi eu) un comunicat prin care se solicită din nou comunităţii europene să adopte ”măsuri adecvate pentru a stopa promovarea ideologiilor totalitare” şi se cere guvernului federal german ”să întreprindă măsurile necesare pentru a evita comemorarea în continuare a ucigaşilor în masă”. Aşa s-a născut şi necesitatea de a scrie acest articol.

Dar problema de fond nu va putea fi rezolvată. Chiar dacă statuia nu va fi ridicată, spiritul lui Lenin a reînviat.

Pe pagina Wikipedia a oraşului Gelsenkirchen, segmentul ”Cultură” e în construcţie şi ”are nevoie de extindere”. În lista personalităţilor oraşului figurează muzicologi, lingvişti, un basist al unei trupe rock, dar şi Wilhelm Zaisser, ministru pentru securitate al Germaniei de Est (primul şef al STASI), pînă la moartea sa în 1958. Cam o treime dintre aceste personalităţi sînt foşti şi actuali jucători de la Schalke 04.

În luna mai a anului 2014, echipa de fotbal din Gelsenkirchen a ocupat locul 14 în topul revistei ”Forbes”, fiind evaluată la 446 milioane de euro. Din 2007, Schalke 04 are încheiat un ”parteneriat” cu ”Gazprom”.