Istoricul Marius Oprea: Sparanghelul stinge lumina de la Ierusalim

De Florii, mulţi creştini ortodocşi au avut bucuria să găsească la uşă, aşezate cu discreţie, ca de o mînă nevăzută, crenguţe de salcie. Cel puţin asta s-a întîmplat în zona în care locuiesc, în sectorul 2 al Bucureştilor, dar am auzit de multe asemenea locuri în care s-a petrecut minunea. Tăcută, o armată de voluntari a lucrat pentru ca ea să se petreacă. Şi la fel de bucuros am întîmpinat ştirea că vom avea lumina de Paşti, de astă dată ca urmare a unui acord între Ministerul de Interne şi Patriarhia Română, prin care poliţişti şi jandarmi vor ajuta ca aceasta să ajungă la uşile caselor noastre, în noaptea de Înviere – în condiţiile în care numai aceştia pot circula după ora 22.

Iată însă că această minune, din nefericire, a durat numai o zi. Preşedintele Johannis, cel al tuturor românilor, crispat şi rece, a anunţat că nici vorbă de aşa ceva şi că toate, dar absolut toate măsurile prevăzute anterior în ordonanţele militare care stabilesc ”distanţarea socială” şi izolarea la domiciliu pentru prevenirea îmbolnăvirilor trebuie şi vor fi respectate, în toată litera lor, fără excepţie. Şi că nu putem permite nicio formă de ”relaxare” în lupta cu noul coronavirus. 

Motiv pentru care i-a chemat la ordine atît pe Ludovic Orban, cît şi pe ministrul de interne, Marcel Vela, pentru a revoca acordul dintre Ministerul de Interne şi Patriarhia Română, care ne aducea o scînteie de bucurie în noaptea de Paşti.

Nu l-am văzut însă pe preşedintele Klaus Johannis ieşind la fel de ferm, cu privirea la fel de oţelită, după ce în dimineaţa de 9 aprilie, pe aeroportul din Cluj, mii de oameni se îmbulzeau pentru a pleca la cules de sparanghel, în Germania. Aproape 2.000 dintre ”sezonierii” destinaţi să acopere deficitul de forţă de muncă de acolo au stat grămadă în faţa aeroportului din Cluj, fără să mai conteze niciun pericol de coronavirus. Cum a fost posibil ca toţi aceştia să ajungă acolo, în cursul nopţii, cînd orice altă persoană din România, dacă ar fi ieşit la trei metri pe stradă în faţa casei după ora 22, ar fi fost amendată?

Se pare că parola ”sparanghel” a spart orice blocadă impusă pentru a ne apăra de pandemie. Ulterior, s-au dat explicaţii privind greşeli în organizarea zborurilor, s-au aruncat acuzaţii dinspre Consiliul Judeţean, Prefectură şi Aeroport şi invers în legătură cu îmbulzeala creată. Nu s-a spus însă nimic despre cum s-au deplasat mii de oameni, în cursul nopţii, din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, spre aeroportul din Cluj, plasînd în fond în zona derizoriului orice măsură prevăzută de starea de urgenţă, instaurată în România în 16 martie şi abia prelungită cu încă o lună de preşedintele Klaus Johannis. Acelaşi care ne anunţă sec că nici vorbă de sprijinul Ministerului Internelor pentru a face ca lumina de Paşti să ajungă în casele românilor, pentru că aceasta ar însemna o ”relaxare a măsurilor” speciale impuse de pandemie.

Dacă nu ar fi fost vorba de lumînări aprinse, ci de lujeri de sparanghel din pămîntul Germaniei, poate că preşedintele României ar fi tăcut, cum a tăcut şi în cazul ”sezonierilor” destinaţi agriculturii de acolo şi care sînt, brusc, imuni la virus şi la orice măsură de restricţie impusă de starea de urgenţă de la noi din ţară. Dar ceea ce se întîmplă ne arată că în România părerea unui Andrei Caramitru  contează mai mult decît cea a Patriarhului Daniel şi că, în fond, Angela Merkel e mult mai puternică decît Iisus Hristos.