PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Alegerile din PNL nu sînt o chestiune de opţiune, ci de conştiinţă

Păpuşarul Iohannis

La Congres vine şi Klaus Iohannis în persoană, ca director al Teatrului de Păpuşi Liberale în persoană, să se asigure că nu se va umbla la scenariu şi că favoritul lui va ieşi în aplauze de pe scena alegerilor. ”Căci altfel, pre mulţi voi popi”, pare să spună prezenţa ameninţătoare a lui Iohannis la Congresul PNL. Spre deosebire de precedentul Congres, din 2017, la care spunea că nu participă, pentru că preşedintele ţării are ”altă treabă” decît să meargă la un congres de alegeri al unei formaţiuni politice, ei bine, acum s-a învîrtit cu 180 de grade şi vine la Congres, să se asigure că iese favoritul său, Cîţu.

La congresul anterior, din 2017, unde s-au înfruntat pentru şefia partidului Cristian Buşoi şi Ludovic Orban, ultimul cîştigînd destul de detaşat, Iohannis a transmis doar un mesaj printr-un consilier. În acel mesaj spunea: ”România are nevoie azi, mai mult ca oricînd, de partide puternice. Prin partid puternic nu înţelegi însă un partid unde liderul său este puternic, ci un partid unde democraţia internă este reală, unde există dezbatere, unde toate resursele partidului sînt folosite la potenţialul lor maxim”.

E, într-adevăr, exact ceea ce ar trebui să fie Partidul Naţional Liberal, în momentul de faţă. Şi nu mai e, chiar din cauza jocului de culise al preşedintelui ţării, a amestecului şi susţinerii arătate deschis lui Florin Cîţu, în dauna lui Orban. O mişcare care, la rîndul ei, a dus la ”gruparea” în ”serviciu comandat” a unor întregi filiale, care au răspuns ”ordinului de zi pe unitate” venit de la Cotroceni şi vin cu delegaţii la Bucureşti, frumos încolonaţi, vaccinaţi, testaţi şi pregătiţi politico-ideologic să pună ştampila cum trebuie, pe Cîţu.

Astfel, de la bun început, congresul a fost viciat şi transformat doar într-un spectacol, al învingătorului anunţat dinainte şi sărbătorit cu şampanie, de preşedinte. E cumva grotesc, pentru un partid liberal, să se anunţe apriori, cu sprijin prezidenţial, ”echipa cîştigătoare”. Şi e de mirare că atît de mulţi liberali, care-i datorau ascensiunea lor în partid lui Orban, l-au trădat atît de uşor, intrînd în acest scenariu care e cu totul străin de bunele practici democratice care au trasat parcursul istoric al acestui partid.

Orban mai speră că liberalii au conştiinţă. Va vedea, la sfîrşit, cîtă

Orban a înţeles acest joc, care se desfăşoară de mai multă vreme în defavoarea lui. Ar fi putut să-l atace pe preşedinte pentru asta, cum a fost acuzat că ar fi făcut-o, cînd de fapt s-a limitat doar la nişte remarci benigne, despre cine şi cui îi e dator. Încercînd, zadarnic, să-i reamintească preşedintelui Iohannis rolul pe care el, Ludovic, l-a jucat în ”orchestarea” congresului la care Iohannis, cu toate derogările posibile, pentru că statutul i-ar fi interzis-o, a ajuns totuşi preşedintele PNL-ului şi mai apoi al ţării.

Orban ştie foarte bine ce se poate întîmpla la un congres şi cum se poate ”aranja” un cîştigător. A făcut-o el însuşi, cînd l-a susţinut pe Iohannis. Acum, vede cum jocul se întoarce împotriva sa şi singura lui şansă e să trezească licăririle de conştiinţă ale delegaţilor. Căci, altfel prea puţini dintre cei care se vor afla în sala de la ROMEXPO vor vota din convingere şi de drag cu Cîţu. Care, oricîte promisiuni a făcut, nu le mai poate îndeplini, pentru că zilele lui ca premier sînt numărate. Se pot întreba, inclusiv, cum vor supravieţui în opoziţie, cu un preşedinte care e atît de jos în topul preferinţelor românilor, pentru modul în care conduce, vorbeşte, se poartă? Şi nu, în ultimul rînd, pentru modul în care va fi preluat şefia partidului liberal.

Tocmai de aceea, în ceasul al 12-lea, Orban încearcă să-i desprindă pe delegaţi din starea de timorare, presiune, ori din visurile pe care şi le fac, în baza promisiunilor că vor primi bani, cît să-şi rezolve toate problemele, dacă-l votează pe Cîţu. Orban se luptă acum pentru un vot corect, după ce în 2014 el i-a dat voturile lui direct lui Iohannis, într-o confruntare care de fapt n-a mai existat, prin retragerea lui Crin Antonescu.

Acum, Orban, trezit la realitate de atotputernicia instaurată în România şi care e pe cale să confişte şi Partidul Naţional Liberal, ca parte a ”sistemului”, încearcă să le dea curaj liberalilor: ”În mîinile fiecăruia dintre dumneavoastră stau soarta şi viitorul partidului nostru şi al României”. Orban le cere delegaţilor, într-un mesaj pe facebook, să nu se lase intimidaţi – el ştie ce ştie.

Puţini din delegaţi au avut curaj să-i dea like-uri, dar nu înseamnă că nu l-au citit şi nu l-au înţeles şi că nu se gîndesc serios la ce au de făcut:  ”Dragi delegaţi care vă îndreptaţi astăzi spre Congresul Partidului Naţional Liberal de la Romexpo, vă doresc drum bun, să aveţi grijă de voi şi să ajungeţi cu bine la Bucureşti. Vă îndemn să cumpăniţi bine asupra deciziei pe care o veţi lua la Congres! În mîinile fiecăruia dintre dumneavoastră stau soarta şi viitorul partidului nostru şi al României. Doar voi, membrii Partidului Naţional Liberal, aveţi puterea de a hotărî, fără niciun fel de constrîngere sau intimidare! Să ne vedem sănătoşi”.

”Echipa cîştigătoare”, din alt film

De partea cealaltă, ”cîştigătorul” Cîţu face, inconştient, ”planuri din cuţite şi pahare”, afirmînd: ”Mă voi bate pentru programul de guvernare, pentru că ştiu sigur că este un program bun pentru români. Economia României poate să fie în top 10 din Uniunea Europeană. Sînt două lucruri pe care trebuie să le facem: investiţii şi reforme”...bla, bla, bla, fără să spună nimic cum va face reforme, dacă nu trece de apropiata moţiune de cenzură.

La final, reiterează: ”aduc aminte de reformele pe care noi le-am promis şi indiferent de ce se întîmplă cu partenerii din coaliţie, programul de guvernare nu se schimbă. Eu asta garantez - rămîne programul de guvernare”, spune Cîţu, referindu-se la ceea ce delegaţii prezenţi în sală pricep – ”vă dau banii din PNDL3, cum ne-am înţeles!”

Cele două tabere sînt încă într-o situaţie indecisă. Matematic, cîştigă Cîţu. Dacă Orban îi convinge pe delegaţi să voteze după conştiinţă, şi nu din teama de represalii, din convingere şi nu din interes, ar putea răsturna votul. În mod paradoxal, e posibil ca rezultatul final să se decidă chiar la congres, cînd în faţa delegaţilor se vor înfrunta, direct, cei doi.

Oricum, din tot ce s-a petrecut pînă acum a pierdul mult partidul. Şi asta e analiza pe care o face Dan Motreanu, pe care îl cunosc ca un liberal ”pur sînge”, principial, corect şi inteligent. Unul din puţinii lideri din partid care respectă criteriul meritocraţiei, pentru că el înşuşi a ajuns europarlamentar şi şeful uneia din cele mai performante filiale, la Giurgiu, fost fief pesedist, tocmai în urma acestui criteriu, care se mai aplica în partid prin 2003-2005, în vremea lui Tăriceanu. Aşa am şi ajuns să-l cunosc bine pe Dan, cu care am fost coleg în guvern şi nu mă miră analiza atît de pertientă, deşi crudă, pe care o face asupra ”stării partidului”.

Motreanu: ”Ce înseamnă echipa cîştigătoare ? Pe cine au învins?”

Motreanu  a scris, pe pagina lui de facebook: ”Nu candidez pentru nicio funcţie la acest congres al PNL, deşi organizaţia pe care o conduc, PNL Giurgiu, a obţinut cel mai bun rezultat la alegerile parlamentare din 2020 - 47%, aproape dublul mediei naţionale. Este şi cazul colegului meu, Ilie Bolojan, care conduce cea mai puternică organizaţie PNL şi este un model pentru administraţia publică românească. Performanţa, rezultatele, leadershipul nu sînt confirmate de funcţii, ci funcţiile ar trebui să le aibă la bază şi să vină firesc ca urmare a îndeplinirii acestora. Bunul simţ ne cere asta. Asta este regula în orice organizaţie, nu doar în politică”.  În schimb, în PNL lucrurile nu mai stau demult aşa, o spune destul de răspicat Dan Motreanu.

”Ce înseamnă echipa cîştigătoare atunci? Pe cine au învins? Cîştigă în disputa cu colegii lor mai buni, din filiale precum Giurgiu, considerat fief roşu, sau cîştigători consacraţi în numeroase bătălii precum Caraş-Severin, sau Bihor?! Se clamează democraţia şi meritocraţia şi nu le practicăm în propriul partid?”, se întreabă Motreanu, care arată că falia între fostul PDL şi vechiul PNL există încă, şi că s-a preluat ”ce este mai rău” de la cele două partide: sistemul de vasalitate faţă de şef şi de ”politică de gaşcă” preluate de la PDL şi ”lipsa de apreciere a performanţei electorale, mentalitatea de partid balama”, mentalitatea unor şefi de filiale că ”dacă nu curge pică”, de la PNL.

Pe scurt, într-o parte o gaşcă organizată de un şef de clan, după modelul PDL-ist, în partea cealaltă,  vechi liberali care răzbat greu sau se rezumă să fie executanţi docili, într-un parcurs politic la minima rezistenţă, mulţumiţi cu ”ce le pică” de sus, de la masa găştii. Concluzia e de la sine înţeleasă, deşi e o judecată de valoare dură şi realistă, asupra stării partidului: PNL e acum ”un partid în care loialitatea se manifestă faţă de persoană şi din ce în ce mai puţin faţă de principii, valori, reguli şi care se plasează departe de electorat”.

Ar trebui ca delegaţii să citească de cîteva ori această analiză a lui Dan Motreanu, şi apoi să voteze, la ceea ce, presimţind poate rezultatul tuturor aranjamentelor ”bizantino-teutone”, şeful PNL Giurgiu şi europarlamentarul Motreanu consideră a fi ”un congres ratat”.

Înclin să-i dau dreptate, dar analiza sa mai lasă totuşi loc la o speranţă. Acum, mai mult decît oricînd, La Congresul liberalilor e vorba de mai mult decît de o opţiune, pentru un candidat sau altul. E şi o problemă de autoanaliză şi conştiinţă, pentru fiecare delegat în parte. Ca ”vasalitatea” şi ”spiritul de gaşcă” să iasă înfrînte, pentru a da meritocraţiei o şansă să revină ca politică de cadre în Partidul Naţional Liberal, dîndu-i acestuia o şansă de revenire la viaţă. Poate ultima.