PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Eurocraţia, Homo Sovieticus şi Homo Bruxellicus. Vladimir Bukovski: ”Eu am trăit în viitorul vostru şi acesta nu a funcţionat!”

Nu sînt antieuropean şi nici eurosceptic. Sînt român şi, cîteodată, furios din cauza unor decizii ale Uniunii Europene, care mă afectează direct şi caută să-mi impună un alt mod de viaţă şi, mai ales, o altă scară de valori. Să-mi spună, de pildă, că nu e corect să mai folosesc cuvîntul ”mamă”. Să-mi interzică ţigările cu click. Să mă înveţe să mănînc făină de gîndaci şi lăcuste prăjite, să-mi repete că flatulenţa vacilor e de vină pentru distrugerea ozonului. Să-mi anuleze tradiţia şi credinţa creştină, înlocuindu-le cu instituirea unei noi ”politici de gen”, o dictatură a minorităţilor sexuale, care anulează normalitatea milenară a familiei, în care tata e tată şi e bărbat, iar mama e mamă – şi femeie. În asemenea momente, nu mai sînt nici măcar eurosceptic, ci eurofurios. Totuşi, sînt proeuropean. Dar, în primul rînd, sînt român.

În mai 2004 eram acasă la Vladimir Bukovski, purtînd împreună un lung dialog, pe parcursul a trei săptămîni, care s-a concretizat într-o carte (”Chipul morţii. Despre natura comunismului”. Marius Oprea, în dialog cu Vladimir Bukovski), apărută în anul următor la Polirom. Tot în 2005, prietenul meu, care petrecuse 12 ani în temniţele comuniste, a publicat ”Uniunea Europeană… O nouă URSS?”,  o paralelă devastatoare, la care lucra pe cînd mă aflam în vizită la el. Eram pe poziţii total opuse – eu, entuziasmat de apropiata aderare a României la UE care, socoteam eu, ne va pune definitiv la adăpost faţă de Moscova. El, avertizîndu-mă că noua suprastructură statală s-ar putea să fie cel puţin la fel de nocivă: ”ai să vezi, nu ştii cum e; Uniunea Europeană va fi aidoma URSS”. Mai am înregistrată o mica parte a acestor certuri între noi, dar nu le-am integrat în cartea noastră din 2005, socotind că se abăteau de la subiect. Bukovski îmi repeta o paralelă între birocraţia bruxelleză şi cea moscovită, între ”homo sovieticus” şi funcţionarul UE. Nu-l credeam, acum îl cred, chiar dacă nu întrutotul, dar e prea tîrziu să-i mai dau dreptate personal. 

 

În cartea sa, ”Uniunea Europeană… O nouă URSS?”, apărută în 2006 şi în traducere românească la Editura ”Vremea”, dar nereeditată de atunci, Vladimir Bukovski afirma din start: ”Aşa cum URSS, «uniunea de nezdruncinat a republicilor libere», cum spunea imnul sovietic, a fost creată cîndva pentru a aduce fericire omenirii, iată că o nouă Uniune hegemonică e pe punctul să vadă lumina zilei. Precum predecesoarea ei sovietică, ea afişează nobilele principii ale libertăţii, progresului şi drepturilor omului”. El scria apoi: ”URSS a fost creată prin constrîngere şi foarte adesea prin ocupare armată. UE se creează, evident, nu prin forţă armată, ci prin constrîngeri şi presiuni economice. Vor să facă să vă dispară sentimentele naţionale şi să vă oblige să trăiţi ca o comunitate multinaţională. Bruxelles-ul vrea să nimicească statele naţionale, pentru ca acestea să înceteze să mai existe.

 

Nimic nu se schimbă. URSS avea Gulagul. Cred că el există şi în UE. Un gulag intelectual numit „Corectitudinea Politică”. Cînd cineva va vrea să spună ceva despre subiecte precum rasă sau gen, iar opiniile sale diferă de cele aprobate oficial, va fi ostracizat. Este începutul Gulagului, începutul pierderii libertăţii voastre”.

 

În 2006, invitat la Bruxelles de către FIDESZ, partidul lui Victor Orban, la comemorarea Revoluţiei maghiare din 1956, Bukovski a găsit un prilej să-şi reafirme euroscepticismul. Într-un material care rezumă atît intervenţia lui de atunci, cît şi un interviu, ambele recuperate şi publicate abia recent în revista conservatoare ”Incorect politic” de Carolina Gunderode, el avertiza deja de-a dreptul, asupra ”dictaturii UE”.   

 

După întîlnirea de dimineaţă de la Parlamentul European la comemorarea la care fusese invitat de unguri, ”domnul Bukovsky a ţinut un discurs de după-amiază, într-un restaurant polonez din Trier Straat , vizavi de Parlamentul European”, se arată în articol. Cu acea ocazie, a vorbit pe larg despe UE şi spusele sale au fost consemnate de jurnalistul Paul Belien, care-l intervievase şi în 1986, ”cînd Uniunea Sovietică, primul monstru pe care atît de curajos l-a înfruntat, era încă viu şi înfloritor”. Sînt absolut de acord cu Belien atunci cînd scrie că ”domnul Bukovsky a fost unul dintre eroii secolului XX”. 

Cînd în faţa publicului său restrîns de la restaurantul polonez din faţa Parlamentului European de la Bruxelles a asemănat UE cu URSS, Bukovski a precizat: ”Mă refer la structuri, la anumite ideologii care sînt instalate, la planuri, direcţie, expansiunea inevitabilă, distrugerea naţiunilor, care a fost scopul Uniunii Sovietice. Majoritatea oamenilor nu înţeleg acest lucru. Ei nu ştiu asta, dar eu ştiu, pentru că am fost crescut în Uniunea Sovietică, unde a trebuit să studiez ideologia sovietică în şcoală şi la universitate. Scopul final al Uniunii Sovietice a fost de a crea o nouă entitate istorică, homo sovieticus, pe tot globul. Acelaşi lucru este valabil şi în UE astăzi. Încearcă să creeze un nou popor. Ei numesc acest popor europeni, orice ar însemna asta. Conform doctrinei comuniste, precum şi a multor forme de gîndire socialistă, statul naţional ar trebui să se ofilească. În Rusia, însă, s-a întîmplat contrariul. În loc să se ofilească, statul sovietic a devenit un stat foarte puternic, naţionalităţile au fost distruse. Dar cînd a venit timpul colapsului sovietic, aceste sentimente suprimate, de identitate naţională, au revenit şi aproape au distrus ţara. A fost atît de înspăimîntător”.

 

Bukovski a avertizat asupra unei implozii similare în UE, comparînd situaţia cu aceea a unui arc comprimat: ”psihicul uman este foarte rezistent, ştiţi. Puteţi apăsa, puteţi apăsa, dar nu uitaţi că arcul acumulează o putere de revenire. Cred că Uniunea Europeană, ca şi Uniunea Sovietică, nu poate fi democratizată. Gorbaciov a încercat să o democratizeze şi a explodat. Acest tip de structuri nu pot fi democratizate. Parlamentul European este ales pe baza reprezentării proporţionale, care nu este o reprezentare adevărată. Şi ce votează? Procentul de grăsime din iaurt, genul ăsta de lucruri. Asta e ridicol. I se atribuie sarcina Sovietului Suprem. Nu este un parlament adevărat. Nu întîmplător Parlamentul European îmi aminteşte de Sovietul Suprem.  

 

În mod similar, cînd te uiţi la Comisia Europeană, seamănă cu Biroul Politic. Adică o face exact, cu excepţia faptului că această Comisie are acum 25 de membri, iar Biroul Politic avea de obicei 13 sau 15 membri. Deciziile sînt exact aceleaşi, nimănui explicate deloc, neasumate personal de nimeni. Cînd te uiţi la toată această activitate bizară a Uniunii Europene, cu cele 80.000 de pagini de reglementări, seamănă cu Gosplan (”planul cincinal” sovietic – n.n.). Obişnuiam să avem o organizaţie care planifica totul în economie, pînă la ultima piuliţă, cu cinci ani în avans. Exact acelaşi lucru se întîmplă în UE. Apoi, cînd te uiţi la tipul de corupţie din UE, este exact tipul de corupţie sovietic, care merge de sus în jos, mai degrabă decît de jos în sus.

 

Dacă parcurgi toate structurile şi caracteristicile acestui monstru european emergent, vei observa că seamănă din ce în ce mai mult cu Uniunea Sovietică. Desigur, este o versiune mai blîndă a Uniunii Sovietice. Te rog, nu mă înţelege greşit. Nu spun că deţine un Gulag. Nu are încă un KGB – încă nu”. Bukovski a vorbit apoi de Europol, care ”vor trebui să ne supravegheze cu privire la 32 de tipuri de infracţiuni – dintre care două sînt deosebit de îngrijorătoare, una se numeşte rasism, alta se numeşte xenofobie. Cineva din guvernul britanic ne-a spus că cei care se opun imigraţiei necontrolate din lumea a treia vor fi consideraţi rasişti şi cei care se opun integrării europene vor fi consideraţi xenofobi”.

 

Vladimir a vorbit pe larg la restaurantul polonez, unde fusese invitat, şi despre noua ideologie a corectitudinii politice: ”Urmăresc foarte atent cum se răspîndeşte corectitudinea politică şi devine o ideologie opresivă, ca să nu mai vorbim de faptul că interzic fumatul aproape peste tot acum (Bukovski fiind un învederat şi pasional fumător – n.n.). Uită-te la această persecuţie a unor oameni, precum un pastor suedez care a fost persecutat, pentru că a spus că Biblia nu aprobă homosexualitatea. Ceea ce observaţi, luat în perspectivă, este o introducere sistematică a ideologiei, care ar putea fi ulterior pusă în aplicare cu măsuri opresive. Ştiu cum apar Gulagurile. Se pare că trăim într-o perioadă de demontare rapidă, sistematică şi foarte consecventă a democraţiei.  

 

În timpul Războiului Rece, ni s-a spus tot timpul că s-ar putea să avem un război mondial nuclear, dar n-a fost necesară introducerea unei legislaţii care să ne suspende libertăţile civile şi introducerea stării de urgenţă. Situaţia de astăzi este cu adevărat sumbră. Cine va apăra libertăţile noastre?”, se întreba Bukovski, cînd pandemia de Covid, cu stările ei de alertă şi urgenţă era la un deceniu şi jumătate depărtare. 

 

Bukosvski era profund pesimist faţă de viitorul UE, întrevăzînd două crize: una economică şi alta a migranţilor. Ultima s-a adeverit, prima se întrezăreşte: ”Se pare că ne îndreptăm către un fel de colaps, un fel de criză. Cel mai probabil rezultat este că va exista o prăbuşire economică în Europa, care va avea loc odată cu această creştere a cheltuielilor şi a impozitelor. Incapacitatea de a crea un mediu competitiv, supra-reglementarea economiei, birocratizarea, vor duce la prăbuşirea economică, o prăbuşire a Uniunii Europene cam la fel ca Uniunea Sovietică. Dar nu uita, că atunci cînd aceste sisteme se prăbuşesc, lasă o devastare atît de mare, încît este nevoie de o generaţie pentru a se recupera. Uită-te la numărul imens de imigranţi care trăiesc acum în Europa. Aceasta a fost promovată de Uniunea Europeană. Ce se va întîmpla cu ei dacă va exista un colaps economic? Probabil că vom avea, ca în Uniunea Sovietică la sfîrşit, atît de multe lupte etnice, încît mintea se încurcă. Trebuie să fim pregătiţi pentru asta”. O perspectivă foarte sumbră, care nici măcar nu luase în calcul, cum am spus, şi pandemia, pe care Vladimir Bukovski nu a mai apucat-o. 

 

Vorbind despre portretul tipic al funcţionarului de la Bruxelles, pe care recent premierul ungar Victor Orban l-a numit ”homo bruxellicus”, Vladmir Bukoski a fost foarte dur: ”În Uniunea Europeană există sute de mii de eurocraţi cu salarii astronomice, cu angajaţi proprii, servitori, prime şi privilegii, imunitate pe viaţă în faţa justiţiei, mutaţi dintr-un post în altul, indiferent dacă îşi fac sau nu îşi fac treaba bine. Nu este exact ca în regimul sovietic? Dacă un milion de oameni mărşăluiesc astăzi la Bruxelles, aceşti tipi vor fugi în Bahamas. Pe scurt, aceeaşi ideologie şi aceleaşi sisteme. UE este vechiul model sovietic servit cu sos occidental. Dar insist: asemenea Uniunii Sovietice, Uniunea Europeană poartă în ea germenii propriei sale pierzanii. Eu am trăit în viitorul vostru şi acesta nu a funcţionat”, a încheiat Bukovski prezentarea perspectivei sale sumbre asupra viitorului comun european, înspăimîntătoare pentru mine, mai ales în momentele în care anumite măsuri mă fac să mă îndoiesc de UE. Căci, cu toată prietenia noastră, eu, faţă de el, am rămas un pro-european.

Viktor Orban, premierul Ungariei se află în prezent în plină campanie electorală. El a preluat, în discursurile sale, multe din ideile lui Bukovski, pe care le aplică acum în politicile din ţara vecină, fapt pentru care şi-a atras şi criticile oficialilor europeni. În replică la acestea, el susţinea recent: ” Am aderat la UE pentru că ne-au recomandat să ne integrăm. Părea o ofertă bună. Integrarea însemna să faci lucrurile împreună, în colaborare şi cu prietenie. Am căzut de acord ca doar anumite lucruri să fie decise la nivelul UE, restul rămînînd de competenţa statelor. Nu vrem să fim înjugaţi de o altă dictatură, de data aceasta una occidentală. Este evident că drepturile ne sînt luate încetul cu încetul de o nouă specie, homo bruxellicus. Nu trebuie să acceptăm pasiv toate planurile şi proiectele Bruxelles-ului. Nu a fost vorba să renunţăm la părţi importante din cultura noastră şi din istoria noastră pentru nişte presupuse ideologii şi principii mai înalte”. Ceea ce, indiferent de faptul că-l apreciem sau nu pe liderul politic din Ungaria, e perfect valid. 

 

Faţă de perspectiva sumbră a lui Bukovski ”legată de dictatura de la Bruxelles”, Orban a adăugat în discursul său electoral un element nou: “Ca şi cînd epidemia şi imigranţii nu ar fi suficiente, avem şi o reţea internaţională condusă de la Bruxelles, care vrea să impună taxe brutale pentru proprietăţi şi pentru automobile, mascate ca măsuri pentru protecţia mediului. Vor să ameninţe, nu securitatea financiară a marilor multinaţionale care distrug mediul, ci securitatea financiară a oamenilor simpli. Situaţia este îngrijorătoare peste tot în Europa, Încălziţi-vă mai puţin, folosiţi mai puţină apă, conduceţi mai puţin, iar dacă nu faceţi asta, atunci plătiţi mai mult. Ne întoarcem în comunism, cînd Kadar spunea că nu chiflele sînt mai mici, ci fălcile sînt mai mari. Entuziasmul nostru legat de comunitatea din care facem parte s-a prăbuşit, iar UE este o umbră, o umbră în culorile curcubeului, a ceea ce a fost odată. Dacă va continua aşa, va ajunge un peisaj selenar. Nu este suficient să ne apărăm în faţa Bruxelles-ului, trebuie ca Bruxelles-ul să se reformeze”. 

 

Discrursul lui Viktor Orban depăşeşte în multe puncte un eurosceptism sănătos şi devine antieuropean. El mai declara recent, la o întîlnire electorală: ”În trecut, regiunea noastră a fost ameninţată în special de Est, însă acum nu avem un conflict Est-Vest. Este un conflict Vest-Vest. Prieteni, UE aşa cum arată astăzi este ruinată. Scopul nostru este să facem diferenţa. Nu vor scăpa uşor de noi. Vom rămîne în UE şi vom cere schimbarea. Trebuie să ne opunem unificării mascate, pentru că nu este în interesul popoarelor Europei, ci doar în interesul elitelor, politicienilor, ideologilor, birocraţilor şi liderilor marilor multinaţionale. Ne opunem creării unei noi rase europene, care este politically correct, multiculturală, care spune că nu există diferenţe de gen. Asistăm la aceste experimente pe oameni, iar fiecare ţară are dreptul de a sta departe de ele. Sîntem unguri, nu proşti…”

 

Simt acum că în multe din afirmaţiile sale, Bukovski a avut dreptate. Personal, rămîn un pro-european, desi conservator. Cum cred şi eu, la urma urmei, că între ”homo sovieticus” şi ”homo bruxellicus” e mult mai bine să alegem să rămînem români.