PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: ”Masculinitatea agresivă” şi Al Treilea Război Mondial al nervilor

Putin – ”masculul alfa”...

Ultimele declaraţii făcute de Vladimir Putin, aflat în vizită în Turkmenistan, în cadrul unei conferinţe de presă în capitala turkmenă, Ashgabat şi difuzate de televiziunea Nexta, sînt relevante pentru starea sa de spirit. Mai întîi, el a acuzat ţările NATO: ''Apelul către Ucraina de a continua luptele şi de a refuza negocierile nu face decât să confirme ipoteza noastră că Ucraina şi binele poporului ucrainean nu sunt obiectivul Occidentului şi al NATO, ci un mijloc de a-şi apăra propriile lor interese. Ţările lidere din NATO doresc (...) să-şi afirme hegemonia, ambiţiile lor imperiale''. El a mai spus, cu o ironie forţată, că Alianţa Atlantică şi ''înainte de toate Statele Unite au nevoie de mult timp să aibă un inamic extern în jurul căruia să-şi unească aliaţii'' şi că ''Iranul nu a fost bun pentru aceasta'', dar ei, ruşii, le-au dat ”această şansă, şansa de a reuni toată lumea în jurul lor''. E mai mult furie, decît ironie. Furia pe nişte perdele.

Şi e o furie cu atît mai periculoasă, cu cît e neputincioasă. Putin a părut şi concesiv, făcînd o declaraţie pe care, neispiraţi, unii jurnalişti au socotit-o ”neaşteptată”. El a susţinut că nu vede nicio problemă în aderarea Finlandei şi a Suediei la NATO. Ele nu sînt în situaţia Ucrainei, bîntuită de ”pericolul fascist”, o ţară care de fapt nu există: ''Nu avem probleme cu Suedia şi Finlanda, aşa cum avem cu Ucraina. Dacă Finlanda şi Suedia doresc aceasta, să adere. Este problema lor, pot adera la ce doresc'', a spus Putin. De fapt, Finlanda şi Suedia sînt în această poveste pe post de perdele, iar Ucraina e ”echipa de geologi”, substituind în aceasta puternica protecţie a unui general KGB cu aceea a NATO.

E evident că Putin e peste măsură de furios. Dacă ar putea, ar ataca Finlanda şi ţările baltice, laolaltă cu Moldova, chiar mîine, fără să mai apuce să adere cineva la NATO, respectiv la Uniunea Europeană. Dar, asemenea comandantului lagărului, stăpîn peste deţinuţii din ”frăţia hoţilor” şi nu peste ”politici”, nu poate. Nu are atîta putere. Armata sa, armele sale nu-i permit să-şi satisfacă ambiţia. S-a văzut, în ultimul caz, cînd o rachetă rusească, fabricată după opinia experţilor militari britanici pe la finele anilor ’60 şi destinată de fapt ţintelor maritime (dar utilizată, din lipsă de resurse, la sol), a lovit un mall din oraşul ucrainean Kremenciuk şi nu un depozit de muniţii furnizate de NATO. Cu alte cuvinte, n-a smuls perdelele, ci a spart geamul şi a smuls uşa: ştirea despre victimele civile din mall a făcut înconjurul lumii şi a mai adăugat o filă la dosarul gros al crimelor de război ruseşti în Ucraina.

Negînd evidenţele, Putin a declarat la Ashgabat, în Turkmenia că "Armata noastră nu loveşte niciun loc de infrastructură civilă. Avem toate posibilităţile de a şti unde se află ceea ce este".  El a reiterat ceea ce declarase marţi purtătorul de cuvînt al Ministerului Apărării, general-locotenentul Igor Konaşenkov, care raporta că Forţele Aerospaţiale Ruse au efectuat „lovituri chirurgicale de înaltă precizie”, lovind hangarele care conţineau arme furnizate de SUA şi UE, dar care au fost de fapt un mall, unde au ucis cel puţin 18 persoane, după cum au declarat echipele de salvatori din Kremenciuc, iar 36 de persoane sînt date dispărute – posibil decedaţi, în ruinele în flăcări ale centrului comercial. Ca rezultat al ”loviturii chirurgicale” a armatei ruse, alte 59 de persoane au primit îngrijiri medicale. E ca un chirurg de lagăr, din aceleaşi ”Povestiri din Kolîma”, care chiar dacă era profesor universitar, în viaţa civilă, avea la dispoziţie pentru operaţii doar un bisturiu bont şi nici pic de anstezic, nici alcool sanitar, care diluat cu apă era băut de felceri, înainte de operaţie.

Înecată de furie neputincioasă, Rusia şi conducătorul ei, Vladimir Putin, sînt capabili de orice. Fireşte că sînt gata să sfîşie orice ”perdele” le stau în cale, ca să-i nimicească pe cei pe care i-au identificat ca inamici – ei nu mai sînt ”duşmanii de clasă” şi ”culacii” din timpurile Războiului Civil, ci ”fasciştii” renăscuţi din vremea propagandei staliniste a celui de-al Doilea Război Mondial, pregătindu-l acum, ideologic şi moral, pe cel de-al treilea. Nici din punct de vedere al dotării cu materiale de luptă nu stau mai bine decît atunci. Dar ameninţă cu ”Satan”. Unu şi doi. Şi ameninţările ruse pot deveni oricînd o realitate semănînd cu Apocalipsa, pe măsură ce ”geologii” occidentali pun gaz pe foc, mărind dezechilbrul între mînie şi neputinţă. La ruşi, cînd acesta devine prea mare, ei explodează, dincolo de orice raţiune şi morală – acesta e, în opinia mea, pericolul major. Pot, oricînd, la fel ca nişte amărîte de perdele, să ducă la nesăbuinţă şi, în cazul de faţă, să işte Al Treilea Război Mondial şi o explozie planetară. Extincţia lumii.

...şi Macron, băieţelul care se vrea om mare

La aceeaşi conferinţă de presă, Putin a comentat o remarcă a premierului britanic Boris Johnson, care a spus că ”o femeie nu ar fi declanşat niciodată un război nebun, macho" şi că liderul rus a declanşat invazia care e ”un exemplu de masculinitate toxică. Asta este ceea ce face el în Ucraina”. Ceea ce n-ar fi făcut, dacă ar fi fost femeie. În replică, Vladimir Putin a răspuns la întrebările jurnaliştilor, la încheierea vizitei în Turkmenistan, care a fost numai un pretext pentru a arăta că e bine-sănătos şi să răspundă acţiunilor recente de mobilizare economică şi militară a occidentului. El a declarat: ”Nu voi spune acum, ce-ar fi fost, dacă ar fi fost aşa. În acest sens, vreau doar să amintesc evenimentele din istoria recentă, cînd Margaret Thatcher a decis să înceapă ostilităţile împotriva Argentinei, pentru Insulele Falkland. Aici, o femeie a decis să înceapă acţiuni militare”. Punct lovit, pentru liderul rus. La discursuri, evident, ruşii – ca întotdeauna – stau mult mai bine şi sînt mult mai activi decît la acoperirea acestora în realitate.

De fapt, cel mai recent exemplu de ”masculinitate agresivă” l-a dat lumii, nu Putin, care-şi păstrează tonul calm şi chiar zeflemitor (ceea ce-l face mult mai periculos, pentru că trădează o furie rece), ci un lider occidental. Efectul ar fi fost, într-un fel, comic, dacă n-ar fi fost riscant, prin secretele dezvăluite publicului, de acţiunea tipică unui ”macho politic” a liderului francez Emmanuel Macron. 

Aşadar, în vreme ce premierul britanic Boris Johnson consideră că, dacă preşedintele rus Vladimir Putin ar fi fost femeie, nu ar fi declanşat acest război „nebun, macho” în Ucraina, preşedintele Franţei, disperat să-şi arate bărbăţia, a fost filmat luni la reuniunea G7 din Bavaria, cum a grăbit pasul şi l-a ajuns din urmă pe Biden, intervenind în discuţia dintre preşedintele american şi consilierul său pentru securitate naţională, Jake Sullivan, pe care a înterupt-o, sub ochii presei. Nu putea spune că nu-i vede pe ziarişti. Dimpotrivă, parcă-i căuta. Gestul său a fost unul iresponsabil, prin conţinutul comunicării. Vrînd se dea mare, Macron le-a dat posibilitatea jurnaliştilor să difuzeze în direct cum preşedintele francez i-a spus lui Biden ce a discutat cu autorităţile din Emiratele Arabe pe tema petrolului. Un subiect sensibil, cu greutate. I-a vorbit despre apelul telefonic dat celor din Emiratele Arabe Unite, în speranţa de a-i convinge să-şi mărească producţia de barili de petrol. ”Îmi cer scuze că vă întrerup... Joe! Domnule preşedinte! Scuzaţi-mă, îmi pare rău că vă întrerup. Joe!” – a început Macron să spună, şi a continuat, în faţa unui Biden nedumerit. ”Aşa cum m-aţi sfătuit, am  decis să îl sun pe preşedintele Emiratelor Arabe Unite. L-am rugat să îşi mărească producţia. Mi-a spus două lucruri: în primul rând, că e la maximum, asta susţine, mi-a spus că e tot ce poate face. În al doilea rând, mi-a spus că, potrivit lui, saudiţii ar putea să şi-o mărească un pic pe-a lor. Cu 150 (de mii de barili) sau puţin mai mult, dar nu în cantităţi mari şi nu în următoarele şase luni. Şi în fine, în ceea ce priveşte ce vom face în legătură cu petrolul rusesc, mi-a spus că trebuie să ne asigurăm că India...” Moment în care Jake Sullivan îi arată camerele de filmat: "Careful, careful. Maybe we should just go inside". Răul era deja făcut.

Emmanuel Macron, în goană disperată pentru voturi, i-a pus pe americani într-o situaţie delicată: arătîndu-i cum se milogesc la arabi, pentru sporirea cotei de extracţie de petrol. Nu trebuia oricum să spună aşa ceva sub ochii presei, dar vanitatea sa copilărească, transformată subit şi comic într-o ”masculinitate agresivă”, l-a făcut să comită o gafă monumentală. Toţi analiştii au fost de acord că nu trebuia să spună aşa ceva de faţă cu presa. ”This is hilarious! Such theatre! Mad Macron discussing important issues with Biden - who looks TOTALLY lost - right in the middle of a court of journalists”, au comentat aceştia din urmă în 28 iunie 2022.

Degeaba în seara aceleiaşi zile Gerard Araud, fostul ambasador al Franţei în Statele Unite l-a scuzat, afirmînd că el crede că Macron ”nu a văzut că este ascultat. Nu avea niciun interes să spună asta în faţa camerelor de filmat” şi că ”a fost surprins”. N-a fost surprins deloc. A crezut că ”punctează”, în favoarea sa, arătîndu-le francezilor ”cît de tare e”. N-a fost aşa. Un jurnalist american, specializat în probleme externe al unui post care a transmis imaginile, a spus că  nu era niciun interes ca asemenea informaţii să fie făcute publice, ”cu atât mai puţin interes cu cît miza este într-adevăr aici. Ceea ce vorbeşte pentru un minut cu Joe Biden, puţin jenat de altfel, este crucial! Joe Biden va merge în Arabia Saudită peste cîteva zile călcîndu-şi pe inimă, pentru a discuta cu prinţul moştenitor despre care a spus anterior că este un paria cu care nu vrea să vorbească”. O întîlnire cu prinţul Mohamed Ben Zayed, la care Biden n-ar fi dorit niciodată să ajungă: potrivit organizaţiilor pentru drepturile omului Amnesty International şi Human Rights Watch, Emiratele Arabe Unite practică ”detenţia arbitrară şi dispariţia forţată a cetăţenilor”. Politologului Andreas Krieg scrie că ”ideologia politică a lui Mohamed Zayed susţine că autoritatea omului puternic este sistemul optim de guvernare pentru Emiratele Arabe Unite”, iar regimul ”feroce al lui Mohammed bin Zayed s-a mişcat împotriva oricărui activism al societăţilor civile, din afara controlului statului”. Vizita în ţările din Orientul Apropiat e oricum un coşmar pentru Biden, care şi-ar dori ca despre aceasta, dacă se poate, să nu se vorbească deloc.

Efectul gestului său intempestiv a fost total invers decît cel scontat de Macron, a cărui ”masculinitate agresivă” a devenit, de fapt, o probă de infantilism. De care Putin, de pildă, n-ar da dovadă niciodată. Şi e de fapt ceea ce face diferenţa, într-un al treilea război mondial al nervilor, care e deja în curs. Războaiele nu se declanşează niciodată doar din raţiune, ci mai ales din prea multă furie şi pasiune şi orgoliu. Din cauza unor nenorocite de perdele.