PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Războiul pentru vaccinul anti-covid, produs în România

Ostilitate şi suspiciuni în loc de entuziasm, la descoperirea vaccinului

 Specialiştii de la clinica timişoreană şi-au publicat încă din februarie 2020 rezultatele preliminare, enunţînd principiile de acţiune ale limfocitelor ”T”, în cazul noii boli. Şi au aşteptat, încrezători, finanţare pentru continuarea studiilor, la acest vaccin românesc care, pe baza tehnologiei avansate de utilizare a peptidelor împotriva cancerului, prin stimularea imunităţii, îşi pot găsi o aplicare rapidă şi în lupta împotriva COVID-ului. Au aşteptat degeaba – au primit cu totul altceva.

Mai întîi, au început atacurile la persoană, după anunţarea posibilităţii pe care o deschidea anunţul făcut de doctorul Păunescu, de a avea un vaccin românesc împotriva noului coronavirus, administrat simplu, ca un spray nazal. El a continuat să facă subiectul unei adevărate campanii de presă – cum adică, ne trezim noi, cînd toată omenirea se dă de ceasul morţii să caute un remediu al bolii, că-l avem deja? Apoi, asupra propunerii OncoGen s-a aşternut un adevărat complot al tăcerii. Parte, din invidie profesională, mi-a mărturisit doctorul Păunescu.

Şi aici trebuie să fac o mărturisire. Îl cunosc pe Virgil Păunescu de la începutul anilor ‘2000, de cînd, alături de mine, era printre cele mai apropiate persoane ale regretatului Constantin Ticu Dumitrescu. Fiind pe atunci director de ”resurse umane” în Ministerul Sănătăţii, doctorul Păunescu a devenit şi medicul curant al preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, pe care l-a îngrijit, cu devotament, pînă la capătul vieţii acestuia. Au fost ani în care ne-a legat o strînsă prietenie.

Aşa că, atunci cînd am fost primit în audienţă de premierul Ludovic Orban, în două rînduri, în februarie 2020, legat de destituirea mea de la IICCMER (primind atunci vestea că, din păcate, preşedintele Iohannis rămîne inflexibil, în ceea ce mă priveşte, la sfatul consilierului său Andrei Muraru, fostul meu subaltern şi apoi şef de la Institut, dar în schimb a acceptat să nu-l destituie pe Arafat, de la SMURD), i-am vorbit cu căldură şi de Virgil Păunescu, despre descoperirea sa. Mi-a mărturisit că a fost sfătuit să nu-i dea curs solicitării, de sprijinire a cercetărilor penru dezvoltarea vaccinului românesc anticovid. Nu era vorba de sumă, 5 milioane de euro, cît erau necesari pentru dezvoltarea şi mai ales testarea experimentală a produsului, cît de neîncrederea în persoana care anunţase descoperirea, din cîte am putut să înţeleg. Am încercat să o spulber, dar fără succes.

Proiectul DECODE: de la ameninţări la controale, pe finanţările obţinute cu ţîrîita

Formula de producere a vaccinului Oncogen fusese deja publicată, în presa de specialitate internaţională. Inspiraţi sau nu de formulă, ori descoperită prin propriile căi de cercetare, specialiştii germani de la Universitatea din Tubingen au anunţat, la cîteva luni după ce apăruse studiul celor de la OncoGen, că încep testarea unui nou produs, pe baza aceleiaşi tehnologii publicată de specialiştii timişoreni cu mult înaintea lor.

Au venit şi la Timişoara veşti bune. Lui Virgil Păunescu i-au fost, în cele din urmă alocate fonduri, în urma aplicării la un grant, în asociere cu Institutul Cantacuzino, acordat de Ministerul Învăţămîntului (care comasa fostul Minister al Cercetării), în sumă de 730.000 de euro. Banii au început să fie alocaţi din vara anului 2020, cu ţîrîita. Astfel că Păunescu a demarat în cadrul clinicii pe care o conduce proiectul DECODE, numele dat cercetărilor pentru elaborarea acestui vaccin, bazat pe stimularea celulelor imune ”T” din organismul uman.

Cercetările au pornit greu şi au mers şi mai greu. În martie 2021, doctorul Păunescu declara că „banii au venit în august anul trecut, cînd lumea este în concediu, astfel că am început să facem achiziţiile în septembrie şi abia la sfîrşitul anului ne-au venit reactivii şi am început să lucrăm”. Cu toate acestea, ”noi nu ne-am oprit din cercetare. Mai avem puţină finanţare, nu cît ne trebuie”. Totalul sumei estimate rămăsese acelaşi – 5 milioane de euro. E mai mult decît puţin, faţă de cei 1.000 de miliarde de dolari, alocaţi de Statele Unite pentru tratamentul împotrva cancerului. Virgil Păunescu mai spunea atunci că ”pregătirea pentru producţie necesită aceşti bani, pentru a putea face toate cercetările de care este nevoie. Agenţia Europeană a Medicamentului vrea experimente, care costă chiar mult mai mult. Avem la dispoziţie doar bugetul de 720.000 de euro, pe doi ani, 2020-2021”.

Prevăzător, directorul OncoGen  se aliase cu Institutul Cantacuzino din Bucureşti, unde a găsit toată deschiderea, pentru o preconizată intrare pe linia de producţie a vaccinului românesc. Costurile producţiei, mi-a explicat doctorul Păunescu în discuţiile destul de numeroase pe care le-am avut pe marginea vaccinului, care ar putea fi produs în România, ar putea creşte exponenţial în timp, dacă nu ne grăbim: reactivii necesari nu se produc în România, ”noi şi pentru cercetare îi cumpărăm din alte ţări. Dacă Germania va începe producţia unui vaccin similar, cel de la Tubingen (care a intrat deja în faza de testare), reactivii vor fi mult mai scumpi şi greu de găsit, dacă se va dovedi eficienţa vaccinului bazat pe tehnologia folosită în tratarea cancerului”. Pe lîngă aceşti reactivi, ar fi nevoie de avizele necesare pentru începerea testării şi de suma de 2-3 de milioane de euro, pentru validarea prin testare a vaccinului.

Păunescu n-a primit niciun ban, în acelaşi timp în care ministrul Vlad Voiculescu contracta, prin Austria (după cum s-a scris în presă, la finele lunii septembrie a.c.) cumpărarea unor vaccinuri care nici nu existau. A fost denigrat, ameninţat, supus anchetelor administrative, pentru că, în disperare de cauză, testase produsul pe sine şi, în mai multe interviuri, şi-a apărat şi a promovat ideile şi descoperirile colegilor săi de la clinică. Şi, pentru că ameninţările şi măsurile administrative împotriva lui şi a OncoGen n-au funcţionat, i-au venit pe cap inspectorii de la Curtea de Conturi.

Determinaţi profesional să controleze cum s-au cheltuit banii în proiectul DECODE, deşi acesta nu s-a încheiat, inspectorii şi-au depăştit cu mult atribuţiile: i-a interesat pur şi simplu tehnologia, ce conţine vaccinul, cum de au aflat cei de la Tubingen ”reţeta” lui, de unde şi cum au fost cumpărate componentele, de ce au cumpărat ”limfocite” fără licitaţie. Şi, nu în ultimul rînd, de unde au avut bani, ca să facă cercetări, înainte de a primi finanţarea de la statul român.

Inspectorii de conturi au făcut controlul mai degrabă în baza unui chestionar-compendiu, compus pe baza unor articole de presă defăimătoare la adresa doctorului Păunescu şi a echipei sale de la OncoGen. Asemenea articole nu au lipsit, în condiţiile în care ”Big Pharma” e atît de interesată în a stopa o asemenea întreprindere, din partea României. Întrebările, aşa cum chiar inspectorii le-au dat publicităţii, n-au nimic în comun cu atribuţiile unui organ de control financiar al statului român, ci cu o fostă Securitate, pusă în slujba ”multinaţionalelor” farmaceutice.

”Prioritatea anumitor grupuri nu este finalizarea vaccinului, ci oprirea cercetărilor”

În pandemie, toată lumea – de la presă, pînă la ”organele abilitate” – au acuzat că s-au cheltuit bani aiurea, pe achiziţii: începînd cu celebrele ”izolete”, care cine ştie pe unde mai zac, şi pînă la măşti neconforme, ori cantităţi supradimensionate de vaccinuri, care au trebuit redirijate, ca donaţii, pentru a nu expira în depozitele din România. N-am auzit, în aceste cazuri, de controale ale Curţii de Conturi, dar inspectorii ei s-au năpustit, în schimb, asupra micii clinici de cercetare de la Timişoara.

Inspectorii de la Camera de Conturi Timiş s-au dus la OncoGen în aprilie acest an şi, la finalul controlului, s-au plîns că ”directorul de proiect, Virgil Păunescu, dar şi conducerea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară Cantacuzino au refuzat să răspundă întrebărilor, în legătură cu starea în care se află proiectul de cercetare şi cu privire la rezultatele obţinute”. Dar acestea sînt secrete ale cercetării şi asemenea întrebări n-ar fi avut ce să caute, în atribuţiile Camerei de Conturi Timiş. Inspectorii n-au cercetat numai cum s-au cheltuit banii, ci subiectul declarat al investigaţiei lor a fost vaccinul anticovid românesc în sine, care nici nu există oficial, deşi el a fost produs de facto, la OncoGen (şi testat, de doctorul Păunescu, pe sine), din martie 2020. Şi putea să fie, de atunci încoace, demult în uz, salvînd mii, zeci de mii de vieţi. Poate şi mai mult...

Dar statul român n-a făcut (mai) nimic, pentru a trece la testarea în masă a vaccinului şi apoi la probabila, posibila producţie, în cadrul Institutului Cantacuzino. Nu s-ar mai fi făcut atîtea împrumuturi pe piaţa externă şi nu s-ar mai fi putut aduce vaccinuri cu tona, care au stîrnit o adevărată furie ”antivaccinistă”. Cu totul altfel ar fi stat lucurile probabil, cu un produs total non-invaziv, un spray nazal de stimulare a imunităţii. Produs în România.

Am citit deseori pe internet cum că directorul OncoGen Virgil Păunescu ar fi de fapt un nebun. Într-un fel, e – aşa am fost socotit cîteodată şi eu – atîta vreme cît nu cedează, nici lipsit de fonduri şi nici cu inspectorii de la Curtea de Conturi, pe cap. Fost consilier prezidenţial pe probleme de sănătate al preşedintelui Băsescu, a învăţat de la şeful său de la Cotroceni singura lecţie bună, pe care acesta a putut-o oferi: determinarea cu care-şi apără punctul de vedere.

Faţă de controlul la care a fost supus de Camera de Conturi Timiş, Virgil Păunescu a reacţionat cum ştia mai bine: ofensiv. Cum arătau chiar inspectorii de la Casa de Conturi Timiş, Virgil Păunescu, directorul proiectului DECODE, în urma căruia ar trebui să aibă şi România un vaccin împotriva covid-19, ”a refuzat să pună la dispoziţia inspectorilor Curţii de Conturi documentele solicitate” şi ”nu a dorit să răspundă la întrebările despre realizarea vaccinului”. În timpul controlului, doctorul Păunescu a declarat că fusese ameninţat de mai multă vreme cu acest ”audit”, care ar urma să aibă un rezultat ”direcţionat politic” şi a formulat o plîngere împotriva inspectorilor de la Timiş, către superiorii lor de la Bucureşti.

Doctorul Păunescu a cîştigat în cele din urmă, în această ”hărţuire” de etapă, din lungul război pe care-l poartă, pentru vaccinul românesc anti-covid. El a postat zilele  trecute, mai precis pe 18 noiembrie, pe pagina sa de Facebook, următoarele: ”Sînt întrebat cînd va fi pus pe piaţă vaccinul dezvoltat la Timişoara. Multe persoane ne îndeamnă să lucrăm mai mult, să forţăm lucrurile. Nu intenţionam să deschid această discuţie, dar cred că cei care pun aceste întrebări trebuie să afle adevărul. Au fost puse in mişcare mecanisme, prin care instituţiile de control ale statului sunt utilizate în mod ABUZIV şi ILEGAL, pentru a discredita şi a opri finalizarea vaccinului nostru. După mai multe anchete ale Ministerului Sănătăţii, Curtea de Conturi Timişoara a fost trimisă în control, iar raportul lor despre proiectul vaccinului a fost unul MINCINOS. Ce se urmăreşte cu acest fals? Se urmăreşte oprirea cercetărilor şi angrenarea altor instituţii ale statului în acest plan: procuratura, DNA, poliţia etc. Din fericire am găsit înţelegere la Curtea de Conturi Bucureşti, unde oameni raţionali şi corecţi au recunoscut falsul şi au sancţionat inspectorii Curţii de Conturi Timişoara. Prioritatea anumitor grupuri nu este finalizarea vaccinului, ci oprirea cercetărilor, chiar cu preţul îndepărtării fondatorului centrului OncoGen”.

Miza e simplă: pentru a opri cercetările la vaccin, nu e deajus să nu-l finanţezi: trebuie să-l opreşti cumva din treabă, pe cel care le coordonează. Pe Virgil Păunescu. Numai că, vă spun, pentru că-l cunosc, cu Păunescu va fi greu. El a găsit deja înţelegere la un militar, generalul de brigadă dr. Florin Oancea, cel care conduce ”Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară Cantacuzino”, titulatura exactă a partenerului OncoGen, în dezvoltarea vaccinului românesc.

Speranţa mea e că la conducerea actuală a guvernului a venit tot un militar, generalul Nicolae Ciucă, fost şef al Marelui Stat Major şi Ministru al Apărării. Un om care înţelege perfect ceea ce scrie pe pagina de gardă, a prezentării Institutului Cantacuzino: că ”este instituţie de drept public care desfăşoară activităţi de interes strategic, în domeniul asigurării protecţiei intereselor esenţiale ale siguranţei stării de sănătate a populaţiei”. Şi ce poate fi mai strategic, decît dezvoltarea unui vaccin anti-covid românesc, acceptat de toată lumea?