PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea - Sfinţii Securităţii, cu ”ochi albaşti bleu-ciel”

Mai întîi, încep acest articol printr-o erată, urmată de scuzele de rigoare. În articolul precendent, am făcut o confuzie gravă între Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne, înfiinţată la 5 iunie 1991 prin Decizia nr. 910 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, recunoscută ca avînd statut de utilitate publică prin H.G. nr. 869 din 01.08.2007 şi ca organizaţie de binefacere prin H.G. nr. 956 din 22 august 2007, care-i grupează pe foştii poliţişti şi alte cadre din Ministerul de Interne, şi Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii (ACMRR-SRI), care a fost constituită la 24 martie 1994, prin sentinţa civilă nr.10/PJ, ca ”organizaţie neguvernamentală, persoană juridică de drept privat, apolitică şi fără scop patrimonial”. Am atribuit primei Asociaţii, cea a cadrelor MAI, attribute, nume şi fapte ale celei de-a doua. Sincer, regret această confuzie, cît şi faptul că am confundat, e drept că datorită denumirilor apropiate, dar nu în mod voit, ci din grabă şi neatenţie, Asociaţia care-i grupează pe cei care au luptat în întreaga carieră împotriva infracţionalităşii şi pentru păstrarea ordinii publice în România cu aceea care-i grupează pe ofiţerii ”cu ochi albaştri bleu-ciel”, despre care va fi vorba şi în acest articol. Le dau dreptate celor din conducerea Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne, al cărui drept la replică urmează integral acestui articol, adăugînf însă că din conţinutul articolului meu precedent reiese implicit că nu m-am referit de fapt la aceasta, ci la Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii (ACMRR-SRI). Regret sincer confuzia făcută şi mi-o asum. E vina mea, (cum rar spun românii), pe care o recunosc şi mi-o asum în întregime.

Şi-acum, revind la Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii (ACMRR-SRI), cea despre care e vorba de fapt şi în articolul precedent. Anul trecut, de ziua SRI, în judeţul Argeş, un poet local, Constantin Vărăşcanu, profesor pensionar, declama cu patos la complexul hotelier ”Victoria” din Piteşti, unde s-au reunit fostele cadre la o agapă, o poezie: ”Ochi albaştri bleu-ciel”, dedicată eroilor ”insituţiei”: ”Stau de strajă sub drapel / Într-un unic jurământ, / Patria şi Domnul Sfânt! / Ochi albaştri în genuni / Stau de strajă sub furtuni, / Cu o singură credinţă, / Patria în biruinţă! / Ochi albaştri la hotare / Stau de strajă lângă fraţi / Pentru România Mare, / Cu lumina din Carpaţi!”. Pînă la ridicarea unei troiţe, tot la Piteşti, pentru aceşti eroi ”de pe frontul nevăzut” şi ”din toate timpurile”, n-a mai fost decît un pas. Troiţă la care s-au repezit să se închine, în Cimitrul Militar din Piteşti la inaugurarea ei, sute de foşti ofiţeri ai Securităţii, din mai multe judeţe. Aşa s-a ajuns, de la poliţia politică, la ”sfinţirea” Securităţii şi a ”martirilor” ei. Toate acestea se întîmplă sub oblăduirea Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Serviciul Român de Informaţii.

.

Securiştii – ”singurii care şi-au apărat patria”

Un fost cadru al SRI a comentat refacerea fostei Securităţi sub sigla Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Serviciul Român de Informaţii, despre care am scris, arătînd, cu privire la filiala Argeş, care a avut anul trecut iniţiativa ridicării troiţei în cinstea ”eroilor de pe frontul nevăzut”: ”Trist este că toţi membrii care ocupă vreo demnitate în asociaţia cadrelor din SRI Argeş sînt într-adevăr foşti securisti: Şovar preşedinte, Cârstea vicepreşedinte, Muşat secretar. Niciun SRI-is. Despre aceasta, Şovar face mare caz, vorbind despre faptul că niciun membru al Asociaţiei nu a făcut poliţie politică, deşi evidenţele îl contrazic, foarte mulţi dintre securiştii de la conducere fiind declaraţi de CNSAS lucrători ai Securităţii şi spune că ei au fost singurii care şi-au apărat patria. De unguri, de ruşi, de toată lumea, numai de ei înşişi nu”.  

Comentariul fostului cadru SRI e întărit şi de una din victimele securiştilor din Argeş. Comentînd pe site-ul ”Memorialul Ocnele Mari” postările despre ridicarea troiţei din Cimitirul Militar Piteşti în memoria ”eroilor de pe frontul nevăzut”, adică a foştilor securişti, fostul prefect al judeţului din anii ’90, Aurel Teodorescu, arăta – recunoscînd în fotografiile participanţilor la eveniment pe unii dintre cei care l-au urmărit şi persecutat înainte de 1989: ”Miculeţu şi Ghiţescu m-am anchetat. Ghiţescu propunea planul de măsuri ca parte componentă a DUI. Miculeţu îl aproba, după care la cîteva luni se făcea analiza şi erau trase cocluziile. Colonelul Diţă, Şeful Securităţii Argeş, înainta raport la CID. Am avut trei dosare DUI, deoarece munca de influenţare pozitivă a mea nu dădea rezultatele aşteptate de această instituţie. Ultimul dosar mi s-a deschis în 1985”. Astăzi, asemenea figuri precum cele evocate de Teodorescu sînt cele care-şi ”cinstesc” eroii din Securitate. Pe ele însele şi trecutul glorios, iar Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din SRI este, de fapt, un cadru dominat de nostalgiile după fosta poliţie politică comunistă, în care cei mai mulţi dintre ”pensionarii speciali” ai Serviciului Român de Informaţii ”au servit patria”.

Iniţiativa ridicării troiţei din Piteşti în memoria securiştilor ”din toate timpurile”, care a iscat atîtea controverse, pentru că e la o mică distanţă chiar de fostul Penitenciar Piteşti, unde s-au petrecut ororile inimaginabile ale Securităţii, n-a fost un gest singular. În revista ”Vitralii”, a cadrelor SRI în rezervă şi retragere, se arăta, anul trecut, într-o cronologie a evenimentelor Asociaţiei că ”un grup de reprezentanţi ai sucursalei Vîlcea au răspuns invitaţiei colegilor din Argeş, participînd la dezvelirea şi sfinţirea crucii comemorative închinate cadrelor de informaţii din toate timpurile”. Timpuri glorioase!

În urma scandalului public creat, ACMMR a încercat să domolească spiritele. Pagina Ascociaţiei se deschide şi în prezent cu un  Comunicat din 20 septembrie 2022 al Asociaţiei, în care se arată că ”Am luat cunoştinţă cu surprindere şi regret de comentarii şi interpretări distorsionate privind troiţa comemorativă dedicată lucrătorilor de informaţii români, amplasată în Cimitirul Militar „Sf.Gheorghe” Piteşti. Menţionăm că inaugurarea acestei troiţe comemorative este o iniţiativă exclusiv locală a sucursalei A.C.M.R.R. Argeş şi nu are aprobarea conducerii Serviciului Român de Informaţii. Încă de la înfiinţarea sa, acum mai bine de 20 de ani, A.C.M.R.R s-a pronunţat cât se poate de clar – alături de alte organizaţii ale veteranilor din diverse structuri informative ale României şi în consens cu societatea românească, în general – în sensul denunţării şi delimitării de anii ’50, perioadă neagră din istoria României. Această poziţie a fost şi este cu atât mai firească, cu cât Asociaţia reprezintă cadre în rezervă şi retragere care nu se născuseră încă ori erau copii în acele vremuri de neagră amintire. Ca ilustrare suplimentară a faptului că monumentul este dedicat memoriei lucrătorilor de informaţii în general, din toate structurile şi din toate timpurile (şi nu Securităţii din perioada comunistă), e de subliniat şi că, la sfinţirea troiţei au participat – alături de membri ai Sucursalei Argeş a A.C.M.R.R., promotorii acestui demers – şi reprezentanţi ai asociaţiilor de rezervişti ai altor instituţii şi structuri româneşti din domeniile apărării şi siguranţei naţionale”.

Da, au participat ”şi alţii”, Dar cei care au ridicat-o. cum spune acelaşi comentator anonim, cadru SRI în rezervă, ”de menţionat că peste 95% din cei care au contribuit la ridicarea crucii sunt securişti dovediţi în instanţă”. Şi n-are cum să greşească – e vorba, doar, de foştii săi colegi mai vîrstnici.

Acţiunea de ridicare a ”eroilor Securităţii” la rangul de sfinţi, la care se închină cadrele în rezervă şi retragere din SRI e, cu toate ripostele şi protestele societăţii civile, politica neoficială a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din SRI. Sub sigla Serviciului Român de Informaţii. Colonelul Dumitru Şovar n-a avut nicio ezitare în a-şi susţine în continuare demersul, chiar împotriva sugestiilor venite de la directorul SRI, Eduard Hellvig. După ce l-a etichetat drept ”nebun” pe acesta într-un interviu în presa locală, pentru că a condamnat ridicarea troiţei şi a făcut publice documentele Securităţii privind Revoluţia din 1989, şeful Asociaţiei din Argeş a avut o perioadă în care a stat în umbră. Dar n-a durat mult:  ”După o perioadă în care a evitat orice apariţie publică, Şovar a ieşit din această retragere strategică având un tonus ridicat. Şi a exprimat dorinţa de a realiza demersuri măreţe în continuare (excursii, coroane, balul ofiţerului), care sub masca promovării intereselor membrilor Asociaţiei, nu sunt altceva decât acţiuni de promovare a firmei lui de protecţie şi pază, Euroguard. Şi a făcut publică şi susţinerea şefului superior, generalul Stoica Ion, care  a spus Şovar, nu are să îi reproşeze nimic ca preşedinte al Asociaţiei pe scară ierarhică”.

În delirul lui, colonelul susţine cu tărie că niciun fost securist n-a făcut de fapt ”poliţie politică”, deşi activitatea CNSAS dovedeşte cu totul altceva. Visînd la avansarea lui la gradul de general, colonelul SRI, fost căpitan de Securitate la Piteşti în 1989, afirmă: ”cu accente patologice”, că membrii ACMMR SRI nu au făcut poliţie politică pentru că ”nu aveau vârstă biologica pentru această faptă”, că la inaugurarea ”troiţei Securităţii” a invitat personalităţi ”care au legătură cu siguranţa naţională”, considerîndu-se probabil în continuare ”activ” prin firma lui Euroguard, care controlează practic contra-cost ”paza şi protecţia” majorităţii insituţiilor din judeţul Argeş. Dar, în acelaşi timp, Şovar nu ezită să-şi manifeste deschis, la şedinţele cu cadrele din Asociaţie ”foarte multe nemulţumiri cu privire la activitatea directorului SRI Hellvig, care nu îi înţelege poziţia”.

Pe Şovar nu-l interesează Hellvig, atîta vreme cît e sub umbrela unui personaj care în lumea rezerviştilor din Securitate e supranumit ”Boss-ul”: generalul Ion Stoica. Cine e acesta şi cum funcţionează ”reţeaua” cadrelor din Asociaţia în care s-au reunit pensionarii din SRI, de fapt din Securitate, aflăm în continuare.

Stoica, ”Boss-ul” sfinţilor Securităţii

Prezent la adunarea în care poetul Vărăşcanu declama poemul despre ”ochii albaşti bleu-ciel” se afla generalul SRI în rezervă Ion Stoica, din partea ”Centralei” Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere. Între altele, generalul Stoica a povestit, cu acente patetice şi eroice, cum s-a evitat vărsarea de sânge în Argeş, la Revoluţie şi ce rol a avut Securitatea, în acest sens. Probabil că i-a povestit cineva, pentru că de fapt el însuşi a stat ascuns, în acele zile, în zona localităţii Budeasa din judeţ, unde se refugiase de teama aceleiaşi Revoluţii. Dar anul trecut, la 32 de ani de la înfiinţarea SRI şi 28 a Asociaţei, în atmosfera încinsă de la complexul hotelier ”Victoria” generalul Stoica celebra de fapt inclusiv Victoria Securităţii asupra revoluţiei anticomuniste, cît şi eroizarea ei, pînă la primul pas spre sfinţenie – pe care l-a făcut, cu troiţa de la Cimitrul Militar, subalternul lui, colonelul Şovar. Erau acolo şi ascultau euforiile Securităţii eroice, într-o tăcere respectuoasă, toate notabilităţile judeţului: preşedintele Comitetului Judeţean, Ion Mînzînă, subprefecţii, Bogdan Minciunescu şi Ciprian Neculăescu şi primarul Piteştiului, Cristian Gentea. Nu lipsea nici parlamentarul Nicolae Georgescu, membru în Comisia de Ordine Publică, Apărare şi Siguranţă Naţională a Camerei Deputaţilor, sau şeful SRI Argeş, colonelul Marian Boncoi.

”Tătic” al ofiţerilor SRI din judeţele Argeş şi Dâmboviţa în anii ’90, ca fost coordonator al Centrului Operativ Zonal din nordul Munteniei al Serviciului Român de Informaţii, generalul Stoica i-a oferit atunci o diplomă aniversară gazdei, colonelului Dumitru Şovar, preşedintele asociaţiei de rezervişti din Argeş, dar şi tot girul puterii lui, de ”Boss”.  Şovar a dat el însuşi diplome mai departe, din partea Asociaţiei, cu sigla SRI şi semnate de el însuşi, tututor notablilităţilor prezente la manifestaţie – inclusiv ziaristului care a relatat evenimentul. Nimeni nu s-a mirat, ori n-a fost interesat de faptul că ulterior firma sa de ”protecţie şi pază”, Euroguard, dotată cu o singură maşină şi cîţiva angajaţi, a ”luat” toate contractile de profil ale instituţiilor de stat din judeţ, după ce gazdele, ”rezervişti” ai Serviciului, ”oameni în vîrstă”, deci cu stagii la Securitate, ”au avut prilejul să socializeze şi să depene amintiri”.

Numele generalului SRI Stoica îmi e foarte cunoscut, încă de pe vremea ”Armaghedonului” securiştilor.  Dar acum pot să spun mai multe decît atunci. Ion Stoica s-a născut în 19 0ctombrie 1948 la Runcu, în judeţul Dîmboviţa. A absolvit Şcoala Profesională de ucenici din Tîrgovişte, cu certificat nr. 106 din 30 iunie 1961 avînd calificare de turnător. Turnător se pare că a fost şi la Securitate, unde a fost primit la Şcoala de ofiţeri de la Băneasa în 1978, fiind repartizat ca tînăr locotenet la Inspectoratul Judeţean de Securitate din Dîmboviţa. În 1984 a fost avansat la gradul de locotenent major, iar de aici încolo i se pierde urma în scriptele Inspectoratului. A ajuns la Securitatea Muncipiului Bucureşti,  se spune că şi în ”graţiile” Elenei Ceauşescu, datorită căreia ar fi avansat mult mai rapid, pînă la gradul de locotenent-colonel. Despre faptele lui la Revoluţie, am vorbit mai sus. După aceea, a fost cooptat în SRI, unde a avansat colonel, coodonator al ”COZ” (Centrul Operativ Zonal) din Muntenia şi şef SRI Dîmboviţa. A fost trecut în rezervă în 1997, după demisia lui Virgil Măgureanu. Dar nu şi-a pierdut puterea şi influenţa.  A fost angajat ”expert” la Consiliul National al PDSR (octombrie 1997-26 martie 2001) şi şef al Serviciului de Protecţie Internă al partidului, o structură care era ”coloana a V-a” militară a partidului.

Cînd Adrian Nastase a ajuns premier, Stoica a fost promovat pentru serviciile sale nepreţuite din vremea opoziţiei PDSR, la gradul de general de brigadă, prin acelaşi decret 990/29.11.2001 prin care Ion Iliescu îi avansa pe Radu Timofte, şeful  SRI, Gheorghe Fulga, şeful SIE şi Marian Ureche, şeful SIPA. Ca funcţie, proaspătul general a primit-o pe cea de director general adjunct al Vămilor. Şeful său era vicepreşedintele PDSR Bucureşti, Tudor Tănăsescu. Cel din urmă îi era binecuoscut lui Stoica. Vechi vameş, din vremea comunismului, Tănăsescu a fost recrutat informator, printr-un referat din 21 aprilie 1984 de locotenent-colonelul Petru Morariu, care la finele anilor ’80 era colonel şi locţiitor al Direcţiei de Cercetari Penale a Securităţii. Tănăsescu a fost informator la Vama Antrepozite Bucureşti pînă la clasarea dosarului personal, după ce a devenit membru PCR, în 1988. La trei ani după ce Ion Iliescu îl ridicase la gradul de general pe Stoica, în decembrie 2005, Tănăsescu, informatorul ajuns şef al său la Vamă, a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciu Credincios, în grad de Cavaler, imediat după ce a semnat o ordonanţă de preluare la bugetul de stat a datoriilor RAFO Oneşti, devalizată ca ”puşculiţă” a partidului.

Încă de pe cînd era la SRI Dîmboviţa, generalul Stoica a început să se îmbogăţească. În 1996 a cumpărat un pachet masiv de acţiuni la Romcif-Fieni, privatizată prin ”MEBO. În 2004, averea lui consta în două apartamente, două case de vacanţă, 19 mii de metri pătraţi de teren intravilan şi o benzinările, în valoare totală de aproape 30 de miliarde de lei, precum şi trei depozite bancare de 278 mii de dolari, provenind, cum arăta în declaraţia de avere, din vînzarea acţiunilor la Romcif Fieni. Averea sa a sporit permanent, măcar prin cumulul de funcţii, a pensiei de general SRI şi a salariului de director adjunct al Vămilor. După pierderea alegerilor de către partidul lui Năstase şi victoria Alianţei DA, Stoica s-a văzut brusc şomer, fiind demis prin ordinul  658/20.05.2005 al ministrului de finanţe. Dar nu de tot: Stoica a apelat la liderul sindical al vameşilor, Vasile Lincu, pe care el însuşi îl angajase, iar acesta l-a numit preşedinte executiv al Sindicatului Romvam, devenit ulterior Prolex, prin asocierea cu sindicatul poliţiştilor.

În tot acest timp în care a lucrat ”la stat” şi apoi ca ”sindicalist”, generalul Stoica a tras sforile şi în ”Centrala” Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din SRI, ocupîndu-se de asocialţiile din fosta sa zonă ”de comandă” din Centrul Operativ Zonal Muntenia,  supervizînd personal activitatea rezerviştilor din Securitate/SRI, sprijinindu-i prin vastul său cîmp ”de relaţii” şi conducînd pînă la transformarea securiştilor mai întîi în oameni bogaţi şi influenţi, apoi în eroi şi adevăraţi sfinţi. Următoarea acţiune de ”sfinţire” a Securităţii va avea loc în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, unde o delegaţie condusă de Dumitru Şovar şi compusă din securiştii din Muntenia va participa la o slujbă de pomenire, în cinstea ”eroilor de pe frontul nevăzut”, la invitaţia Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere SRI Iaşi, în zilele de 14-15 mai, cînd a avut loc în 1989, o încercare de mobilizare la o manifestaţie anticomunistă care a precedat revoluţia, dar a fost înăbuşită în faşă de Securitate. Şi, de asemenea, zi în care se comemorează, ca Zi naţională, Ziua eroilor martiri, din temniţele comuniste.

În paralel, ”Boss”-ul Stoica, alături de colonelului Şovar îi cinstesc pe ”sfinţii” care i-au torturat.  

Consilul Executiv al Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne.

DREPT LA REPLICĂ la articolul domnului Marius Oprea: “Cuibuşorul de nebunii” al Securităţii din zilele noastre: Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne, sub protecţia SRI şi parte a Masoneriei”, difuzat de Mediafax in data de 25 aprilie 2023.

Stimate domnule redactor şef, Consiliul Executiv al Asociaţiei şi membrii Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne au luat cunoştinţă, cu indignare, consternare, uimire şi regret, de acuzaţiile formulate de autorul articolului, de altfel un istoric apreciat de publicul larg, conform cărora membrii Consiliului Executiv al Asociaţiei, precum şi preşedinţii filialelor judeţene ale acesteia sunt „foşti securişti, majoritatea dovediţi ca fiind autorii unor acte de poliţie politică, şi care constituie un imens «network», nu doar informal al fostei instituţii, care continuă să-şi exercite o imensă influenţă”. Ne pare rău că trebuie să-l contrazicem pe domnul Oprea, pentru că noi nu facem parte din categoria analfabeţilor funcţionali (despre care domnia sa a scris un articol interesant) şi mai cunoaştem şi ceva istorie, e adevărat nu ca dumnealui, care este istoric de meserie, dar spune doar ceea ce-i convine. Spre ştiinţa domniei sale, în Consiliul Executiv al Asociaţiei Naţionale şi la conducerea filialelor judeţene ale acesteia, nu avem niciun fost ofiţer de securitate, ci numai foşti poliţişti, jandarmi, pompieri şi frontierişti, care şi-au făcut datoria faţă de patrie, au alergat şi au prins criminali şi hoţi, au salvat semeni de-ai noştri din incendii, inundaţii şi din alte catastrofe naturale sau provocate, au asigurat liniştea şi bunul mers al unei societăţi, ca parte a unei generaţii care a lăsat, în 1990, o ţară fără datorii şi respectată pe plan mondial. A acuza, fără niciun fel de probe, o întreagă categorie de cetăţeni, de fapte care nu sunt verificate, reprezintă, în opinia noastră, o încălcare a deontologiei profesionale şi a bunului simţ, mai ales în condiţiile în care calomnia nu mai este sancţionată penal şi fiecare poate afirma orice despre oricine. Dar şi aici, totul are o limită, pe care domnul Oprea se pare că a depăşit-o. În opinia noastră, acest articol se încadrează, din păcate, în categoria celor care învrăjbesc societatea noastră actuală, considerându-i pe rezerviştii militari profitori ai societăţii şi beneficiari ai unor „pensii speciale”, chiar „nesimţite”. Este încă o picătură de ură pe care autorul articolului o adaugă celei promovate deja în societate de o anumită parte a mass-media, interesată să distrugă sistemul de apărare a ţării. Faţă de afirmaţiile mincinoase, răuvoitoare şi denigratoare din articolul domnului Oprea solicităm din partea companiei dumneavoastră o delimitare publică de afirmaţiile autorului, iar domnului Oprea îi cerem expres, să-şi ceară scuze în mod public pentru afirmaţiile sale calomnioase. În caz contrar, ne rezervăm dreptul de a ne adresa organelor de justiţie, în temeiul art. 252 şi 253 alineatul 1 din Noul Cod Civil, pentru a solicita compensarea daunelor morale provocate imaginii Asociaţiei şi membrilor săi prin acest articol denigrator.