Viaţă lungă: unul dintre secretele îmbătrânirii a fost descoperit în Japonia

Deocamdată este doar un studiu, dar unul foarte ambiţios, despre înţelegerea modului de guvernare a unuia dintre mecanismele secrete ale îmbătrânirii. Un grup de oameni de ştiinţă de la Universitatea Absolventă a Institutului de Ştiinţă şi Tehnologie din Okinawa (OIST) a descoperit că celulele deteriorate nu mor întotdeauna, ci continuă să acţioneze cu efecte care uneori sunt dăunătoare organismului nostru.

Iar a ajunge la desluşirea acestui mecanism ar putea fi un pas important înainte în abordarea proceselor de îmbătrânire, boli şi vindecare. 

Premisa: celulele sunt protejate de o membrană celulara, o barieră delicată şi flexibilă de numai 5 nanometri grosime (aproximativ 1/20 din grosimea unui balon de săpun). Acţionează ca un scut, permiţând anumitor substanţe să intre şi să iasă, în timp ce le ţine pe altele afară. Dar membrana este vulnerabilă la deteriorarea din activităţile de zi cu zi, cum ar fi contracţiile musculare şi rănile. O parte din aceste daune pot fi reparate, altele nu.

Cercetătorii japonezi spun că, deşi celulele au mecanisme de reparare a daunelor minore, atunci când nu reuşesc acest lucru, fie mor, fie intră într-o stare de senescenţă, adică nu se mai divizează, dar rămân active metabolic, contribuind la diferite procese fiziologice, atât benefice, cât şi dăunătoare.

„Când am început acest proiect, am urmărit pur şi simplu să înţeleg mecanismele de reparare a membranei celulare deteriorate”, explică Keiko Kono, şeful unităţii de Membranologie şi autor principal al studiului publicat în Nature. „În mod neaşteptat, am descoperit că deteriorarea membranei celulare, într-un anumit sens, schimbă soarta celulelor.”

Echipa de oameni de ştiinţă a analizat modul în care deteriorarea membranei plasmatice ar afecta îmbătrânirea celulelor umane, folosind fibroblaste pulmonare şi piele cultivate în laborator. Pentru a deteriora membranele, cercetătorii au folosit detergenţi, toxine bacteriene şi lasere.

Celulele au intrat astfel într-o stare de senescenţă, activând diferite programe genetice faţă de celulele îmbătrânite din cauza mutaţiilor ADN: una dintre acestea a implicat, de exemplu, contribuţia lor la vindecarea rănilor, care este fără îndoială utilă.

Dar celulele senescente produc şi proteine ​​care pot modifica răspunsurile imune, influenţând totul, de la cancer la procesul de îmbătrânire în sine. Din acest motiv, prezenţa celulelor senescente în organism şi rolul lor în sănătate şi boală fac obiectul a numeroase studii, dintre care unele sugerează că îndepărtarea lor ar putea întineri funcţiile corpului.

Dar asta nu este tot: până acum, oamenii de ştiinţă credeau că senescenţa celulară a fost declanşată de diviziunile celulare repetate sau alte tensiuni, cum ar fi deteriorarea ADN-ului. Noul studiu evidenţiază o cale diferită care ar implica, de asemenea, ioni de calciu şi gena supresoare de tumori p53, cauzată de deteriorarea membranei celulare.

O descoperire care, dacă va fi confirmată, ar putea contribui la dezvoltarea unei strategii de tratament ţintite şi la creşterea longevităţii umane, permiţând celulelor „vechi” să îndeplinească o funcţie utilă, fără a provoca daune organismului.