Sinteza Marius Tucă Show. Marian Râlea, despre teatrul care va trebui să se reinventeze după pandemie: „Ultimul spectacol, înainte să se închidă iar teatrele, l-am jucat pentru un singur copil”

Şcoala noastră cea de toate zilele, cu un iz de poveste nordică – vineri seara la Marius Tucă Show, faţă în faţă cu o tână profesoară care a avut ideea de a înfiinţa o şcoală româno-finlandeză după o vizită în Findanda. Alina Cîrjă este profesoară de la 21 de ani, acum are 33 şi e directoarea Liceului Româno-Finlandez, pe care l-a înfiinţat după grădiniţa, nivelul primar şi cel gimnazial.

"În primele căutări pe internet despre Finlanda apare educaţia. M-am dus acolo ca turist în 2008. La recepţia hotelului am întrebat care e treaba cu şcolile finlandeze, iar receptionera, care nu avea o educaţie înaltă, a început să povestească, m-a ajutat să intru într-o şcoală, totul era minimalist, pereţii plini de lucrările copiilor. Un europarlamentar român m-a pus în legătură cu un profesor finlandez şi de aici a pornit ideea înfiinţării unei şcoli româno-finlandeză în România."

În 2008-2009 nu era aşa urmărit învăţământul finlandez şi au fost uimiţi că cineva vrea să înveţe de la ei. Alina Cîrjă era atunci profesoară de engleza la o şcoală de stat.

"Dintr-o dată, în septembrie 2010 eram cu şcoala autorizată, lumea se uita la vârsta mea şi pentru ei însemna că asta nu mă califică să fiu acolo. Am avut norocul să găsesc prima învăţătoare excepţională, care e şi acum cu noi. Copiii de la grădiniţă au vrut să rămână la şcoală, apoi au vrut şi la gimnaziu şi la liceu. Am terminat al treilea corp de clădire anul trecut. Am început cu 5 elevi acum avem 740, cu o medie de 18-20 într-o clasă".

Numele de şcoală româno-finlandeză a fost privit cu mult respect, spune Alina Cîrjă.

Şcoala e în română, elevii studiază limbi străine ca engleza, spaniola. Finlandezii i-au spus de la început că motorul trebuie să fie românesc, să nu copieze, pentru că e vorba de altă cultură.

"Nu mi-am dorit o şcoală internaţională."

Educaţia ar trebui centrată pe copil, e o teorie care spunea că fiecare element educaţional trebuie centrat pe copil, nu pe profesor. "Noi luăm feedback şi de la bucătar."

"Educaţie centrată pe elev nu înseamnă că ne închinăm în faţa copilului, ci că mă interesează fiecare copil în parte."

În opinia directorului Liceului Româno-Finlandez, aceasta de acum nu e şcoală. "Nu pot să nu mă uit la elevii mei demotivaţi, au ochii roşii, nu se ridică de la calculator ore în şir. Mă îngrozeşte clasa a VIII-a care e în faţa unei evaluări naţionale. Mă sperie că pierd contactul cu colegii mei profesori, mi se pare o panică generalizată, toata lumea e speriată. În afară de faptul că ne conectăm zilnic cu elevii. Nu am senzaţia că ajung la ei, unul întreabă ce aţi spus?, altuia i se opreşte camera. Nu văd că putem aşa pe termen lung, mă uit la colegii mei care îmi scriu îngrijoraţi cum fac cu evaluarea, nu ştim cum să procedăm, nu avem un orizont de timp."

Alina Cîrjă crede că after-school-urile şi creşele pot rămâne deschise. Şi măcar e o zi pe săptămână să poată veni copiii la şcoală, să aibă un orizont de timp. Pe de altă parte, ar trebuie pusă în practică descentralizarea. "Mai mare stress că ni se infectează copiii nu există, ne asumăm răspunderea, dar să fie nişte contexte potrivite."

"Vin de la o întâlnire din parc cu o parte din elevii mei cărora le sunt dirigintă, clasa a IX-a. Cele 5 săptămâni de şcoală au fost superbe, mâncam afară, ne bucuram chiar dacă menţineam distanţa, unii erau doar pe monitor. Imediat după şcoală plecau acasă, dar era bine şi aşa cum a fost, chiar limitat. Sănătatea mentală a acestor copiii e important, nu va fi bine când o să apară momentul să emitem factura. Mi-e foarte teamă de dezumanizare, nu le putem cuantifica în nişte numere, o să crească analfabetismul disfunţional, lucurile vor fi şi mai rele."

Alina Cîrjă ar dori să aibă loc o dezbatere cu factorii decidenţi, pentru a vedea ce e defăcut. "Descentralizarea e foarte importantă, nicio decizie nu poată fi luată global, nu cred că ce merge la noi în şcoală merge peste tot."

Finlandezii aleg directorii şi aceştia îşi organizează bugetul.

Acum, unele şcoli din Finlanda sunt închise, că au fost cazuri, nimeni nu vrea să-şi pună în pericol copiii şi profesorii. Llibertatea de a trimite copiii la şcoală aparţine familiei.

"S-au obişnuit şi cu purtatul măştii, e foarte greu pentru educatoare, mimica e foarte important. Profesorii de engleză nu mai pot fi înţeleşi clar la pronunţie."

Alina Cîrjă spune că la Liceul Româno-Finlandez au înlocuit religia cu o materie care se cheamă Mai întâi caracterul – e vorba despre prietenie, loialitate, iar profesorii care predau acest curs, sunt mereu fruntaşi. "Ne place să îi ridicam pe cei care excelează în sesnsul caracterului, dar şi academic."

Copiii de la Liceul Româno-Finlandez vor să fie antreprenori, visează să pornească afaceri, mulţi vor să fie traineri.

Alina Cîrjă a trecut şi prin Covid şi spune că experienţa a speriat-o. "A fost îngrozitor că am stat acasă, prima oară când stau legat mai mult de 3 zile acasă, nu mi-am putut ţine orele, m-am speriat că aveam senzaţia că nu se mai termină, a durat 10 zile."

În final, Alina Cîrjă are un mesaj pentru părinţi: "Dacă îşi doreşti pentru copilul tău să fie încurajat să îşi descopere potenţialul, chiar dacă acesta nu e matematica sau româna, hai să ne cunoaştem!"

De la educaţie cu principii finlandeze, trecem la un magician adevărat – Marian Râlea, care a jucat ultimul spectacol, în septembrie, înainte să reînchidă teatrele, pentru un singur copil, Cetatea poveştilor. "Cumpărase bilet, mama lui ne-a rugat să nu îl jucăm, dar l-am jucat."

Ce crede Magicianul despre teatrul de după pandemie?

"Se vor găsi alte forme teatrale de expresie. E foarte greu să înveţi să faci un spectacol pe care nu ştii dacă-l vei juca pe o scenă, poate înregistrăm, poate în online, poate o combinaţie. Am făcut Noaptea bufonilor cu Alexa Visarion şi n-am apucat să dăm premiera. S-au închis teatrele şi am reuşit să-l transmitem live, fără spectatori şi aia a fost premiera. În august am mai jucat de două ori şi s-au oprit spectacolele."

"Dacă se reia va trebui să-l reînvăţăm şi să îl reinventăm, nu cred că se va juca la fel."

Marian Râlea a povestit despre şansa de a lucra cu mari regizori: "Ei sunt vinovaţi că m-au distribuit. Ei m-au provocat dintotdeauna, şansa mea a fost să lucrez cu mari regizori, au venit cu texte extraordinare, mi-a fost mult mai uşor să mă descurc"

"Eu nu cred în one man show, daca nu sunt conduse de un regizor, nu cred că un actor poate face singur, Nu cred în spectacolele de teatru fără regizor, el conduce acest fenomen, el e creierul, cum sunt fenomenele naturale, iar când el nu mai e în sală atunci devine actorul foarte important."

Lui Marian Râlea, încă i se mai spune Magi

"Aveam spectacole în fiecare duminică. A fost o întâmplare fericită. Eram în TVR, în '90. Până în '90, noi, ăştia de comedie, nu puteam să intrăm în televiziune, c-aşa era. Lucram la Mincinosul. Şi colega mea, Ruxandra Ion a zis dacă nu vrea să facă o emisiune de copii. Să fiu magician. Făcusem în acel an, cu deschiderea către Europa, o poveste Tinereţe fără bătrâneţe cu nişte copii. Şi au fost invitaţi în emisiune să joace. Rucsandra m a rugat sa facem un filmulet la Bran după Spaima Zmeilor unde eu eram şi tata şi mama zmeilor, am luat copiii de la Tinereţe fără bătrâneţe, am făcut un filmuleţ extraordinar."

"De fapt era un joc, o mare joacă, peste 300 de filmuleţe, stând cu cei mici alături am şi furat de la ei naturaleţea, neprihănitul. Copiii şi acum mă strigă Magi."

Marian Râlea şi-a amintit de un episode haios, când era la mare cu spectacole şi trupa lui de copii. Un copil din public era rugat de mama sa să facă poze cu magicianul, el nu voia şi mama i-a zis "hai mamă, că tu ai facut şi cu maimuţa".

Teatrul de atunci vs. teatrul de acum

"Noi am avut şansa să ne creăm libertăţi şi în vremea dinainte, eram pe scenă şi ne dădea o alură de stăpâni ai locului. După '90 teatrul s-a eliberat, au existat nişte experimente teatrale importante. Am încercat să le înţelegem - spectacole în spaţii neconvenţionale, structuri care s-au modelat. Am fost afară la festivaluri mari, ne-am dat seama că fiind respectaţi acolo că nu greşisem, că putem construi şi noi aceste forme şi structuri noi de teatru, care se regăsesc acum în mare parte în teatrul independent. Noi cei trecuti de prima tinereţe ne refugiem în sălile noastre că aşa am fost crescuţi, dar am fost lângă tot ce înseamnă teatrul independent."

"Clădirea teatrului clasic are un spirit anume, cel al actorilor care au trecut pe acolo"

"Amza Pellea si Marin Moraru încercau să ne înveţe ceva ce noi nu puteam să pricepem, şi ne spuneau că vom înţelege când ei n-o să mai fie, ne certau la cursuri, plângeam toţi apoi mergeam să mâncăm o ciorbă împreună şi să bem un vin şi să ne împăcăm. Pentru noi a fost un şoc când Amza a plecat dintre noi."

Marian Râlea i-a făcut o declaraţie Rodicăi Mandache, în direct: "Rămâneţi cea mai extraordinară parteneră din ultimele 4 luni, de când repetăm Conul Leonida faţă cu reacţiunea. Vă mulţumesc pentru că într-adevăr cu dvs mă simt altfel de actor, mai împlinit şi vreau să vă aduc aminte de scenariul după Caragiale pe care l-am jucat împreună şi nici eu nici dvs nu l-am înţeles."

Magicianul îşi aminteşte de Ianis Hagi de când era mic, era mereu cu mingea după el. "Ţin foarte mult la Ianis, cred în el şi cred că duce mai departe numele tatălui. E greu să faci asta. Şi în actorie e o povară a talentului, să faci carieră şi să nu trădezi numele moştenit, Cred că fiecare are drumul lui."

Al treilea invitat al lui Marius Tucă, din Scolţia, a fost Ianis Hagi, fericit pentru calificarea la Euro, de acum două zile, pentru a doua oară consecutiv a echipei României U21.

"Sunt mândru că am reuşit să port banderola de căpitan la Echipa Naţională şi nr 10, mă face mult mai responsabil. E o presiune cu care m-am născut, lumea aşteaptă foarte mult de la mine, sunt conştient de asta. Nimic nu mă mai poate doborî mental, de mic sunt în situaţii dificile, încerc să întorc partea negativă în parte pozitivă."

"Când te duci acasă şi vezi ce părinţi şi ce unchi ai, aşteptările sunt mari, dar motivaţia şi ambiţia sunt mai mari pentru mine, vreau să vină ziua când ajung să îi depăşesc."

Ianis Hagi spune că are încredere în generaţia care vine din spate, că vor vofi rezultate cu încredere şi continuitate.  "Generatia care vine din spate e logic să fie următoarea echipă naţională, e un pas mare, dar am încredere că majoritatea din noi îl vom face."

Fotbalul şi viaţa în Scoţia

"Mai mult de casă, antrenament şi o dată pe săptămână la supermarket pentru cumpărături, nu fac altceva. Ne ferim cât mai mult de virus, e greu şi pentru noi, dar cred că pentru suporteri e de două ori mai greu decât e pentru noi. Am jucat cu stadionul plin şi acasă şi în deplasare, ei trăiesc pentru fotbal, mai ales pentru Rangers. Nu te mai bucuri la fel la victorie, nu mai e acelaşi entuziasm."

Ianis mărturiseşte că îşi găteşte singur în Scoţia, pui, vită, peşte. Comandă rar mâncare.

Despre antrenorul Steven Gerrard, Ianis Hagi spune că învăţă de la el în fiecare zi. "Sunt cu ochii şi urechile deschise, sunt norocos că până la vârsta asta am avut antrenori foste legende ale fotbalului."