Ţara arde, baba se piaptănă! PNL se încăpăţânează să voteze, chiar şi cu 10.000 de infectaţi pe zi, PSD e "covidoîngrijorat".

Ediţie explozivă aseară, la Marius Tucă Show, în platoul Aleph News. Asta cu atât mai mult cu cât, în contextul campaniei electorale, interesul pentru ofertele partidelor de pe piaţă a crescut considerabil. Ion Cristoiu, Marius Oprea şi Bogdan Teodorescu au vorbit cu Marius Tucă despre iminentele alegeri electorale din 6 decembrie, au încercat să decripteze adevăratul motiv pentru care Orban şi Iohannis ţin tare de ideea alegerilor şi despre contextul extrem de delicat al SUA, post-alegeri prezidenţiale.

Dacă ai rămas blocat în trafic ieri, la ora 6, ai putut să te uiţi pe Aleph News ca să vezi o ediţie de top a Marius Tucă Show. Marele Jaques, cum e alintat Ion Cristoiu de către colegii de breaslă, a venit în studioul Aleph News şi a vorbit cu Marius Tucă (printer altele) despre devenirea ca personalitate a lui Klaus Iohannis. Ce i s-a întâmplat pomului Iohannis? De ce adduce mai degrabă cu un toboţel? Unde a dispărut umanitatea din el? Se pare că Puterea dăunează grav umanităţii din om, iar asta I s-a întâmplat şi preşedintelui, a cărui atitudine, de muşţi ani de zile, scoate din sărite pe cei mai calmi şi mai nepăsători dintre observatori.

Marele Jaques a avertizat că organizarea alegerilor în condiţiile în care, sistemul medical tromânesc e suprasaturat, în condiţiile în care în fiecare zi sunt raportate maim ult de 10 000 de cazuri de infecţii cu noul coronavirus, în ciuda tuturor morţilor şi în ciuda tuturor infectaţilor miroase a crime împotriva umanităţii, a Cod Penal.

Istoricul Marius Oprea a venit în platoul emisiunii, unde a discutat cu ziaristul Marius Tucă despre noua realitate oferită de campania electorală şi a comentat împreună cu politologul Bogdan Teodorescu despre ultima carte scrisă de acesta, în colaborare cu Nicolae Sorin-Drăgan - În căutarea glonţului de argint – în esenţă, o lucrare despre marketingul politic care, la noi, a fost un concepot cam luat de bun de prin alte ţări şi implementat, ciudat şi nelalocul lui, în diferite context ale societăţii române.

"Felicitări pentru această carte! Este pentru toţi cei care urmăresc viaţa politică, e o carte obligatorie despre marketingul electoral dar eu spun că e despre istoria recentă", a spus Marius Tucă.

"Motivul pentru care am început să scriu cartea e acest concept de marketing politic pe care spaţiul românesc l-a luat nemestecat. E bine ca aceste lucruri să fie memorate", a răspuns Bogdan Teodorescu.  

Marius Oprea a comentat: "Este un discurs foarte coerent, articulat, într-un limbaj accesibil, rece, nepartizan, care oferă o oglindă completă asupra acestui concept, mie străin până acum. Politica se vinde ca toate celelalte mărfuri. În esenţă, tot o marfă rămâne. Ceea ce Bogdan Teodorescu şi colaboratorul său au făcut e extrem de important pentru că va ajunge la politicieni, teoretic. La intelectuali. Sincer, nu-l văd pe domnul cu "ciasuri" să citească aşa ceva. Ea va fi pentru jurnalişti, intelectuali, analişti, primul ghid extrem de util pentru a înţelege ce se întâmplă în viaţa politică românească".

Pe scurt despre Republica Electorală România.

Marius Oprea: "Politica României de după 1990 s-a clădit pe ură, pe excluderea adversarului, pe lipsă totală de dialog".

„Acum am înţeles şi eu specificul vieţii politice de la noi pe care cei doi autori îl explică foarte atunci când se referă la momentul 1989 şi la faptul că baza dezvoltării politicii ulterioare în România este ura. De aici încolo pornesc notele specifice politicii de la noi, de la această clădire iniţiatică a anului 1990 a vieţii politice democratice, în mod paradoxal, pe ură. Pe o excludere totală a adversarului, pe o lipsă de dialog totală.

Ceea ce face uşor inadecvat prezentările teoretice din prima parte a volumului, care ne arată modul în care este structurat marketingul politic în lumea occidentală, tipurile de partide, de adresabilitate. În partea a doua a cărţii vedem specificitatea românească, care face ca aceste tipare să suporte corecţii destul de serioase sau, oricum, să se intre dintr-unul într-altul. De pildă, eu nu am identificat un partid în strictul sens al termenului care să-şi vândă produsul. Pentru că nici măcar USR, care-şi propune să facă aşa ceva, nu e în stare să ducă un lucru până la capăt în România".

Mixtura urii cu alte sentimente au condimentat şi condimentează în continuare tabloul politic românesc şi nu dă semne că are de gând să se schimbe ceva. Când jocul politic devine un război personal, interesele comunităţii dispar în subsidiar. Când eşti ocupat să te răzbuni pe un adversar politic, nu mai ai timp de oamenii care te-au trimis în Parlament.

"Omul politic trebuie să construiască proiectele pentru care e pus în funcţie. La noi, din nefericire, această dimensiune a stat tot timpul în campania electorală. Această dimensiune electorală a transformat ţara în Republica Electorală România", a completat Bogdan Teodorescu.

Întrebat de Marius Tucă cum vede această campanie electorală care a început, iatăp, de o săptămână, Bogdan Teodorescu a apăsat pe ideea curioasă a celui care a avut ideea să scoată panotajul din campania electorală, să scoată cheltuielile pentruj campania electorală. Efectul? Îl explică cel mai bine politologul:

Bogdan Teodorescu: "Am vrut să facem o limitare a cheltuielilor de campanie, drept care, ce-am făcut? Cheltuielile de campanie se fac înaintea campaniei şi nu se mai numesc cheltuieli de campanie"

Marius Tucă: Cum crezi că va fi campania electorală în România?

Bogdan Teodorescu: O să încep cu o constatare legată de un punct absurd al campaniei electorale din România. Prin modificările făcute în 2015, panotajul şi toate celelalte nu mai sunt premise în campania electorală, drept care se fac înaintea campaniei electorale. Nu ai voie să le faci în campanie, dar le faci înainte. România, de fapt, din anul respective încoace, nu are o lună de campanie, are două luni de campanie.

Cu o lună înainte de această lună, tot oraşul s-a umplut cu panourile principalelor cinci partied pe care le avem în competiţia electorală. Când a început campania electorală, panourile au căzut. Şi acuma oraşul este oarecum gol şi mesajele le vedem pe mici locuri de afişat legale şi pe online. Ţine, de asemenea, de o percepţie pe care o avem asupra campaniei electorale. Am vrut să facem o limitare a cheltuielilor de campanie, drept care, ce-am făcut? Cheltuielile de campanie se fac înaintea campaniei şi nu se mai numesc cheltuieli de campanie, ceea ce e de-a dreptul caraghios. Acum suntem în campanie electorală şi nu avem panotaj, dar aveam panotaj înainte, când nu eram în campanie electorală. Este o realitate inexplicabilă româneaacă pe care nimeni nu se gâîndeşte s-o repare. Ori le interzici cu totul, ori le laşi să fie când e cazul să fie – în campania electorală.

Acum să vedem ce-I pus pe panoruile respective. Aşa cum am zis, am identificat şase partied. Fiecare şi-a făcut campania ţintind diverse puncta. Cum se face în mod normal acest lucru? În principiu, îţi identifici publicul-ţintă, identifici principala lui team de agendă şi I te adreesezi cu acele teme în contextual campaniei tale elşctorale. Sloganul electoral nu este o sinteză, ci este o expresie artistică a acestei campanii. Cuvântul slogan vine dintr-un termen celtic care înseamnăî strigăt de luptă şi care are două motivaţii: să mobilizeze p-ai tăi şi să-I demobilizeze p-ăilalţi. Sloganul trebuie să aibă trei caracteristici: să fie uşor de memorat,. Să aibă un oarecare character mobilizator şi să conţină o idee semnificativă. Eventual, să nu te facă de râs. Sloganurile pe care le vedem pe piaţă. Încep cu Partisul Social-Democrat, care are cele mai multe sloganuri. Sloganul PSD a pornit de la termenul siguranţă. Pentru siguranţa locurilor de muncă, pentru siguranţa unui trai mai bun, pentru siguranţa măririi pensiilor... Cuvântul siguranţă e un cuvânt correct ales în acest moment fiindcă este destul de clar că o bună parte din populaţia României suferă de nesiguranţă, panotajul lor a fost un panotaj elegant şi bine făcut – acele mâini, folosirea mâinilor în diverse forme (o mână de matur ţinând o mână de copil, o mânî de bătrân împreunată, o mână care rupe o pâine-n două, o mână pe un pântec de femeie gravidă... o campanie ok, elegant făcută. Este o campanie centrată în jurul termenului de siguranţă, care rimează şi cu social-democraţia, şi cu societatea actuală.

Liberalii au folosit un alt cuvânt correct în sine – dezvoltare. Altfel zis, astăzi avem Covidul, de mâine începe tentative de a scăpa de Covid. E un termen correct şi acesta, mai ales pe publicul pe care-l vizează, o campanie destul de elegantă (n-am prea înţeles care-i treaba cu ghişeul.ro, dar probabil c-o să ne lămurim în timpul campaniei), în rest, poze bune, afişe bune, culori vizibile, combinaţia de galben cu albastru întotdeauna dă bine, deci este o campanie bine centrată".

Dincolo de cifre şi de procente şi de strategii de campanie, un lucru e clar, în viziunea lui Bogdan teodorescu: PNL a avut cel mai greu an de guvernare din ultimii 30 de ani, nimeni nu vrea să-şi asume puterea acum, PSD vrea, de asemenea, alegeri, dar n-o spune, pentru că stă prost în sondaje, iar viosul său este să răpmână în Opoziţie timp de patru ani. Pe urmă, om mai vedea ce-o mai fi. În orice caz, vorbim de o atitudine duplicitară, de dublă măsură, a PSD, pe care politologul Bogdan Teodorescu a scos-o foarte bine în evidenţă:

PSD – pe de o parte "covidosceptic", pe de altă parte – "covidoîngrijorat". Despre dubla măsură a principalului partid de Opoziţie

PNL-ul vine după un an foarte complicat. A guvernat fără o majoritate propriu-zisă o ţarp aflată în criza coronavirusului, cu toate costurile respective. PNL era cotat prin februarie la vreo 40 şi ceva la sută. La ora actuală este cotat la 30 şi ceva la sută, a pierdut zece procente. Aceste zece procente nu sunt o pierdere foarte mare dacă se conserve această cădere, faţă de costurile pe care ar trebui să le suporte şi de o realityate foarte clară. Opoziţia de stânga în România a făcut un joc electoral pe o dublă măsură. Pe de o parte, a susţinut că măsurile sunt prea restrictive, nu se justifică, marea problem este economia, iatr pe de altă parte acuză Guvernul că vrea să facă alegeri (desi şi ei vor să facă alegeri), acuză guvernul că i-a scăpat criza de sub control, desi tot ei spuneau mai demult că această criză nu este relevantă.

De cealaltă parte, PNL e supus atacului din partea USR+ - theoretic, viitori aliaţi, dar, practice, un partid care-i pune în aceeaşi oală pe penelişti cu pesediştii şi face antinommia între nou şi vechi (nboi, useriştii, suntem cei buni, în timp ce voi, vechii, nereformaţii, hoţii, sunteţi toţi ceilalţi). PNL, dacă scapă cu 30 şi la sută se poate spune c-a avut un an bun până la capăt, fiindcă el este supus unor ample procese de fricţiune. Pe de o parte, este supus fricţiunii pierderii de voturi din cauza realităţii sociale (cee ace se-ntâmplă). Pe de altă parte, este supus atacului principalului partid de Opoziţie, care joacă o carte dublă: pe de o parte susţine mişcarea covidosceptică, pe de altă parte este covidoîngrijorat".