INTERVIU - Şerban Iosifescu: "Teroriştii sunt oamenii fără şcoală. În Turcia sunt mulţi analfabeţi"

Prezentăm integral interviul pentru MEDIAFAX acordat de Şerban Iosifescu, directorul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar:

Reporter: Care este valoarea reală, în societate, a Bac-ului?

Şerban Iosifescu: Valoarea este cea pe care vrem noi să o dăm. Acum, rolul Bacului este de selecţie pentru accesul în învăţământul superior. Ca o consecinţă logică, el devine o barieră: cei care nu îl au nu au acces la învăţământul superior. Mai mult, la noi, pentru că universităţile încearcă o echivalare forţată (şi contraproductivă, în opinia mea) între nivelurile de educaţie (clasificarea UNESCO standard a nivelurilor de educaţie) şi nivelurile de calificare (cadrul naţional / european al calificărilor), cei care nu au bacul nu pot depăşi nici nivelul 5 (din 8) de calificare. În plus, piaţa muncii şi sistemul de educaţie pe tot parcursul vieţii oferă, la noi, extrem de puţine şanse la educaţie, dezvoltare personală, venituri etc. pentru cei fără Bac.

Rep.: Cei fără Bac ar avea rezultate identice în facultate ca şi cei cu Bac? Dece? Ce înseamnă acest lucru pentru sistemul de învăţământ? Ce spune asta despre societate?

Ş.I: Sunt convins că examenele naţionale nu au (până la proba contrarie - nu s-au făcut cercetări în acest sens) valoare predictivă pentru performanţele ulterioare (educaţie şi viaţă activă). Sunt absolvenţi cu 10 care clachează în facultate şi se pierd în societate şi absolvenţi cu 6-7 care înfloresc în facultate şi în viaţa reală. Asta ar însemna că Bacul măsoară altceva (alte competenţe) decât cele necesare în societate. Deci, educaţia nu-şi face treaba. Ca urmare, ar trebui: să vedem care este valoare reală a Bacului – prin cercetări longitudinale; să identificăm competenţele (cunoaştere + abilităţi + atitudini) cerute de angajatori şi de societate în general; să reformăm Bacul (ca evaluare / ”examen de maturitate”) pentru a măsura exact acele competenţe.

Rep.: De unde vine prejudecata culturală: oamenii cu facultate sunt mai valoroşi decât oamenii fără?

Ş. I.: Societatea românească are o trăsătură numită ”distanţa faţă de putere” la un nivel foarte înalt. Asta înseamnă că indivizii fără putere acceptă distribuţia inegală a puterii. Deci, pe româneşte, ”şeful e şef şi-n pijama”. Automat, ”şefii” au o valoare umană mai mare decât ne-şefii. Iar, se ştie, ”şeful le ştie pe toate”. Şi ca să le ştie pe toate, trebuie să meargă la facultate. Deci, ca să fii şef, trebuie să mergi la facultate, să-şi iei doctorat, să devii profesor universitar şi chiar conducător de doctorat. Această trăsătură explică, de altfel, şi de ce persoanele în funcţie / partidele la putere au un 10% în plus la vot din start din cauză că sunt deja la ”şefie”.

Rep.: Ascensiunea terorismului şi extremismului are rădăcini în educaţie?

Ş.I.: Cu certitudine: fundamentalismul religios (musulman şi creştin) prinde la populaţii sărace şi, mai ales, fără educaţie. De exemplu, fundamentalismul musulman a prins mai mult în Libia şi Algeria dar mai puţin în Tunisia (care a investit mult mai mult în educaţie. În SUA, fundamentalismul creştin este puternic în ”Bible Belt” unde rata de absolvire a colegiului este printre cele mai mici din SUA. Ca fapt divers, în Turcia ”profundă, în Anatolia mai ales, ”nivelul analfabetismului este foarte ridicat, mai ales în rândul femeilor.

Extra:

Deci, în societatea românească, cei fără Bac nu vor avea acces la niveluri superioare de educaţie şi nici de calificare. Exemple de niveluri superioare de calificare, fără a avea niveluri echivalente de educaţie: pilot, manageri de bancă etc. Alt exemplu: meşterii olari de la Horezu care, în fapt au calificare de nivel superior dar, oficial nu vor putea depăşi nivelurile 1-2 pentru că nu au şcoală. În prezent, universităţile încearcă să blocheze accesul la niveluri superioare de calificare, altfel decât prin programe universitare (licenţă, masterat, doctorat). Mai mult, ei spun că nici nu există alte programe de calificare de nivel 6, 7 şi 8 în afara celor enumerate.

Soluţii: accesul în universitate ŞI pe baza evaluării competenţelor sau pe alte criterii (în Germania, maiştrii cu experienţă pot intra în programe universitare pe baza de experienţă, fără Bac); schimbarea Bacului din examen de selecţie în examen de certificare a competenţelor, pe mai multe tipuri de competenţe-cheie fără prag de trecere – universităţile stabilind nivelul de deţinere a acestor competenţe drept criteriu de admitere: de exemplu, la Filologie –deţinerea competenţelor de comunicare în limba română / limbi străine la nivelul 5 din 8, dar cerând competenţe digitale doar la nivel 3 din 8); existenţa învăţământului profesional de nivel superior (”higher VET”) – prin ”colegii / universităţi tehnice”, comune în multe sisteme occidentale; ”pasarele” de trecere de la un nivel / tip de educaţie la altul pe bază de evaluare (deci fără rabat de la calitate) nu pe bază de examen formal.