O carte pe zi: „Aşteptându-i pe barbari” de J.M.Coetzee

Un minunat roman al sud-africanului J.M.Coetzee, cel care a obţinut în 2003 Premiul Nobel pentru literatură. Un roman inclus de Penguin Books în prestigioasa serie „Great Books of the 20th Century“. Un roman care a provocat opera omonimă, din 2005, a compozitorului Philip Glass şi ecranizarea lui Ciro Guerra din 2020, după scenariul autorului, cu Johnny Depp, Mark Rylance şi Robert Pattison. A fost încununat cu James Tait Black Memorial Prize, Geoffrey Faber Memorial Prize şi Central News Agency Prize.

Scriu editorii: „Slujitor devotat al Imperiului, magistratul vegetează într-un oraş de frontieră, dincolo de ale cărui ziduri de apărare se întinde deşertul. Ameninţarea surdă a unei invazii barbare pluteşte mereu în aer. Numai că psihoza şi frica sunt de fapt armele prin care Imperiul îşi convinge supuşii să accepte sau chiar să comită atrocităţi ce depăşesc definiţia barbariei. (…) Magistratul nu are nume, ci doar o misiune: trebuie să împartă dreptatea într-un fort situat departe de inima imperiului. Iar acest fort se află , se spune, sub ameninţarea barbarilor. Nimeni nu ştie precis cum arată şi cu acţionează aceştia. Contează doar veghea perpetuă şi îndeplinirea datoriei faţă de imperiu.(,,,) Încet, încet îl descoperim şi pe barbar: el nu este vânătorul care depinde de capriciile naturii, ci tocmai eroul civilizator cu epoleţi, instalatb în voluptatea torturii şi venit să-i convingă cu biciul pe cei care nu se supun orbeşte unor legi absurde.”

Un magistrat care, pe lângă vicisitudinile vieţii sociale, îşi (re)descoperă, la vârsta senectuţii, pasiunile sexuale. ”Fără să fiu părăsit de plăcere pe care mi-o dădeau altădată căldura şi armonia trupruilor feminine, mă aflam totuşi ăntr-o dilemă. Oare chiar voiam să intru în aceste creaturi atît de frumoase şi să pun stăpânire pe ele? Dorinţa părea că aduce cu sine un patos al distanţei şi al despărţiriipe care nu avea niciun rost să-l neg. Uneori, propriul meu sex îmi pare o cu totul altă fiinţă, un animal stupid, care mă parazitează, umflându-se şi restrângându-se după cum îi dictează apetiturile autonome, agîăţat de corpul meu cu nişte gheare pe care nu le pot desprinde.”

„Viziunea lui J.M. Coetzee sondează adâncul fiinţei omeneşti. Ceea ce află el acolo este dincolo de ce îşi pot imagina oamenii că ştiu despre ei înşişi, iar Coetzee transformă totul în literatură cu o strălucită eleganţă şi măiestrie a redării tensiunii dramatice.“ – Nadine Gordimer, laureată a Premiului Nobel pentru literatură

J.M.Coetzee – Aşteptându-i pe barbari. Traducere din engleză de Michaela Niculescu. Editura Humanitas Fiction, colecţia raftul Denisei. 197 pag.