COMENTARIU Lelia Munteanu: Ultima şansă pentru proiectul european

Despre ceea ce a numit „o politică a culturii rebutului" vorbeşte Papa Francisc şi în interviul acordat unui săptămânal londonez în Miercurea Mare a Săptămânii Patimilor. "O politică a culturii rebutului" despre care teologhiseşte încă de la începutul pontificatului, numind-o şi „cultura debarasării". 

Există, într-unul dintre răspunsurile Suveranului Pontif, o imagine tulburătoare: "Cei fără adăpost rămân fără adăpost. Zilele trecute am văzut o fotografie din Las Vegas, în care homleşii erau puşi în carantină într-o parcare. Hotelurile erau goale, dar un om fără adăpost nu putea să intre într-un hotel. Aici se vede teoria rebutului în acţiune".

Mi-am amintit cuvintele acestea citind editorialul cardinalului Jean-Claude Hollerich, în „ La Civiltà Cattolica", revista iezuiţilor.

Titlul: „Europa şi virusul" (foto, ilustraţia originală a textului). Monseniorul Hollerich defineşte, ca un diagnostician versat,  instituţia solidarităţii care se cheamă Uniunea Europeană.

„Criza prin care trecem arată că modelele noastre economice trebuie să se schimbe. Globalizarea e adesea învinovăţită pentru asta. Mulţi ani ne-am gândit la sensul termenului glocal - o combinaţie între cuvintele global şi local. Din păcate, conceptul acesta a rămas în păstrarea câtorva elite, iar economiile au luat calea liberalismului nestăpânit, unde singurul lucru care contează e maximizarea profitului. Dacă dorim rezultate mari în faţa crizelor care vin, economiile au nevoie de propria lor transformare glocală, care include îndreptatea atâtor injustiţii în care Nordul profită de Sud".

Prăpastia dintre crez şi acţiunile Uniunii e astăzi mai adâncă decât oricând. 

„Cea mai mare reţea de solidaritate pe care o avem în faţă e Uniunea Europeană. Revenirea la interesele naţionale pare un curs evident pentru majoritatea ţărilor membre. La aniversarea Acordului Schengen, vedem graniţele noastre închise, fără posibilitatea unui dialog real şi a unor acorduri reciproce (...). Fără ajutor economic şi financiar, riscul e ca ţările sărace să devină şi mai sărace. Aceasta este ultima şansă pentru proiectul european. Sper din tot sufletul că ţările din Nord vor manifesta solidaritate cu ţările din sudul Europei (...), motivat de generozitate, nu de teamă. În caz contrar, nu doar proiectul european va fi în pericol. Harta lumii se va modifica după această criză", avertizează cardinalul iezuit.

Primul semn înfricoşător al culturii debarasării pe care o practică birocraţia îmbuibată de la Bruxelles a fost atunci când Italiei îndoliate i s-a întors spatele. Atunci am auzit porţile Uniunii Europene închizându-se cu zgomot în faţa unora care trebuiau să rămână afară, până când se vindecă de moarte.