COMENTARIU Marius Oprea / Congresul liberal bianual

Nicolae Ciucă are dreptate. El nu poate fi prizonier, pentru că e în tabăra bună – cea a ”echipei cîştigătoare”. O echipă care a cîştigat acum şase luni, cu Florin Cîţu, dar a constatat mai întîi că are un cîştig prea mic, apoi că tot cîştigul se duce pe apa sîmbetei.

Crizele autoprovocate de la PNL nu fac decît să macine intern partidul, care a devenit o fantomă a ceea ce era odinioară. De la ”votul asistat” cu telefonul, cum s-a întîmplat la congresul din 25 septembrie, cînd era musai ca voinţa prezidenţială de schimbare a lui Ludovic Orban, care era prea bun pentru Iohannis şi trebuia înlocuit cu un executant fără ”backround” politic şi mult mai fidel faţă de directive, acum toate s-au schimbat. În mai rău. A fost un congres cu candidat unic. Un congres care foarte bine putea să nu se mai ţină, scutea partidul de cheltuieli suplimentare – se putea da derogare şi pentru un vot prin corespondenţă, după atîtea derogări de la un statut, care mai există doar pe hîrtie. În filialele partidului e acum lîncezeală. Un aer de cămin de bătrîni, unde numai zarurile de la table se mai aud,  însoţite de cîte o flatulenţă stingheră. Deşi nu se spune pe şleau, un partid în care deciziile se iau de sus în jos şi se ”bifează” la congres, e un partid deja mort.

Atmosfera de sărbătoare a lipsit şi de la congresul bianual liberal de acum. Dacă la cel  trecut, care marca parcă ultima zbatere a unui partid încă viu, a fost îndelung aplaudată alegerea lui Florin Cîţu, acum delegaţii au plecat curînd după formalitatea votului. Doar cîteva aplauze anemice au răsunat, la anunţarea cîştigătorului, unic candidat.

Raţiunea acestui congres a fost explicată, într-o propoziţie, de Dan Motreanu, unul dintre puţinii lideri liberali care n-au participat la farsa ”echipei cîştigătoare” care a bulversat România toamna trecută, în plină pandemie. Dan Motreanu, şeful PNL Giurgiu a spus că e logic să pui în fruntea partidului pe cineva care ”e confirmat în toate sondajele de opinie ca liderul cu cea mai ridicată credibilitate din PNL”. Spre deosebire de Florin Cîţu, care de fapt n-a dus-o niciodată bine în sondaje, dar cu toate acestea a fost ”uns” în fruntea partidului, provocînd atît o sciziune a ”orbaniştilor”, cît şi o pierdere de imagine considerabilă a partidului – dar asta nu s-a mai spus.

Gheorghe Flutur a susţinut că schimbarea de la PNL are un conţinut ”geopolitic”: ”De ce schimbăm preşedintele partidului aşa de repede după 6 luni şi care-s noutăţile, pentru că majoritatea care susţineţi acum acest proiect, aţi susţinut şi echipa câştigătoare? Aşa este. Dragi colegi, a ne asuma că se poate şi mai bine e o virtute pe care PNL a pus-o în valoare în aceste zile. În mai puţin de 10 zile după ce a venit o anumită orientare din teritoriu, s-a ajuns la această concluzie, că trebuie unele lucruri din mers rezolvare. Noua geopolitică ne impune să ne îmbunătăţim programul, atitudinea noastră, să recunoaştem ce nu a mers şi să reglăm asta”.

De fapt, ”orientarea din teritoriu”, să fim sinceri, n-a existat niciodată. A existat numai un ordin de la Cotroceni, unde, să fiu clar, Klaus Iohannis a fost extrem de supărat pe vizita lui Cîţu în Statele Unite – căci, cum să te bagi peste prerogativa preşedintelui, de a decide în politica externă?

Despre geopolitică a vorbit şi preşedintele dinainte ales la congres, Nicolae Ciucă: ”Sper ca prin acest demers pe care l-am asumat, PNL să-şi găsească echilibrul. Nu suntem într-o situaţie simplă, dar am convingerea că ne putem găsi un rost şi o direcţie. Trăim o situaţie geopolitică deosebit de gravă, iar pentru noi, cel mai important obiectiv e să guvernăm ţara. Cetăţenii români aşteaptă de la noi soluţii, măsuri, să fie protejaţi. Cetăţenii s-au săturat de gâlceavă şi de toate aceste discordii care apar. Important e să avem stabilitate, să putem guverna ţara”. N-a lipsit nici jurămîntul de fidelitate faţă de suveran: ” Ţara e condusă de un preşedinte care provine din PNL, domnul Klaus Iohannis este alături de noi şi noi trebuie să fim alături de domnia sa”.

Numai că, în conformitate cu ”rotativa”, Nicolae Ciucă nu va mai fi premier decît pînă în 25 mai 2023. Poate şi mai puţin, dacă se va dovedi plagiatul de care a fost acuzat în ianuarie 2022, cu teza sa de doctorat. Căci nimeni nu poate uita cuvintele lui Klaus Iohannis, de la confruntarea televizată cu Ponta, în 2014: ”Oriunde în lume cineva care este prins, cineva dintre politicieni, este prins că a copiat şi numai trei rânduri şi a plagiat este obligat prin clasa politică să se retragă din politică. La noi, unul dintre aceştia doreşte să fie preşedintele României”. Ce se va întîmpla, dacă şi cînd plagiatul va fi dovedit? Alt congres. Alt Ciucă.

Acest ultim congres liberal, probabil primul din seria congreselor bi-anuale ale partidului s-a autodefinit ca o corecţie de parcurs a ”managementului” liberalilor, dacă n-ar fi arătat tot ca  o farsă care nu mai păcăleşte pe nimeni. Chiar dacă Iohannis şi echipa sa ”cîşigătoare” socotesc că Partidul Naţional Liberal poate deveni clanţa uşii pentru Cotroceni, ca să ajungă la ea mai e nevoie şi de încrederea oamenilor. Ori, cine să mai aibă încredere într-un partid la congresul căruia singurul cîştig a fost cel al  delegaţilor, care au reuşit, pe la unu şi jumătate la prînz, să-şi facă selfie-uri cu noul ales, premierul-preşedinte-general Ciucă?

Florin Cîţu, fost preşedinte PNL pînă mai ieri, a întîrziat la congres. El n-a făcut armata. N-a vrut nici selfie-uri, nici nu i-a mai cerut nimeni.