COMENTARIU Marius Oprea / ”Felicit Nuclearelectrica!” Iohannis, un preşedinte căruia nu-i pasă de disperarea românilor

Sîntem în dezastru, şi nu în pragul lui. Încă un pacient care fusese transferat de la Spitalul de Boli Infecţioase din Constanţa, în urma incendiului de săptămîna trecută, a murit. Avea 44 de ani. Pe lîngă cele şapte femei moarte în focul de la Spitalul de Boli Infecţioase, patru dintre pacienţii care au fost transferaţi din infernul de acolo au mai murit, trei la Spitalul Judeţean, iar unul la Spitalul de Pneumoftiziologie. Se adaugă celor 331 de morţi de Covid-19 de ieri, care au adus România, pe PRIMUL LOC în lume la numărul deceselor de COVID-19, raportate la numărul populaţiei.

Rata de infectare continuă să crească alarmant şi a ajuns în Capitală la 11,49 la mia de locuitori. Adică s-a infectat mai mult de unul dintr-o sută de bucureşteni, iar specialiştii spun că, cu siguranţă, numărul e mai mare decît cel indicat de teste; mai mic n-are cum să fie. Spitalele dau pe dinafară. Raed Arafat, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, a semnat în urmă cu două zile un ordin prin care se dispune suspendarea internărilor în spitale, pentru o perioadă de 30 de zile, cu excepţia urgenţelor.

Iar vodă se plimbă, se plimbă şi vorbeşte despre orice altceva, în timp ce ”divanul” său e fără putere. În cele din urmă, Iohannis ne-a lămurit că luni se întoarce la Curte şi începe negocieri, pentru un guvern stabil. Azi e joi, probabil în week-end merge acasă la Sibiu. La umbra statuii lui Samuel von Bruckenthal, guvernatorul Transilvaniei în vremea căruia au fost traşi pe roată Horea şi Cloşca.

Pericolele pîndesc şi de la graniţă: un copil nevaccinat din Ucraina, pe fondul unei acoperiri vaccinale "insuficiente", a murit de poliomielită, boală care a fost eradicată, potrivit OMS, de decenii bune în această zonă. E ca şi cum, pe lîngă ”ciuma lui Caragea”, la hotarele Ţării Româneşti ar fi ajuns şi holera.

Vremurile arată astăzi mai mult decît oricînd ca acum două veacuri, cînd aceste meleguri erau bîntuite, în egală măsură, de ciumă şi de ispravnicii hrăpăreţi ai lui vodă Caragea, care luau ultima bucăţică de pîine de la gura românilor. Corupţia era la fel, sărăcia şi boala bîntuiau aidoma. Iar vodă, ei bine, vodă se ocupa, ca şi acum, de altele: îi făcea ”tiatru” domiţei Ralu. Acum, diferă numai numele unor insituţii. Domnul e preşedinte, Divanul e guvernul Cîţu. Ciuma e Covid. Sărăcia şi disperarea sînt aceleaşi.

Să te duci la o aniversare a unei centrale nucleare, e drept, singura, în vreme ce ţara, adică poporul, iară nu ”tagma jefuitorilor” aşteaptă de la tine, care te porţi într-adevăr ca un vodă şi nu ca un preşedinte ales, un semn cît de mic, că te interesează soarta poporului tău, e cel mai vădit simptom al bolii prezidenţiale de care suferă Klaus Iohannis.

E vorba de lipsa lui totală de milă şi de înţelegere faţă de soarta năpăstuită a românilor, care îşi pregătesc rugăciunile către Sfînta Parascheva, ce se vor rosti în curînd: de ce să-i ferească mai degrabă, de boală, sau de facturi? Soluţia, însă, pentru ambele rele se întrevede, pentru tot mai mulţi, într-o rugăciune comună. Să ni-l ia Sfînta de pe cap pe Vodă Iohannis.