COMENTARIU Sorin Avram: Cin` vă bate?”. ”Toţi ne bate”. Ei, dar nu este chiar aşa

Este de-a dreptul jenant să vezi foşti mari fotbalişti români obligaţi să comenteze despre ”pericolul” Andorra, înainte de debutul României în campania de calificare la Campionatul European din 2024. Aceleaşi şi aceleaşi discuţii despre cât de fotbalişti erau fotbaliştii români şi despre cât de nefotbalişti sunt actualii jucătorii români. Aceleaşi lamentări legate de nivelul slab al campionatului românesc şi despre faptul că fotbaliştii români joacă doar din când în când, iar câteodată chiar mai rar, şi încă unde?, în ligile inferioare din ţările în care fotbalul este la un nivel superior.

 

Foşti mari fotbalişti români accentuează faptul că nu prea mai ai cu cine şi că meciul cu Andorra trebuie privit cu foarte multă seriozitate, dacă nu vrem să ne facem iarăşi de râs. Alţi foşti mari fotbalişti spun că lucrurile nu stau chiar aşa, dar o spun cu jumătate de gură, pentru a nu-i supăra pe foştii lor colegi de generaţie şi de performanţă, dar mai ales pe moderatorii emisiunilor la care sunt invitaţi. Emisiuni la care, cel mai adesea, o fac în calitatea lor de invitaţi cu contract. Adică, plătiţi. Unii dintre cei invitaţi să spună că fotbalul se află undeva în Groapa Marianelor, a Marianelor care vin botoxate la meciuri şi le fac gene dulci din tribune tinerelor speranţe, viitoare dezamăgiri, de la FC Volnutari, CSU Craiova şi FCSB se simt jenaţi de nivelul discuţiilor şi fiindcă înţeleg că trebuie să menţină suspansul legat de deznodământul meciului Andorra - România. Însă, nu au încotro, fiindcă relaţiile cu foştii colegi de cantonamente şi de Naţională, dar şi contractele cu televiziunile nu-i lasă. Aşa că şi ei trebuie trebuie să se înscrie în corul bocitoarelor care trebuie să plângă după rezultatele României de altădată şi să sugereze că Andorra reprezintă un adevărat monstru fotbalistic.

 

Noroc că fotbaliştii din Andorra nu citesc presa sportivă din România şi nu se uită la televiziunile de specialitate de la noi, pentru că altfel le-ar fi crescut moralul şi şi-ar fi spus că, de ce nu?, ne pot bate. Şi încă la scor. Acum mai trebuie şi ca fotbaliştii noştri să nu urmărească emisiunile şi comentariile, pentru că altfel există riscul să fugă de la echipă de frica Andorrei. 

 

Da, fotbalul românesc este jos faţă de acum 20-30 de ani, da, fotbaliştii români nu mai au o valoare care să-i facă titulari la echipele din Europa care contează, şi da, Naţionala nu mai sperie pe nimeni. Da, dar asta nu înseamnă că trebuie să se discute la nesfârşit despre un meci cu Andorra, ca şi cum România ar avea de jucat cu Danemarca sau măcar cu Cehia.

Din păcate, ca şi în alte domenii, şi în sport, presa şi analiştii plătiţi sau nu ”zboară” foarte jos şi încearcă să lase impresia că privesc de sus fenomenul. Cu toate că au şi ei o vină pentru nivelul scăzut al fotbalului de la noi, fiindcă au o contribuţie esenţială la ”vopsirea” unor fotbalişti şi sunt toleranţi cu derapajele unor conducători de cluburi şi cu ”antrenorii” care nu sunt calificaţi pentru această meserie.

 

Discuţiile legate de ”pericolul” Andorra contribuie din plin la accentuarea sentimentului că noi, românii, suntem pe nicăieri. Contribuie la sentimentul că nu suntem buni de nimic şi că toată lumea ne bate şi la nivel de trai, şi la nivel de civilizaţie, şi la fotbal, şi la agricultură, şi la cultură, şi nu avem ce face, pentru că ăsta este soarta noastră, cea de veşnici perdanţi. Cu oricine, oricând, oriunde şi la orice. Iar noi, la întrebarea ”Cin` vă bate?”,  nu avem decât să răspundem, neapărat printre lacrimi şi sughiţuri: ”Toţi ne bate”. Ei, dar nu este chiar aşa. Hai România!