COMENTARIU Sorin Avram: La educaţia în sănătate mintală în şcoli v-aţi gândit? Hai că include şi educaţia sexuală

Aşadar, sunt suficiente motive ca psihicul oamenilor de toate vârstele să fie zdruncinat, mai ceva ca un stâlp de iluminat public care se află la jumătatea distanţei dintre zona seismică Vrancea şi Bucureşti. Cu toate acestea, Guvernul României îşi vede de-ale lui netulburat. Din când în când, ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, se mai uită pe geamul biroului ca să vadă dacă i-s toţi boii acasă şi pentru că îi iese inventarul se linişteşte şi continuă să numere pastilele de iodură de potasiu pe care are de gând să le împartă populaţiei.

În ciuda atacurilor fără număr asupra psihicului românilor, Ministerul Sănătăţii nu catadicseşte să dezvolte un program naţional care să diagnosticheze şi să trateze cazurile din ce în ce în ce mai numeroase de tulburări psihice.

Cât priveşte prevenţia, situaţia este asemănătoare. De pildă, nimeni nu-şi pune problema să introducă în şcoli un program de educaţie în sănătatea mintală. Toată lumea vorbeşte despre necesitatea unui program de educaţie sexuală, şi atât. Însă, preşedintele Asociaţiei de Psihiatrie Socială din România, dr. Alexandru Paziuc, este de altă părere. Într-un interviu pe care l-am realizat de curând cu domnul Paziuc, acesta a declarat referitor la multele atacuri la care trebuie să facă faţă psihicul oamenilor: „A afectat şi pandemia, şi acum ne vin mulţi pacienţi cu episoade depresive, cu insomnii, cu stări de anxietate şi cu atacuri de panică. Ne vin şi persoane a căror stare psihică e influenţată de război. Sunt oameni influenţaţi de război. Boala psihică nu e o boală generată de ceva genetic sau de o tulburare de metabolism cerebral. Boala înseamnă şi societatea în care trăim. Dacă trăim într-o societate stresantă, cu terorism, cu războaie, cu pandemii, sigur că persoanele care nu sunt suficient de pregătite, care nu au educaţie în acest domeniu, nu vor face faţă. Problema este legată de cum o abordăm, de cât de departe o putem ţine de sufletul nostru şi de interiorul nostru în aşa fel încât să nu ne afecteze. Asta ţine de educaţie. Or, la noi, educaţia lipseşte. În alte state, copiii şi generaţiile tinere învaţă cum să managerieze stresul, de ce este important sportul, de ce e importantă muzica, de ce e important să-ţi respecţi aproapele. Sunt lucruri simple care ne pot face să facem faţă unor crize, care nu ţin de persoană, ci ţin de societate, de anumite probleme ale societăţii: criza economică, războiul, pandemia. În momentul în care ai un mod corect de a gândi, sigur că abordezi într-un mod concret şi celelalte probleme, inclusiv cea sexuală”.

Un program naţional de diagnosticare şi tratare a afecţiunilor psihiatrice de genul programelor dedicate cancerului şi diabetului, nu există, pentru că nu sunt bani, nu sunt specialişti şi nu este cineva care să înţeleagă amploarea fenomenului. Dar chiar nimeni nu pricepe ce urme pot lăsa toate evenimentele din ziua de astăzi asupra generaţiilor tinere? Chiar nimeni nu poate vedea dincolo de sex, pentru a observa imaginea de ansamblu a problemelor care ţin de sănătatea copiilor, adolescenţilor şi tinerilor de azi, adulţii de mâine? Copii, adolescenţi şi tineri despre care adulţii de astăzi se vor plânge că, vorba aia, ”sunt cu capul” şi din cauza cărora nu are cine să le plătească pensiile. Eterna şi penibila temă de discuţie a generaţiilor care au uitat că au fost şi ele cândva tinere.