COMENTARIU Valeriu Şuhan: Ca-n filmele cu proşti!

Starea asta de alertă m-a alertat foarte, pentru că nu auzisem de existenţa ei. Cunoşteam despre existenţa stării de urgenţă şi despre starea de asediu sau starea de război, dar starea de alertă nu-mi spunea nimic.

Mea culpa pentru ignoranţă...

Evident, am căutat prin noianul nostru de legi şi am găsit că această stare de alertă a făcut obiectul unei ordonanţe de urgenţă din...2004. Acum 16 ani, deci.

Am verificat şi am mai constatat că ordonanţa asta de urgenţă, anume OUG 21/26.04.2004, nu a fost dezbătută în Parlament nici până în ziua de astăzi.

Mare trebuie să fi fost urgenţa dacă, după 16 ani, nu a fost luată în considerare de către Parlament şi nici nu a fost vreodată invocată pentru ca prevederile ei să fie aplicate. Absolut niciodată !

Sper că ironia e suficient de transparentă.

Redevenind serioşi, vreau să vă reamintesc câteva lucruri care ar trebui să se remarce prin importanţa lor, atâta timp cât ele sunt prevăzute în Constituţie. A României, bineînţeles...

Păi starea de urgenţă este prevăzută în Constituţie, dar starea de alertă, nu. Starea de alertă este prevăzută într-o ordonanţă de urgenţă a guvernului, cea menţionată mai sus, care, aşa cum ziceam, nu a fost nici până acum discutată şi aprobată de Parlament.

Totodată, în Constituţie scrie negru-pe-alb, că ”guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”.

Din conţinutul ordonanţei rezultă că urgenţa a fost justificată de ”proliferarea atentatelor teroriste pe plan internaţional şi îndeosebi a celor îndreptate împotriva intereselor statelor membre ale NATO”, subliniindu-se ”contextul geostrategic actual şi al multiplicării pe de o parte şi al creşterii gravităţii, pe de altă parte, a riscurilor non-militare la adresa securităţii naţionale, pe fondul accelerării tendinţelor de globalizare, al schimbărilor climatice radicale, al dezvoltării experimentelor ştiinţifice cu efecte imprevizibile, al diversificării activităţilor economice legale, şi nu numai, care utilizează, produc şi comercializează substanţe periculoase.”

Absolut fabulos ! Deci, tot bla-bla-ul de mai sus, ameninţări teroriste, NATO, globalizarea, schimbări climatice, experimente ştiinţifice dubioase, substanţe periculoase, toate într-un talmeş-balmeş, după nu mai puţin de 16 ani, în forma dată, pare ridicol. Adică, scuzaţi vă rog, e un mare... chix.

Buuun, să mergem mai departe ! Tot în Constituţie se prevede că ordonanţele de urgenţă ”nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale”  şi ”nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute în Constituţie, drepturile electorale  şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.”

Dacă aveţi impresia că în ţara noastră Constituţia este legea fundamentală, uitaţi vă rog. Vi s-a părut !

Cică gata, s-a terminat cu ”las’ că merge şi-aşa” - Preşedintele dixit. Aiurea...

Motivul ? Păi, OUG 21/2004, asta cu starea de alertă, prevede cât se poate de năucitor că ”pe timpul stării de alertă se pot dispune, cu respectarea prevederilor art 53 din Constituţia României, republicată, măsuri de restrângere a unor drepturi sau libertăţi fundamentale referitoare, după caz, la libera circulaţie, inviolabilitatea domiciliului, interzicerea muncii forţate, dreptul la proprietate privată ori la protecţia socială a muncii, aflate în strânsă relaţie de cauzalitate cu situaţia produsă şi cu modalităţile specifice de gestionare a acesteia.”

Cât priveşte art. 53 din Constituţie, acesta spune clar că ”exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune.”

Deci, prin lege ! Adică un act normativ dezbătut şi adoptat de Parlament !

Deci, pe scurt şi pe înţelesul tuturor, o ordonanţă nu poate îngrădi drepturi şi libertăţi, dar o face, zice ea, cu respectarea Constituţiei, care zice că nu poate s-o facă, ci numai legea ar putea-o face. Aiuritor !

Iar nouă ne e impusă aiureala asta...

Ca-n filmele cu proşti !

Între timp, duios democraţia trecea...