Marius Oprea | Un ghiveci după reţeta serviciilor: "Spovedania lui Rizea"

Un fost deputat PSD condamnat definitiv, în prezent fugar, loveşte cu aşa-zise dezvăluiri-bombă în foştii săi tovarăşi de petreceri şi partid, dar şi în lideri de marcă liberali, precum Ludovic Orban şi Rareş Bogdan. Îl ia în vizor pînă şi pe Nicuşor Dan, despre care afirmă că i s-ar spune ”Plicuşor”. E la curent cu toată istoria ”puciurilor” şi a afacerilor din PNL, dar nu spune nicio vorbă despre preşedintele Iohannis. Face dezvăluiri jenante despre Coldea şi Maior, dar nu-l pomeneşte decît tangenţial şi benign pe directorul SRI Helvig.

Asemenea dezvăluiri nu sînt decît vîrful aisbergului. Şi întodeauna sînt făcute de oameni care au lucrat ”cu serviciile”, dar nu sînt cu adevărat din interiorul lor. Acestea se folosesc de asemenea ”mesageri” aflaţi la ananghie, pentru a-şi transmite unii către alţii sau către politicienii care ”ies din rînd” mesaje bine ţintite.

Aşa-zisa ”carte” (ea nu se găseşte în librării, ci e în circulaţie în mediul virtual) scrisă (e mult spus) de Cristian Rizea poartă pecetea prezumptivului autor: personaj care, atît cît a apărut pe micile ecrane pe parcursul celor două legislaturi ca deputat PSD de Brăila (2008-2016) nu a reuşit să depăşească eşalonul mediocrilor. În Parlament, în ultima lui legislatură ca deputat de Brăila a avut 2 intervenţii, în patru ani. La Brăila a fost direct ”paraşutat” în 2008 pe listele venite de la Bucureşti, la intervenţia directă a lui Mircea Geoană şi s-a ales cu porecla ”deputatul Ferrari”, pentru că nu se sfia să-şi epateze alegătorii de la volanul luxosului său automobil sau prin postările cu vacanţele din Monaco. Viaţa opulentă şi poziţiile politice ocupate şi le-a cumpărat cu banii furaţi de la fratele său Bogdan (director de bancă într-o ţară occidentală) şi de la mama lui – peste un milion de euro; ambii au şi depus în 2011 plîngere penală împotriva lui Cristian Rizea, pe care însă îl apăra imunitatea. Despre acest furt, cu care ar fi trebuit să-şi înceapă ”spovedania”, Rizea nu spune nimic.

Banii mamei şi fratelui risipiţi de Rizea în barurile şi hotelurile din Monaco i-a ”tocat” nu numai alături de soţia sa Josette, ci şi de fosta general SRI, Elena Istode, zisă ”Anaconda”, şefa diviziei de ”acoperiţi” a Serviciului. Acoperiţi dintre care a făcut parte, probabil, şi el – căci, după ce a terminat totuşi o facultate la 30 de ani, a recuperat rapid: peste alţi patru ani figura ca absolvent al Colegiului Superior de Siguranţă Naţională şi apoi al Colegiului Naţional de Apărare – ambele, adevărate ”pepiniere” de recrutare ale ”serviciilor”.

Poate că doamna general SRI Istode nu  e cu totul străină de toate ”informaţiile” etalate în această carte, care face întrucîtva vîlvă în mediul virtual şi nu numai, de trei zile încoace. O ”spovedanie” care poartă amprenta puternică a unor poliţe plătite de autor şi poate şi mai puternică a avertismentelor şi informaţiilor ”scăpate” de oameni ”din sistem” în public. Este chiar ceva mai mult – o fumigenă care, atrăgînd atenţia asupra unor ţinte false, are în vizor cu totul altele. O practică executată deseori cu stîngăcie de cei din ”servicii”, puşi să facă asta.

Eu nu cred, în genere, în asemenea spovedanii. Aceia care le fac nu au porniri justiţiare, ci îşi negociază impunitatea. Le e pur şi simplu frică şi încearcă să-şi salveze pielea, în disperare de cauză. Rizea nu e singular. În ordine cronologică, el e pe locul trei la ”spovedanii”, după ”finanţistul” Cristian Sima şi dezvăluirile televizate ale lui Sebastian Ghiţă.  A lui Rizea e şi cea mai cusută cu aţă albă, trădînd o făcătură de amator. Dacă la Sebastian Ghiţă, de pildă, mesajul era clar – ”dacă nu mă lăsaţi în pace, chiar spun tot” – ceea ce se pare că a şi ţinut în cazul său, Rizea are şanse mult mai mici. Şi miza e mult mai mică. El e mai degrabă folosit, pentru a se plăti nişte poliţe unor oameni apropiaţi ai puterii trecute şi actuale, ai serviciilor secrete (e evident cazul actualului adjunct al directorului SRI), ai sistemului de justiţie. După asemenea ”spovedanii”, nu se întîmplă de obicei nimic. Doar că unii politicieni devin, pe nesimţite, placizi. Alţii din ”sistem” trec în rezervă sau, dacă sînt deja, se aşează din nou cuminţi, la locurile lor.

Această ”spovedanie” a lui Rizea e şi o lectură instructivă, un ”bildungs-roman” al tranziţiei. Ea dovedeşte că în România se poate orice. Că ”Visul Românesc” e mai tare, de fapt, ca ”Visul American”. Se poate ca un ”şmecher de Bucureşti”, născut la Galaţi în 1969, să se învîrtă, de la numai 22 de ani în preajma unor afacerişti arabi, observînd în Piaţa Victoriei din Capitală cum unul din ei făcea trafic cu maşini furate; cunoaşte apoi, cam tot pe atunci, un altul – patron de cîrciumă. Rămîne prieten cu amîndoi. Primul a ajuns proprietar de lanţuri hoteliere, al doilea e patronul firmei de pază de la aeroportul Otopeni. Tînărul de mai ieri ajunge apoi, cu aceeaşi nonşalanţă, în lumea primarilor de sector şi a rechinilor imobiliari, a parlamentarilor, miniştrilor, şefilor de partid şi a ofiţerilor din serviciile secrete, într-un vîrtej de personaje şi densitate a informaţiei demnă de Vechiul Testament. Peste tot se învîrt bani cu lopata, nenumăraţi ca anii patriarhilor. Şi asta, într-o ”spovedanie” care se citeşte în numai două ore, semn că au fost mai multe mesaje de transmis, decît timp pentru o construcţie epică mai convingătoare. Ni se anunţă însă pe viitor un volum nou, cu ”picanterii”.

Cine e expeditorul real al acestor ”avertismente” şi a informaţiilor transmise prin carte nu ştim, dar putem presupune – dacă e să judecăm după curierul ”spovedaniei lui Rizea”, care e jurnalista Sorina Matei, proaspăt autor a unor ”dezvăluiri” privind ”afacerile” lui Rareş Bogdan, devenit, se pare, ”ţintă-piept” a ”băieţilor” lui Helvig.  Apropierea ei de Serviciul Român de Informaţii e publică de patru ani.  Ori, pe colţul din stînga sus al atachementului care conţine download-ul cu ”Spovedania lui Rizea” pe care l-am primit apare, cu litere mici încît abia se pot vedea, următoarea menţiune: ”Buyer: Sorina Matei” – urmează adresa ei de mail şi ID-ul ”tranzacţiei”, prin care a cumpărat ”spovedania lui Rizea” şi a difuzat-o apoi, într-un gest benevol, pe la gazete şi agenţii, în loc să o folosească ea însăşi. Expeditorii au uitat să-i spună să-şi şteargă numele.