Ion Cristoiu: Clişee trompetiste despre Bătălia de la Mărăşeşti

M-a pus dracu să mă angajez la Historia cu descrierea vizitei lui Wilhelm al II-lea în România, punînd accentul pe suirea în Măgura Odobeştilor. Cum între timp am primit şi cartea lui Rommel despre asaltul asupra Măgurii Odobeştilor, m-am apucat, în stilul meu păgubos, să mă documentez asupra chestiunii. Kaizerul a fost în Măgura Odobeştilor în septembrie 1917.

Nu poţi scrie despre acţiune dacă nu ştii situaţia Frontului la ora respectivă. Sincer să fiu, nu prea m-a preocupat Primul Război Mondial în România. Poate şi pentru că din toată tărăşenia, noi, românii, am reţinut doar „strălucitele victorii” de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz. Pun între ghilimele, deoarece a fost vorba de oprirea ofensivei nemţeşti. În judecarea acestei opriri, dacă a fost sau nu victorie strălucită, trebuie să luăm în calcul şi potenţialul duşmanului. Datele arată că ofensiva nemţilor a fost prostească, mai ales că lui Mackensen îi lipseau forţele necesare.

De cînd mă ştiu, despre Primul Război Mondial n-am auzit decît clişee trompetiste gen Pe aici nu se trece! Vitejia fără seamăn a românilor! Sîngele vărsat! Nimic despre bulibăşeala de la nivel de comandamente. Nimic despre ruşi. Oricît de haotici ar fi fost aceştia, constituiau, totuşi, o forţă, şi toate referirile nemţilor vizau armata rusă. Nimic despre disperarea acţiunii noastre. Nimic despre contextul general al Războiului. Şi nimic despre ce era acest Război, văzut de mulţi după drept un Abator Mondial.

Ca să ştiu situaţia Frontului în momentul vizitei pe front a Împăratului, trebuie să citesc despre rezultatele luptelor de la Mărăşeşti.

La momentul vizitei, Frontul se stabilizase pe aliniamentul Suşiţei. Pînă la ofensiva din august, linia frontului urma cursul Putnei. De la Găgeşti, mai precis de la Vităneşti, nemţii au pornit ofensiva împotriva ruşilor, care ţineau malul înalt al Putnei dinspre Ţifeşti. Pentru a afla aceste lucruri, iau la mînă cărţi despre Primul Război Mondial. Le-am cumpărat după principiul Să fie acolo! după care le-am aşezat pe rafturile cu Istorie a României, sus, sus de tot. Ca să ajung la ele trebuie să fac acrobaţii pe scăriţă. Abia acum îmi dau seama că n-am cine ştie ce. Găsesc cele două volume ale lui Vartan Arachelian, Prin cenuşa Războiului, amestec de proză cu document. Primul volum are pagini despre cucerirea Cotei 1001, descrisă şi de Rommel. Le xeroxez şi le trimit dactilografei în vederea eseului despre Rommel la Găgeşti. Al doilea volum descrie vizita lui Wilhelm în România, cea despre care îmi propun să scriu. Textul mi se pare uşor propagandistic din perspectivă moldo-valahă. Mai înainte descoperisem cartea unui străin despre România în Primul Război Mondial: Glenn E. Torrey, România în Primul Război Mondial, apărută la Meteo Publishing, în 2014. Şi aici cucerirea Măgurii Odobeştilor e consemnată ca o mare victorie a nemţilor.

*

Ce scriam pe 8 martie 2014: CCR a pus o învoială verbală între două persoane – Traian Băsescu şi Victor Ponta – mai presus decît Constituţia

CCR a respins ca inadmisibilă contestaţia PDL la investirea Guvernului Ponta 3. Altfel spus, nici măcar n-a luat-o în discuţie, aşa cum, de altfel, a declarat, înainte de şedinţă, Augustin Zegrean venit cu decizia dată de alţii în plic.

Cum se explică Decizia CCR?

Foarte simplu.

Imaginaţi-vă ce s-ar fi întîmplat dacă Decizia ar fi fost de a acceptare a contestaţiei? Hotărîrea Parlamentului ar fi fost nulă şi neavenită. Nul şi neavenit ar fi fost Guvernul Ponta 3. Nulă şi neavenită ar fi fost ceremonia de investire de la Cotroceni.

Ar fi luat-o în bot:

1. Victor Ponta, pentru că a vrut să ne şmecherească.
2. Parlamentul, pentru că a încălcat Constituţia.
3. Traian Băsescu, pentru că a înlocuit Constituţia cu o învoială verbală între două persoane: el şi Victor Ponta.

Se spune că Justiţia e oarbă. În cazul deciziei date de CCR, e limpede că Justiţia vede mai ceva decât dacă ar privi prin telescopul de la NASA.

Alte titluri din 8 martie 2014

Deşi am ajuns deja la Guvernul Ponta 3, avem în continuare un premier iresponsabil vesel. Pe Victor Ponta, adică

Cum răspunde Augustin Zegrean, preşedintele CCR? Ca un tractorist care a văzut-o întîia oară în viaţa lui pe Gioconda

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro