Ion Cristoiu: Cum îl prăbuşea zilnic pe Stalin presa noastră interbelică

Populism. Lovit de insomnie, m-am apucat de citit Memoriile Marucăi Cantacuzino: Umbre si lumini (Amintirile unei printese moldave. Sub iscălitura Marie Cantacuzino-Enescu, i-au fost publicate Memoriile în franceză şi română. Mi le-a dat Valeriu Râpeanu care, de altfel, şi-a făcut şi unele însemnări pe margine.

După ce-am dat gata Pasiunea cea mare de Silviu Dumitrescu, publicitat drept „Romanul tinereţii lui George Enescu” m-am culcat. Era 2 şi ceva, totuşi, n-am reuşit să adorm. Ştiu din experienţă că în astfel de cazuri insomnia e sporită tocmai de frămîntarea că ai insomnie. Astfel că, înarmat cu pix şi hîrtie de lipit, am purces la inaugurarea cărţoiului de aproape 1000 de pagini: 500 în franceză, 500 în română.

E uşor de citit. Am sărit, cum era de aşteptat, peste amintirile din copilărie. Cu excepţia celor despre o copilărie grea, traumatizantă, amintirile din copilărie sînt searbăde. De regulă, autorul, om în toată firea fiind se maimuţăreşte descriind lumea din jur cu ochi de copil.

E ceea ce se întîmplă şi cu Maruca Cantacuzino. Cum personajele surprinse nu sînt personalităţi interesul meu, de cititor de azi, e minim, deoarece nu mă interesează barba bunicului şi blajinătatea bunicii.

N-am cum să nu remarc un anume populism al celei ce se autointitulase Prinţesa, evident în preamărirea ţăranilor de pe moşioara părinţilor.

*

Despre Stalin. „Curentul” de luni 16 ianuarie 1933, titrează senzaţionalist „Lupta între Stalin şi Voroşilov a început”. Referindu-se la o aşa-zisă listă neagră, cuprinzînd şi pe Voroşilov, ziarul îşi dă cu părerea:

„Avînd însă în vedere că toata Armata Roşie sprijină pe Voroşilov, este greu de a pronostica asupra rezultatului şi consecinţelor la care va duce războiul contra lui, război dictat de Stalin”.

A doua zi, marţi, 17 ianuarie 1933, potrivit ziarului, Stalin se confruntă cu marile răscoale: „Marile răscoale din Siberia”.

Curentul, 28 ianuarie 1933, „Cazacii devastează trenurile cu alimente şi dezarmează pe agenţii G.P.U”.

„O formidabilă răscoală în Siberia contra regimului sovietic”.

N.B. Depeşele vin de la Berlin (telefon particular).

Trec cinci ani.

Cinci ani în care Stalin n-a căzut, cum prezicea presa noastră. Mai sînt doar şase ani pînă cînd Stalin va năvăli peste noi, mai puternic ca niciodată. Presa noastră continuă să-l prăbuşească:

„Curentul” din 10 aprilie 1938: „Sovietele în pragul unor frămîntări”.

Curentul din 14 aprilie 1938: „Vast complot contra lui Stalin şi Voroşilov descoperit în armata sovietică”.

*

Explicaţia unei formule. Cartea de memorii a lui Irinel Columbeanu dezvăluie drept formulă îndrăgită de autor Sper că voi ieşi uscat din apă. La emisiunea Faţă-n faţă cu Ion Cristoiu, discutînd cartea, îl întreb pe Irinel Columbea despre formulă. Are loc următorul dialog:

„Ion Cristoiu. Spuneţi-mi. Aveţi în carte în mai multe rînduri o formulă, şi anume, Am ieşit uscat din apă. Sunteţi de acord?

Irinel Columbeanu: Da.

Ion Cristoiu: E a dumneavoastră?

Irinel Columbeanu: Nu, Ana Lesko.

Ion Cristoiu: Ana Lesko era.

Irinel Columbeanu: Da, era o cugetare a ei care mie mi-a plăcut. Nu ştiu, mi-a spus-o în limba română dar ea era ucraineancă.

Ion Cristoiu: Ucraineană era? E de-a ei?

Irinel Columbeanu: Probabil din fondul acesta lingvistic, nu ştiu.

Ion Cristoiu: Adică ce spun m-ai ieşi şi uscat din apă.

Irinel Columbeanu: Da, descrie bine...

Ion Cristoiu: Ce înseamnă a ieşi uscat din apă?

Irinel Columbeanu: Păi de exemplu şi eu sper ca din acest interviu cu dumneavoastră să ies uscat din apă. Adică te bagi în ceva care să nu te ude, dar de obicei te udă.

Ion Cristoiu: Deci ar trebui să ia şi alţi români această formulă: sper că voi ieşi uscat. Adică într-o situaţie complicată din care speri că ieşi.

Irinel Columbeanu: Da. Eu am încercat să o traduc şi în franceză, şi în engleză dar nu.

Ion Cristoiu: Deci e în ucraineană? Deci Ana Lesko e ucraineancă? Nu e moldoveancă?

Irinel Columbeanu: Ba da, dar mama ei era ucraineancă. Nu ştiu cum e la ei descendenţa, cum se transmite, cred că din mamă în fiică, dar mă rog, o fi ca la evrei, habar n-am. Şi, da ştiu că era ucraineancă fiindcă atunci cînd am cunoscut-o – ceea ce povestesc şi în carte – am încercat să cumpăr de la recepţia Hotelului Rex un dicţionar rus-român şi după, aceea, cînd m-a corectat ea şi mi-a spus că e ucraineancă era destul de mîndră cu lucru ăsta. Adică, stai un pic eu nu sunt rusoaică, sunt ucraineancă.

Ion Cristoiu: Interesant.

Irinel Columbeanu: Da, da, da. Am încercat să găsesc un dicţionar româno-ucrainean dar n-am reuşit să găsesc. Cel puţin acolo pe malul Mării Negre.

Ion Cristoiu: Din situaţia economică în care sunteţi credeţi că veţi ieşi uscat? Că din interviu deja aţi ieşit bine. Din situaţia economică în care sunteţi?

Irinel Columbeanu: Dacă voi avea norocul şi îndemînarea să am de-a face cu persoane cinstite în jurul meu cu siguranţă, da. Dacă vor profita de stilul meu de a face, inclusiv de a face afaceri pe încredere, probabil că nu.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro